alma nahe

Ţefrang

In Ciné ma sculptat, cinema fabulat on Februarie 10, 2012 at 6:39 PM

Vineri, în ţara lui Ţur…

 

Frate-său, tot Ţur,

c-o ţâră mai mic,

nu încăpuse pe tron,

căci lungimea conta,

dar mustea, în secret,

căderi şi reforme, ţurloi.

În amândoi, se-oglindea omenirea,

privelişti în alb, cu ochi de opal,

dar hărţi diferite în rost.

Cum Marele Ţur nu ştia

ce Ţur mic în plan avea,

stătea liniştit şi trona.

Acoperişul gemea :

-Ia, uite-l pe Ţur,

ce mândru străluce-n azur!

Ţur mare sclipea,

puternic în soare

şi nu se topea.

Ţur mic, de ciudă-n picături ţurţura,

râvnind şi mai mult partea sa,

dar încă nu se putea mişca,

şi-aştepta,

lovitură de stat,

devenind tot mai mic.

În ăst timp, oraşul de sub,

în straie cernite devenea

ţambricos şi ca prins în şurub.

La prânz, oamenii mici

nu mai dormeau cu poveşti,

şi nici cu păpuşi.

Ştiau că-s de plastic

şi-atunci le ţuşteau

şi goale, în albul zăpezii,

când, cu bunici, la plimbare, ieşeau

le-nmormântau, pe urmă ţipau.

Opalescenţi, oamenii mijlocii,

nu-şi mai cătau  în ape.

Doar în ţinghelţuri căldură găseau

şi sculptau în zăpezi

şi în sine, forme bizare

de rău,  ce-ntâlneau

flori albe de bine,

ţirmonie cu fluturi alb-negru.

Cuvintele-n boală

pe rând se surpau,

în oamenii mari,

ce le ţurghiuleau.

Prin gurile celor mijlocii şi mici

Doar frig, şi litere-n cozi de câine,

Covrig.

Înapoi, pe-acoperişul lumii de nea

Ţur mic îi privea,

dar nu-nţelegea,

de la-nălţimea lui de ţarţam

ce-nseamnă Ţur mare să fii

şi nici ţvicăr n-avea,

nici ştiinţă că ţintire îl păştea.

Cuprins de îngheţuri,

Şi ace, un stol,

la distanţă de frate-său

doar de un ţol,

îşi dorea a lumii strigare

în cor:

-Ţur, Ţur! Ţur, Ţur!

Biet paiet pe a nopţii lumină

licărea pierzându-se-n bolta senină

şi înc-un oftat îi scăpă, :

-Ce ţânc sunt! Apoi trist, aţipi,

şi-ncepu a visa cleştar şi palate,

dar pe dos  lumea lui, cu turnuri în jos,

Şi-nţelese acolo, purtat în mister,

că ceea ce credea a fi cer

era tot o lume, mai mare ca el.

-Ce minune!

Vreau pe dată acolo s-ajung!

Şi-o lacrimă, a lui Ţur mic topire,

căzu.

Pe drum, din lumea de jos ţilăire

Şi-narmări cu lopeţi, îl trezi,

şi-nţelese…

-Ţur, frate, păzeaaaa!

Dar nu mai putea să şteargă greşeală,

nici gând.

Şi astfel, pe dată

iubirea-i se scurse-n pământ,

odată cu frate-său, ţăndări.

 

Şi-atunci ăst poem-fantezie

urcă şi se duse-n pustii,

şi-n treacăt, mai prinse,

(exerciţiu-n privire)

ciori, negre crengi,

noduri şi vene spre cer,

alt ţefrang, ca de vis.

Anunțuri
  1. ce imaginaţie poţi să ai! şi cum te mai iubesc cuvintele! 😀

    • ei, m-au ajutat ţurţurii de pe-acoperiş, pe care i-am „omorât” tot eu, că altminteri Primăria dă amenzi, şi vinovată, mi-am zis că măcar un poem să le-ncropesc. 🙂

  2. n-ai mai viscolit, ci ai turtuit.

  3. M-ai țurțuit și pe mine de tot !

  4. „Şi-nţelese acolo, purtat în mister,

    că ceea ce credea a fi cer

    era tot o lume, mai mare ca el.„

    Mă jenez să scriu aici două vorbe, de dragul vorbelor.
    Ce simt eu dincolo de cuvintele tale ? o lume, ca și lumea pe care o compun păpușile – oameni, cu toate ale lor.
    O lume cu toate imperfecțiunile ei-înălțare, decadență, orgolii, o lume-„pe dos lumea lui, cu turnuri în jos”..

    Te-aș tot citi!!
    Seară frumoasă!

    • atunci o să tot scriu, Gina! 🙂
      seară călduroasă şi odihnitoare!

      PS: astăzi, ieşind în oraş mi-a atras atenţia o întâmplare; m-am întâlnit cu o doamnă, bunică şi cu cele două nepoţele ale sale şi cea mare avea în mână o păpuşă dezbrăcată, pe care o tot arunca în nămeţii de zăpadă;
      bunică-sa o certa şi ea se prostea ţipând…am încercat să găsesc logica faptei; n-am găsit-o nici chip; apoi am uitat…când am dat ţurţurii jos, mi-am amintit întâmplarea, şi-am redat-o-n poem, doar-doar şi-o găsi răspuns; oricum, eu când eram de vârsta ei îmi înfofoleam păpuşile, credeam că îngheaţă; pare-se că în obligaţiile copiilor de azi nu mai intră asta…

  5. mai multe limbi înseamnă mai multe concepţii asupra lumii…

  6. Se schimbă cumva viziunea asupra țurțurilor. Și a oamenilor de plastic …

  7. O imagine superba, de-am salivat. Bine, asta si poate din picina excitantului „tz”.

  8. haha…nu voiam să sugerez nicio scurgere, mai degrabă ascuţirea, constrângerea…:)

  9. De spus la gura sobei – saga lui Ţurmarinen, chip cioplit în zăpadă..

  10. Merge şi-n apropierea ochiului de aragazăn, am verificatăn!

  11. bine, atunci merge şi spusă între patru ochiuri..

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: