Actul I aici, iar actul II dincoace.
ACTUL III
„Vulturilor li se întâmplă să zboare mai jos
decât găinile,
dar găinile nu se pot ridica niciodată
la nori”
MÂNUITOR3: Sărut’mâna pentru masă.
MÂNUITOR2: Am mâncat ca la pomană.
MÂNUITOR1: Şefu’, mă tot frământă un gând.
ÎNGERUL: Dacă te frământă, se coace mai bine de-l mai ţii. Da’, zi-l totuşi.
MÂNUITOR1: Da’ să nu râdeţi de mine…Mi-e dor de mama.
MÂNUITOR2: (râde) Păi, fă-i o vizită!
MÂNUITOR1: Ştii foarte bine unde e mama, neghiobule! Cum aş putea să merg acolo? (se repede să-l pocnească; se încaieră) Nici n-ai cum să înţelegi asta, orfanule!
MÂNUITOR2: Crezi că am ales? Iar faptul că sunt aici şi nu altundeva e încă o chestie pe care n-am ales-o.
MÂNUITOR1: Niciunul din noi n-a ales. Şi nici mama, săraca. Se vindea ca să mă crească. Când a murit…
ÎNGERUL: Gata, gata! Potoliţi-vă! E normal să aveţi încă reminescenţe umane…ştiţi foarte bine că terapia* nu dă rezultate imediate.
MÂNUITOR1: (privind spre mânuitor2) Umane? Foarte umane, n-am ce spune.
ÎNGERUL: Ca oameni, aţi fost diferiţi. Şi aici o să fiţi la fel. Însă în timp veţi uita cine sunteţi, de unde veniţi. Morţi de-a binelea! Sper să pricepeţi acum înţelesul expresiei. Aici nu există nici bine, nici rău. Ele sunt concepţii umane. Aţi avut vreme destulă, acolo, printre oameni să cercetaţi. De fapt, pierdere de timp. Până în ultimul ceas. Toţi parcă sunt surzi, fiindcă „crede şi nu cerceta” nu le zice absolut nimic.
PĂPUŞA: (către Înger) Uite, facem un troc, eu îţi explic cum e cu „crede şi nu cerceta”, din punctul meu de vedere, tu nu mă mai adormi, ci mă omori direct. Prin ardere. Cenuşă. Pfuuu…mă e…va…por, pa…De fapt, mă împrăştii…în fine, oricum ar fi, dispar. Recunosc că am greşit că l-am omorât pe Gică, recunosc că le-am omorât şi pe cele două fufe, recunosc că stau, stăteam prea mult pe facebook, recunosc că abia aşteptam să devin mare ca să fac sex, recunosc că nu mi-a plăcut prima dată, recunosc tot, tot, absolut orice vreţi…
ÎNGERUL: Ia uite că i-a revenit memoria, ştie cine e George. Un somn bun face minuni! Cine a trezit-o pe fuf…ă? Cine a trezit…
MÂNUITOR1 +2 : …-o pe fufă. Înţelesesem şefu, nu trebuia să….
MÂNUITOR3: S-o ce? Trezesc?
ÎNGERUL: Ah, mă scoateţi din cele cereşti!
PĂPUŞA: Minţi, zice fufa. Poţi foarte bine să le faci celor doi creierii chimval, dar îi preferi aşa. Te distrează.
MÂNUITOR1: Chi…ce?
PĂPUŞA: …val.
MÂNUITOR2: (deschide laptopul) Dex…Chi-val…Ha! Gata! Tipsie. Trăiască internetu’! …Mă rog, pân’ la vară, aia pământeană, că cam atât o să mai trăiască, fie vorba-ntre noi, pe urmă arid, nenică. Deja cad site-urile mai ceva ca avioanele Boeing 737.
PĂPUŞA: Tipsie, exact…(ca pentru sine) mai degrabă tipsie, sunetul pare mai potrivit. Crede şi caută, nu cerceta!… Da’ ce anotimp e în România acum?
ÎNGERUL: Iarnă, o iarnă grea, foarte grea…
PĂPUŞA: Îmi plăcea iarna…Şi de ce cad, mă rog?
MÂNUITOR2: Vechituri, fabricaţie ’88.
ÎNGERUL: Asta nu ţi-ar fi plăcut deloc. În primul rând că nu ţi-ar fi pornit maşina…aşa că gândul sinuciderii…
PĂPUŞA: (exasperată) Site-urile. De ce cad site-urile?
MÂNUITOR1: ACTA, viitorul internetului curat şi nu numai, curăţenie la nivel global. Drepturile omului sunt perimate. Nu se vor mai lupta oamenii pentru ele, oricum era costisitor. ACTA va face totul! ACTA, PIPA, SOPA. Mă tem că rasa galbenă va porni un adevărat război. Adio, chinezărisme! Dreptul de proprietate intelectuală mi se pare cea mai tare găselniţă a oamenilor!
PĂPUŞA: A masonilor, poate. Doamne, ce vremuri!
ÎNGERUL: Nu-i aşa? Mai că îţi pare rău după ele, nu?
PĂPUŞA: Da’ şefu’ ăl mare, Arhitectu’, marele? Are şi el drepturi?
ÎNGERUL: Nu şi le revendică. Se încăpăţânează să rămână la cele 10 porunci. (toţi mânuitorii îl privesc insistent) Deşi ceva măsuri pare că şi-a luat…
PĂPUŞA: Spune mai departe!
ÎNGERUL: Îmi pare rău, dar nu sunt mandatat să continui această frază. Am stat şi eu zilele astea mai mult pe externet, de mi-am downloadat nişte documentare despre ezoterism… O mişcare intempestivă, asta, cum îi zice…ACTA. Oricum, noi cum studiem evoluţia voastră de-acolo mă întreb cât o să le ia celor douăsprezece arhangheli ca să semneze pactul ACTE. (păpuşii, care îl priveşte chiorâş-desigur, atât cât poate o păpuşă să facă asta…şi poate!)… Turbulenţe şi pe-aici, ce crezi, păpuşă?
PĂPUŞA: Cred ce văd. Un înger uitându-se la filme documentare despre ezoterism. Ba nu, de fapt cred că mă aflu într-o etuvă, laolaltă cu 4 heiru…
MÂNUITOR2: Pişti? Pişc şi eu, să ştii!
PĂPUŞA: Păi, dacă mă aburiţi…
ÎNGERUL: Voiai să zici heruvimi…De fapt sunt singurul heruV de aici şi mai sunt doi, între care şade D-zeu…restul picturi, prin tabernacole. (brusc)Nu putem să te ardem. Treabă de arhanghel. Uriil.
PĂPUŞA:…(la început nu înţelege) …a, ziceam de abur şi concomitent ai amintit de ars. O, dar ştiu că aveţi nişte nume!
ÎNGERUL: Concomitent?
PĂPUŞA: În acelaşi timp, da…cum nu e timp pe-aici, niciun cuvânt mai potrivit.
ÎNGERUL: Mă rog! Revenind…întâi că ar trebui să pun o vorbă la Selafiil, Selafiil la Ieremiil, Ieremiil la Zedechiel, Zedechiel la Varahiil, Varahiil la Selafiil, Selafiil la prietenul Uriil pe care l-am pomenit deja, Uriil la Raguil, ăla de-l ştiţi Rafail, amic cu … Cu ceilalţi cinci formalităţi.
PĂPUŞA: Şi mânuitorii? A, stai…am fost la un priveghi de curând, înainte să…şi stând acolo în biserică, aşteptând preotul…stai, că mi-am amintit încă ceva. În momentul când a intrat, preotul, în loc să se scuze de întârziere, ne anunţă că mai aduce un mort, unul grăbit, în sensul că fusese adus din Italia şi trebuia înmormântat rapid. Şi mai face încă o glumă, referindu-se la faptul că oricum mortul nostru nu s-ar supăra, ba dimpotrivă, i-ar plăcea compania. Ca să nu-l înjur, că mi se părea inadecvat locului m-am uitat în sus.
ÎNGERUL: Îmi place!…continuă.
PĂPUŞA: Mă uitam în sus şi acolo am văzut scris ” SUNT TREI CEI CE MÂNUIESC „…Ei sunt?
ÎNGERUL: Sunt trei cei ce mântuiesc. De fapt, asta scrie. Nu, nu sunt ei.
PĂPUŞA: Suspans, deci?
ÎNGERUL: Nu eşti aici pentru asta.
PĂPUŞA: Am…ameţit. Dar dacă nu sunt pentru asta, atunci pentru ce ? De ce n-am murit şi atât…pământ, sicriu, îngrăşământ, tăcere. Eu şi George pe lumea cealaltă, împreună…
ÎNGERUL: Pentru că nimeni nu moare pământ, sicriu, îngrăşământ, tăcere. Cele universaliceşti sau mundane, cum vrei să le spui, sunt cu mult mai zgomotoase. Într-o vreme nu-i aduceam pe niciunii aici, dar rudele, prietenii, cunoscuţii trecătorilor în nefiinţă se văicăreau, sufereau din cauza pierderii şi a trebuit să ne adaptăm. Se crease un vuiet, o gălăgie insuportabilă în Univers. Aşa că am creat spaţiul ăsta de nicăieri, ca să înţelegem ce anume deplâng, ce regretă, cum putem să îi consolăm. Unora le-am arătat în vise Paradisul, altora în coşmare Iadul, ca să înţeleagă că viaţa, numindu-se viaţă e ceva continuu, şi că ea rămâne viaţă şi dincolo. Dincolo de moarte…Şi apropo, George n-a murit. Şi nici fufele. Iar trecătorul, victimă colaterală, e bine mersi, se bucură cu nevastă-sa de copilul nou născut.
PĂPUŞA: Poftim? Cum adică n-a murit? Cum adică n-a murit…Ai dreptate, n-a murit, altminteri nu era activ pe facebook, plin de iertări… Şi eu sunt aici degeaba? Am murit fiindcă credeam că l-am omorât, ba chiar regretam. Ah, îmi vine să mă împuşc. De fapt, chiar am încercat odată. Ai o puşcă?
ÎNGERUL: Puşcă?
PĂPUŞA: Lasă-mă să ghicesc, ai uitat ce înseamnă „puşcă”, de „silitră” nici nu se pune problema…
ÎNGERUL: De la balans. Păpuşă, uite ce e, mă văd silitr…silit să îngheţ glumele de tipul ăsteia.
PĂPUŞA: De ce? Că preoţii, pe-acolo de unde vin eu le şi sfinţesc, direct în lada de provenienţă.
ÎNGERUL: E regretabil, aşa e…aveam informaţia. În plus, buretele arde mocnit. Nu cred că ţi-ar plăcea.
PĂPUŞA: Se vede că la tine terapia a dat rezultate…de parcă omul arde altfel. Şi oricum, decât aici…în timp ce el trăieşte. Nu, că asta-i bună. Se pare că medicii ăia chiar şi-au dat toată silinţa, până la urmă.
ÎNGERUL: Că veni vorba de silinţă… (către cei trei mânuitori) cred că e timpul! ( pe chipul mânuitorilor se poate ghici o senzaţie de înfrigurare) (păpuşii) Poftim pe sub arcadă…(o atinge uşor în orbită)
(heblu)
ALMANAHE: Întrerupem incursiunea în orbită, deoarece putem intra în conflict cu organismele ce deţin drepturile de proprietate asupra locaţiilor imaginare unde am dori să mânuim păpuşa în actul IV.
Glumesc, desigur. Încă îmi permit…
Chiar dacă printre nămeţii de zăpadă de-afară nu se întrevede vara, ei bine, începând cu vara asta internetul va deveni externet, dar nu atât de liber precum în povestea-mi. Şi desigur că ştiţi deja despre ce e vorba, nu mai povestesc.
Deocamdată, ACTA este doar un ACT, dar…
Acordul va intra în vigoare pentru România după ce vor fi parcurse următoarele etape :
1. Cronologic, Parlamentul European va trebui să-şi dea avizul conform în vara anului 2012,
2. Consiliul Uniunii Europene îl va adopta, independent de ratificarea în parlamentele naţionale.
3. Acordul va trebui ratificat de Parlamentul României şi doar după aceşti paşi va putea intra în vigoare.
Pe data de 11 februarie vor fi proteste împotriva ACTA în mai multe ţări membre ale Uniununii Europene, printre care şi România, precum şi în câteva ţări care nu fac parte din UE.
Detalii găsiţi aici, textul integral ACTA în limba română îl găsiţi aici, petiţia împotriva ACTA o puteţi semna aici,
iar aici, episodul special ACTA al celor de la Creative Monkeyz.
*terapie prin teatru
Cele 12 năzdrăvane, spuietoare de poveşti şi la psi©, cerroşu, tiberiu, anacondele, cita, scorpio, v.v., vero, abisurile, cristian, lolita, genoveva, dictatura justiţiei, vântdetoamnă.
Alma Nahe(r) 
[…] vrăjitori ai slovelor: Olimpia. Like this:Like2 bloggers like this […]
Ai darul de a ameţi. Cine e fufa? 🙄
Apoi: ACTA este un act teatro-ne-logic peste care se va trage cortina foarte curînd.
Păpuşarii, vor trebui să ţină cont de cei pe care îi cred, păpuşabili.
Şi, încă: chiar crezi chestia cu masonii? Sau cu mînuitorii?
Nu chiar toţi ne simţim traşi de aţele lor. NU ? : )
Nici măcar Illuminatti nu sunt ce par a fi!
ps. îmi place terrrribil de mult, cum actezi. 🙂
Zi frumoasă îţi urez, şi ceva mai mult optimism… 🙂
[…] dau bătută, fiindcă uite ce frumos au jonglat cu cele douăsprezece cuvinte psi, şi Tibi, şi Almanahe, şi Redsky… Rate this: Share this:FacebookTwitterMai […]
@Tineriu:
Fufa? Păi, dacă ne gândim că cine zice aia/ăla este… 🙂
serios vorbind, dacă chiar n-ai înţeles cui îi spunea îngerul „fufă” îţi reamintesc că-n actul II am adormit-o pe păpuşă cu monologul lui Hamlet, şi-acum o trezeşte mânuitorul III(cel care are capul şi o mână), enervat cumva pe situaţia creată. De altfel el nu are nici o replică în acest act ca şi mânuitor(în semn de protest 😉 ).
Apoi, despre ACTA cred şi eu la fel, dar mă sperie secretuozisoşenia negocierilor. 😦
Păpuşarii sunt foarte inventivi, pot mânui şi-o furculiţă, un nasture, un ac(t)…deţin secretele artei animaţiei(mama lor!!!) 😉
Eu, Olimpia, nu cred că ACTA are legătură cu masonii…păpuşa fiind şi niţel păpuşică, eu şi almanahele încercăm să-i redăm un caracter complex…t…:) De altfel, vorba ei a trecut neobservată…până la tine. 😉
„Cred numai ceea ce văd, nu zisei? 🙂 N-am înţeles ce anume (să) cred despre păpuşari…la ce te referi, mai exact?
Păpuşarii nu folosesc aţe(decât la cusut, şi în foarte puţine cazuri, un fir, două, pentru ochi, ori gură), dar marionetiştii, da…fire lungi, fire scurte. Cei/cele care-s conectaţi/e la fire lungi simt mai puţin că-s mânuiţi/e. 😉
Da’ ce par a fi? Cine poate şti cu exactitate când, cât şi pe unde au penetrat Iluminaţii politicile mondiale? 🙂
O noapte senină şi caldă, Tineriu şi ţie! Că-ţi place cum actez nu poate decât să mă B_ _ _ _ E. 🙂
Chiar aşa, te-ameţesc? 😛
Sunt optimistă, cum să nu? Ce? Nu se vede?
Ia uite ce construcţie de emoticoconaşi am realizat…
Ştiu eu ce spun: văz că se mai declarară şi alte oame, ameţite. 😛
Fac pariu că în preajma ta, nu prea mai are timp – sau ocazie – să mai spună cineva, ceva. 🙂
Şi conform principiului îţi zic 10 că eşti beat, te culci, nu?
Eu doream doar a şti dacă te ameţesc pe tine, atât! Vii cu armatele?. 🙂
Tineriu, ba mai au timp….discipolii mei, haha!(aşa ai zis-o, aşa am preluat-o, aşa am răspuns, cu doza de umor aferentă) 😛
draga mea, aseară m-am luptat să nu adorm, aşteptând scrierea-ţi. dar… am adormit.
te-am citit acum: iar şi iar. erau cuvinte impuse? unde? cum? le-ai meşterit şi ascuns de am uitat să mă uit la ele. ştiu: în jurul tău cuvintele devin păpuşi pe care le mânuieşti aparte, într-un fel al tău care mă uimeşte, mă bucură.
ţi-am spus? dacă da, repet: îmi place de mor cum scrii.
Eu cu noaptea nu mă lupt, o călăresc, nu glumă şi-o-mblânzesc şi bine am făcut, căci aseară programarea nu şi-a făccut treaba, a trebuit să public eu, cu mânuţa mea, habar n-am ce defect de wordpress i-a dat târcoale; am observat că sunt mai creativă pe timp de noapte, dar fireşte, şi mai neagră, ca ea, aşa. 🙂
Ţefrangul e produsul zilei…se şi observă, cred, diferenţa.
Nu mă mai gândisem la Păpuşa. Deloc! Marţi, când am citit cuvintele, am zis, PĂPUŞAAA! (ştiu că nu-ţi plac majusculele, dar aşa s-au insinuat în rând)
Aşa că în mare parte, meritul e al cuvintelor din duzină, implicit al tău.
Îţi place cum scriu pentru că îţi place să citeşti, să descoperi, să, să…de-aici bucuria. Şi mie mi se întâmplă la fel când citesc la tine, şi pe la încă câţiva, nu mulţi… puţini şi „mortali”!
[…] etuva, troc, silitra) aruncate provocator pe masa de joc au mai fost preluate şi de psi, Tibi, Almanahe, Redsky, Anacondele, Cita, Scorpio, Virusache 45.700000 27.179722 Share […]
[…] mai scris ,,Duzina” Psi,Redsky,Cita,Tiberiu,Virus,Almanahe,anaveronica, Anacondele, Like this:Like5 bloggers like this post. […]
[…] douăsprezece cuvinte le veţi regăsi şi la: tibi, cioburi de chihlimbar, almanahe, redsky, cita, scorpio, virusache, vero, Tweet (function(d, s, id) { var js, fjs = […]
te joci atingand probleme grele, faci slalom cuprinzand chestii reale si imaginare, intr-o zapaceala care doar pare fara fir logic. ai un fel original de a trage oamenii de atentie 😉
Cerule roş, aşa e, mă joc! Căci numai în joacă putem să descoperim, puţin câte puţin ascunsurile…dacă o facem la modul serios riscăm căderi, trântiri cu fundul de pământ şi nu cred că e de dorit, iar tu ştii asta, nu ţi-o spuneam cu titlu de noutate, ci ca şi confirmare….când scriu nu caut perfecţiunea rândurilor, nu mă interesează construcţiile stilistice. Îmi vin nişte gânduri şi constat cu stupoare chiar şi eu, uneori, unde m-au condus. Habar n-am unde o să ducă Păpuşa, n-are o direcţie clară, ideea a pornit în joacă şi aşa o să se şi încheie, nestrăduindu-mă, nedându-mă peste cap.
În teatru, printre noi actorii, e o vorbă(una sub formă de-ntrebare, deşi n-o au toţi şi n-o pătrund):
Ce alt CEVA nou aduc în discuţie, deşi vorbesc despre un lucru vechi?
Întrebarea atinge esenţa „repetiţiei” , care zice-se, e „mama învăţării”, fiindcă dacă e vorba de „Hamlet”, spre exemplu, ştim povestea, nu? Atunci de ce am pune-o la nesfârşit?
De ce oare se tot revine la ele?
Păi, e simplu, cel care hotărăşte să reia un anumit subiect discutat şi răsdiscutat, o face fiindcă crede că are ceva nou de spus. Uneori chiar are, alteori aceleaşi valuri, poate descrise altfel.
Eu am citit de peste 20 de ori Hamlet, şi-i descopăr noi şi noi uşiţe, potecuţe de abordare…oricare din ele poate deveni un alt unghi subiectiv de abordare, un alt cârlig, care să te-agaţe încă o dată.
Nu există o reţetă clară a scrierii, a scrisului…poate de-aici „originalitatea”-mi; nu fac alt CEVA decât să beneficiez de neîngrădire…nu suntem la un concurs, deci expunerea nu e mortală. 🙂
ai dreptate cu reluarea unor teme vechi, intre timp mai invechim si noi, capatam alte prespective si textul ni se releva altfelm mereu nou. concursurile nu m-au pasionat niciodata. in lupta pt premii se pierde placerea drumului, fiecare devine egoist.
asta era şi ideea, mă bucur că ai prins-o.
chiar şi la un concurs fără premii se pierde, ceruleroşu…
natura omenească este felurită, însă punctul comnun e ariciul numit EGO.
nu-i nici un rau sa pierzi, mai rau e sa vrei mereu sa castigi.
[…] https://almanahe.wordpress.com/2012/02/11/papusaactul-iii/#comments […]
[…] smulsa ca raspuns la provocarea lui psi si preluata si de tibi, cioburi de chihlimbar, almanahe, redsky, cita, scorpio, virusache, vero Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to […]
[…] douăsprezece cuvinte le veţi regăsi şi la: psi, tibi, cioburi de chihlimbar, almanahe, redsky, cita, scorpio, virusache, vero, Like this:LikeBe the first to like this post. By […]
Fufele sunt nemuritoare,la fel ca pițipoancele sunt plămădite din aceiași materie eternă…Ce cuvânt expresiv „FU-FĂ” 🙂
O, limba română este superbăăă! şi aia din dex şi cea din stradă…
eu încă-s pe ţ-uri fixată, habar n-aveam că există atâtea cuvinte care-ncep cu ţ. 🙂
Actul III da piesei tale de teatru tot mai clar un mesaj de atitudine…
De altfel piesa te arata asa cum esti… o persoana militant-activa! 🙂
Peste toate e o frumusete de text care curge extrem de vioi, plin de intelesuri ascunse dezvaluindu-ti dualitatea incantatoare!
o, dualitatea-mi o aşez pe tipsie aici, lîn almanahehe, din plin…spre gol. 🙂
îmi pare rău că nu-s descriptivă, nici n-am încercat ce-i drept(în scris) cum eşti tu, Cita, căci nu ştiu de ce îmi place să mă scald mai mult în absurd, să-i descopăr valurile şi cauza lor…
nu neg, militez atunci când vine vorba de cuvinte şi când şi-mi doresc, pot să depăşesc bariera pe care o impun.
dar noroc că în teatru a fi descriptiv înseamnă să omori regizorul…cum, de obicei, io mi-s şi regizorul…pe urmă îs actorul…şi spectatorul, într-un final. Ca şi dramaturg laşi loc regizorului şi (un loc extrem de larg, adesea necomfortabil) cititorului, ca şi regizor laşi loc actorului şi spectatorului, ca şi actor spectatorului…ca şi spectator iei întrebări la rându-ţi acasă şi le discuţi cu vecinul de pe rândul tău, la ieşire sau cu cel cu care ai venit la teatru…
e o joacă, cum spuneam mai sus…habar n-am unde mă va (con)duce..
Mi-a placut mult terapia prin teatru! Personaje memorabile si un continut plin de semnificatii! Faina remarca ingerului, Ah, mă scoateţi din cele cereşti precum si relatarea cu preotul cu mortul grabit… 🙂 Cat despre ACTA, trebuie sa luam toti atitudine pentru a beneficia in continuare de internet ca si pana acum…
Te invit si la mine cand ai timp! O zi de iarna linistita! 🙂
Cred că ţi-ar plăcea mai mult exerciţiile care conduc înspre rezultatul terapeutic, sunt sigură!
Mulţumesc, Lolita, e deja o zi, care se pregăteşte să mănânce ultima masă şi apoi să meargă la culcare; o zi de iarnă liniştită, în casă…afară însă…:P
Mulţumesc!
O seară cu vise frumoase şi cu un somn odihnitor şi uşor!
nu stiu unde a disparut comentariul meu 😦
iti spuneam ca piesa ta de teatru devine tot mai militanta si prin dialogul viu, cu tangente absurde, transmite ceva intens!
Imi place felul cum curge dialogul,imi plac personajele, imi place ideea, imi placi ca sa zic asa 🙂
Cred ca in celalalt comentariu m-am exprimat mai bine… 🙂 dar asta e!
Se pierduse la spam Cita, l-am recuperat…am verificat, te-ai exprimat la fel în ambele, cu vorbele-ţi şi gândurile-ţi generoase… 🙂
vorbele bune-s precum bătaia(deturnându-i sensul strict dureros şi luând-o ca măsură), despre care se zice că (de)unde dai, creşte…
[…] Pingback: Păpuşa(actul III) « Almanahe's Weblog […]
Alma, am vrut să semnez dar bani nu donez. Ce petiție e aceasta ? Unde trebuie să dai bani.
Carmen, nu trebuie să dai bani, semnezi şi atât…iară cauzele se susţin, mai ales, financiar, dar nu te obligă nimeni. Şi, oricum, e mai bine decât la biserică unde eşti obligat să cotizezi o sumă fixă…:)
Io vorbii azi cu Zedechiel si-mi zise sa stau linistit, ca-s doar turbulente cu ACTA asta… :))
🙂 vorbăreţ, Zedechiel…
mai vedemmm noi, deocamdată e bine…dar dacă-s doar turbulenţe, atunci de ce pe prima pagină a acestui blog(al meu) a apărut asta?…desigur, până acum autorul fotografiei a lăsat-o la liber şi de azi(culmeeea!) am violat-o …e doar o mostră cred eu…în curând vor fi mai agresivi…şi nu mă refer la ACTA(ei doar aplică) …oamenii vor deveni hăitaşi!
PS: până acum dispăreau pur şi simplu fotografiile celor care nu permiteau accesul , deşi puneai link…eu la început, în 2008 adică, nu prea specificam sursa, recunosc, dar asta pentru că nu mă familiarizasem cu „protocolul’…dar bunul simţ m-a învăţat, în scurt timp. Deci?
eu zic că Zedechiel e depăşit de situaţie…şi-apoi sunt zvonuri că şi ei vor avea parte de ACTE;)
of, de trei ore repet sinonime pentru fufă, pițipoancă și tot sialbisesc ma-tra-cu-că, Ce cuvânt interesant etimoligic, are oare vreo legătură cu soția cucului?
Ano, iote cucu, că nu ştiu! Îţi vine să crezi?
da’ tot încerc o variantă
cu-mă-tra-cu-că …gata, fufa şi cu cuca sunt cumetre!
AAAAAAA…şi piţi o veni de la piţiGOI…poancă? aici mă încurc; revin dacă găsesc vreo legătură sau vreun fir…de pătrunjel(adică o pătrundere paşnică).
Foarte tare, teatru modern ‘induzinat’ :). Imi place libertatea de expresie in acest teatru, cu personaje religioase si replici de ‘externet’, in dialoguri vii, glumete si pline de esenta in acelasi timp. Recunosc ca eu, nici intr-o mie de exercitii n-as ajunge la asemenea performanta 🙂
de la 1001 încercări devine uşor, confirm! 🙂
Fufa este fufa- una și bună!
„Drepturile omului sunt perimate. Nu se vor mai lupta oamenii pentru ele, oricum era costisitor. „
Și dacă le-am fi avut, la ce folosesc în vremurile astea?
Așa că, tot mai bine este să fii păpușă!!
Seară frumoasă!
cu remarca-ţi, mi-ai adus aminte de-un schimb de replici din „Trei nopţi cu Maddox”, Vişniec, care zicea cam aşa( citez din memorie aşa că uit de ghilimele):
-ce jucaţi?
-poker!
-pe ce?
-pe…nimic!
seară bună, Gina!
Ahaaa, chiar mă întrebam când o să revii cu Păpuşa 😀
Şi, e bine e când (te) întrebi şi ţi se răspunde? 😛
[…] Psi, Almanahe, Vero, Luna patrata, Tiberiu, La bulivar, Scorpio, Cioburi de chihlimbar, Redsky,Dictatura […]
[…] ivanuska adinab almanahe costyconsult cititordeproza literesicifre gabrielasavitsky madalinaciucu […]
Cum o fi cu Acta asta???
Abuz, Gina! Cenzura, de orice fel, înseamnă abuz. Deja am înţeles că Google vrea să plătească 25 de dolari ca să-ţi cumpere intimitatea, mai pe scurt să aibă acces la ce faci tu zilnic pe google, cu acordul tău, uite aici un articol despre; am înţeles că facebook va fi scos la licitaţie în curând, dar nu ştiu dacă e adevărat; dacă nu se întâmplă nimic şi ACTA nu înseamnă nimic atunci de ce se întâmplă deja mişcări? 🙂 şi de ce se aplică deja, dacă nu a fost ratificată?
În plus, nu aplicarea ei mă sperie, ci vânătoarea, hăitaşii…o să ne înrăim şi mai tare unii cu ceilalţi.
[…] actul I, actul II, actul III. […]
[…] I, actul II, actul III, actul […]