f(r)acturi moi deznodământ fer(ic)it
câte permutări am voie să fac
oho…!(factorial)
fiece literă e legată de unul dintre mădularele corpului mut o consoană sau o vocală fără să-i cunosc puterea unul dintre organe îşi schimbă poziţia alteori natura iată de aici metrul kilometrul măsurile falsele garanţii
hăituită de secundă în largul orei la (înde)mâna proceselor naturale întâmplătoare mă (in)formez din deşeurile (de înţelepciune ale) altora
dimineaţa mi-o trăiesc în plin entuziasm mâingâi pisica cafeaua mă face amară tu tunul nu zici nimic? nu-i nimic zice albul la prânz identific ştiinţa cu neîncrederea seara ca să scap somnoterapie caca pipi
mai schimb ordinea şi cartea de pe calorifer uneori doar formatul sunt un navetist care-a debutat artistic vreau să debutez literar
pe peron(i) şi psi©, lolita, cerroşu, tiberiu, anacondele, cita, căţărătoarea, v.v., carmen, gabriela, vero, genoveva, ana, gina, cuvânticel.
Alma Nahe(r) 
[…] mai spus cîte ceva, despre peron: lolita. anacondele. redsky. Olimpia. Like this:Like6 bloggers like this […]
„nu-i nimic zice albul”
Nu-i nimic dacă Deep Blue, l-a învins pe Kasparov.
Stăm liniştiţi, în umbra NE-oamenilor – programatori, care îi înving pe oamenii reali, fie şi numai la jocul de şah.
Între timp, vopsim peronul aşteptărilor noastre, în negru.
Exultă cine vrea să căpătăm un orizont, MAT.
don’t cry for me, arhentinaaaa…. 🙂
[…] peron au mai scris: psi, Redsky, Tibi, Lolita, Almanahe Rate this: Share this:FacebookTwitterMai multEmailLinkedInPrintDiggRedditStumbleUponTumblrLike […]
sunt un turist ră(tă)cit
pentru răcire recomand trenul „şerveţele şi iubire”,
pentru rătăcire recomand staţionare pe peron.
peronist, adică…
[…] onorat ,,Provocarea” si Psi,Redsky,lolita,Cita,Tiberiu,anacondele, Olimpia, Like this:LikeOne blogger likes this post. […]
[…] peron au mai scris şi : lolita,tibi, cioburi de chihlimbar, anacondele, redsky, cita, scorpio, […]
[…] Când s-au dat jos din tren sau când au urcat, iarăși nu știu, dar în mod sigur au dormit pe PERON : lolita,tibi, cioburi de chihlimbar, redsky, cita, scorpio, virusverbalis, almanahe […]
navetistule, nu mai ai nevoie de debut! esti demult intre profesionisti!
bineînţeles! doar că aşteptam confirmarea. :))
o ai demult! te rasfeti acum 😀
mă alint…şi glumeam, mai înainte; confirmările sunt asemenea unor cingători care te strâng până nu mai ai suflu uneori; îmi doresc să scriu cu aceeaşi largheţe; în poem am introdus un pic de autoironie, cică-i o armă eficace. 🙂
eu iti doresc sa scrii astfel incat sa-ti aduca multumire in primul rand tie si apoi noua. nu stiu cum e cu confirmarile alea. eu-s departe de ele 🙂
hehe…cu confirmările la mine? păi, să-ţi istorisesc o povestioară….
în urmă cu câteva zile mergeam spre Casa de Cultura şi m-am trezit că mă opreşte un cerşetor şi mă întreabă „atăzi mai ai teatu?”. Io n-am înţeles că mă şi grăbeam şi-l rog să repete, ceea ce se şi întâmplă. „astăzi mai ai teatru?”(pronunţase un pic mai bine, nu perfect, dar n-am cum să redau în scris); am crezut că n-aud bine; el a continuat atunci”spectacol ai, ai spectacol”; i-am explicat că nu şi mi-am văzut de drum…pe urmă am făcut legătura; cerşetorul respectiv nu era al cartierului, căci îi cunosc pe toţi…confirmările mele cam aşa sunt. 🙂
depinde ce semnificaţie are cuvântul „confirmări” la tine…la mine, istoriora de mai sus e…mai mult decât dacă ar spune-o un avizat.
la mine scrisul nu e mulţumire, e mai mult o descărcare, un scurt circuit al neuronilor….absenţe…
[…] https://almanahe.wordpress.com/2012/02/13/peron/#comments Like this:Like5 bloggers like this post. This entry was posted in reflectii and tagged amintiri, copii, peron, rasete. Bookmark the permalink. ← A Warm Feeling […]
Resky,a spus-o deja. Eu subscriu.
”plâng după o negresă
şapte discuri de platină ”
Eu doar lăcrimez amintindu-mi cu nostalgie de vremea când , împreună cu iubitul meu o vedeam jucând în ”The Bodyguard ”, poate o invidiam pentru talentul ei fără să bănuiesc că va muri atât de tânără și nefericită .
Fără să-și accepte destinul.
Un accident stupid…
acum, valorează mai mult moartă decât vie…
şi cumva, asta-i menirea lor, a celor care sunt cu mult mai mult decât propriul lor (în)semn.
Eu, dimpotrivă, cred că şi-l acceptase deja…de aici, căderile…celor care încă se mai miră că-s acolo li se prelungeşte agonia…
Dem Rădulescu avea o vorbă :MIRĂ-TE!!!
Doar mirându-ne la nesfârşit vom descoperi noi înţelesuri ale aceluiaşi spaţiu bătătorit deja.
te gândești serios să publici? ar trebui să o faci… 😀
șapte secunde îmi ia ca să îți spun că mă leg de tine de șapte ori câte șapte, în scris… în gând.
da, mă gândesc; numai că mă dezumflă costurile…nu mi-a luat nici măcar şapte secunde să aflu ce si cât. 🙂
ştiu psi©! ne-om publica împreună într-o zi, cu toţii…pe rând, ori toţi odată; ori deloc, varianta cea mai pesimistă; deocamdată mă bucur de atmosfera asta, şi nu e deloc de lepădat.
Almanahe,tu esti un peron pe care as sta la nesfarsit fara sa astept nici un tren, nici doua.
Claudiu, stai!…sunt şi chestii care pică. ;))
Sigur ca mai si pica!De obicei las loc in mod special picatelor.
Picanterii…
[…] cumva de pe peronul numit „clubul psi”, unde s-au adunat azi: psi, Redsky, Tibi, Lolita, Almanahe, Scorpio, Virusache, DictaturaJustiţiei, Anacondele, Cita 45.700000 27.179722 Share […]
puține locuri predispun la dialoguri nterioare ca spațiul închis al trenului în mișcare.
ba, dimpotrivă, peronul, care e static, şi are deschidere către lucruri şi alte chestii în mişcare mi se pare potrivit pentru dialogurile interioare…spaţiile închise şi în mişcare, pe mine, unaaa, mă îmbie la monolog interior.
da, la mine monologurile se convertesc în dialoguri, e mai interactiv așa:P
ce-i drept, de curând mi-am trimis mie însămi un sms, ca să nu uit un sentiment, n-are importanţă care acum, astfel convertind monologul în dialog cu ajutorul tehnicii actuale…în curând mă gândesc să-mi şi răspund.
Am sărit din fuga de alb bolnav, direct pe peron să las o lacrimă
„plâng după o negresă
şapte discuri de platină„..de acum le va cânta îngerilor..
Din cer
„perle cad„
noi închidem „capete de cuvânt
între semne de punctuaţie„, așteptăm cu ochi obosiți
„„deznodământ feri(c)it„ judecând câte permutări a(ve)m voie să fac(em)..
sau nu, Gina, căci vocea o lăsase;
dar îngerul din Păpuşa probabil că o să downloadeze la greu hiturile divei, până când nu-şi intră ACTA în strâmburi. :))
mai avem un ochi, Gina…acela n-are pleoape grele. 🙂
[…] acest peron pășiră și Psi, Almanahe, Tiberiu, Redsky, Vero, Scorpio, Cita, Lolita, Cioburi de chihlimbar, La bulivar, Genoveva, […]
Un lait motiv… șapte… luate câte șapte…
unde n=7
am ales recursiva, deoarece laitmotivul e doar aparent…
Draga mea, „merg înapoi chiar şi în timp” dar cand e vorba sa comentez ceea ce scrii tu
„şapte minute” e infim pentru „comentariu lung”
si e imposibil ca in „şapte secunde să gândesc răspunsuri” 🙂
Ce scrii tu loveste mintea!
pana una alta…. mi-as dori ca „dimineaţa” sa „mi-o trăiesc în plin entuziasm” si sa
„mâingâi pisica” sperand sa nu ma faca cafeaua prea amara! Imi ajung ea si viata!
cu bucurie!
Cita, mă bucur şi eu că ai găsit subtextul, subtitrarea aceea despre care-ţi vorbeam la tine.
Cita, scumpa mea, crede-mă că atunci când vin pe la tine mă fură într-atât valul că aş rămâne acolo 7 vieţi şi nu m-aş mai întoarce, ca-n filmul „Undeva, cândva”.
Ce scrii tu loveşte inimaaaa!
Eu lovesc doar minţi ascuţite.
ups, corecteaza-ma! Un i in minus, un e in plus… 😦
am agăţat i-ul de e şi-am croit o ie. 🙂
acum dansează un dans popular pe deasupra fulgilor.
Un „debut” literar cu simbolistica cifrei sapte si cu peronul asteptarilor pe fundal! Succes garantat! 🙂 Mi-a placut mult insiruirea cuvintelor si joaca ta cu ele…
Calatorie frumoasa! 🙂
Lolit, mulţmesc! Acum mă duc afară, ca să mă lansez şi-n prezenţa fulgilor de nea, că tot e stratul de zăpadă de 3-4 metri…
🙂
Am și eu un peron de gânduri
http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/09/in-treacat.html
Seară bună și frumoasă!
Mulţumesc, Gina! Să-ţi fie somnul lin!
să ne colectivizăm în volum zic, să ne împărțim impar numărul de pagini și să alegem fiecare dintre noi câte o literă din titlu. să-l scriem de la dreapta la stânga, să mânzgălim cuvintele prea puțin obediente, să scriem cu ochii închiși, să predăm ștafeta la sfârșit de propoziție, să facem un lanț de ce vrem să facem și să-l tipărim cu plăcuțe de plumb ștanțate în oglindă. să publici primesc, dar s-o facem pentru cei care nu au învățat să citească.
şoseţică, cei care n-au învăţat până acum să citească au fost învăţaţi(de cei care ştiu să citească) greşit, să fie ascultători:
a)în copilărie, de poveşti, mama, tata;
b)în adolescenţă, de rezumate, mă-ta, tac-tu…
c)la maturitate, ai unui sistem;mămuci, tătuci.
Astfel că, implicit toate categoriile cunosc doar însemnătatea parului şi foarte rar deosebesc stânga de dreapta.
Scrierea cu ochii închişi se adresează celor care pot pipăi şi vor a înţelege…cum sunt doar ascultători…
Nu dispera, ne mai rămâne mâ(n)zgălitu’-n zăpadă, slavă cerului!
[…] sunt așteptați la discuții: abisuri, almanahe, altcersenin, bleriver, cioburi de chihlimbar, cita, cristian, dagatha, dictatura justiției, […]
Alambicat, ca de obicei ..Si cu sensuri stiute si nestiute.. :))
:))…ca pe-un peron, virusache, ca pe-un peron!
Şi eu..”vreau să debitez literar”.., dar pana atuncea, fac cinste cu o
bere, peronistilor! Alma-nahe duce cele mai multe, noo? nu, gresesc, ea prefera napole-ton.
eu ţi-am beut berea demult! acuma-mi umflu foile, de la drojdie…
napoleton cu lămâie!!! 😉
Într-o seară ca aceasta, în 1935, se năștea Poetul Grigore Vieru.
Mă gândesc , de câte ori îmi vine în minte numele lui , la o poezie minunată, care se cântă-
Seară frumoasă!
Eh…ce mult ne-am îndepărtat de toate! avem privirea mereu în altă parte, a nepăsare…
Grigore Vieru mi-e foarte drag, precum alţi mulţi români de dincolo de pod, care au luptat şi încă mai luptă pentru dreptul de a fi român, de-acum duşi sau rămaşi încă…noi îl avem, dar ni-l lăsăm călcat în picioare…
Seară frumoasă, Gina!
Mulţumesc!
[…] ivanuska gabrielasavitsky almanahe costyconsult cella filumenie zamfirpop blogulise ragnarslife turistclujan […]
le-am făcut o poză cuvintelor.
mie si cuvintelor ne place FotoSinteza şi suntem de(-o) părere că ne-ai surprins într-o ipostază grafică pe care nu credeam (pentru că nu ştiam) c-o avem;
mulţumim, AnaPauper!
Mi am luat bilet si am pasit mandru pe peron, cu branza, iar oamenii se dadeau respectuosi la o parte din calea mea.