actul I, actul II, actul III, actul IV
“Atunci când energia Cerului se uneşte cu cea a Pământului se vor naşte cele zece mii de fiinţe”
PĂPUŞA: (acoperită cu o pânză transparentă) Nu înţeleg. Sunt tot aici.
ÎNGERUL: Nu mai eşti! Dar aici nu contează, e ca şi cum ai fi.
PĂPUŞA: (amuzată) Aşadar, nu m-aţi reabilitat?
ÎNGERUL: Arăt eu ca un profesor capabil să te lămurească încă de la predarea lecţiei?
PĂPUŞA: Nu, da’ nici n-arăţi ca unul care n-ar lucra omu’ prin tertipuri lucitoare. Bate şi ţi se va deschide, parcă, nu? Mă rog, cum aici nu-s uşi, o să bat şaua… Deci, domnule profesor cu aripioare, pentru ce m-am întors aici? Şi ce e cu pânza asta hidoasă peste mine? Parcă aş fi o statuie aşteptând dezgolirea întru inaugurare. Stai, nu-mi zice încă! Vreau să-mi iau toate măsurile de prevedere, ca să nu leşin(se întinde, cu mâinile pe piept, ca moartă). Ba, nu! (se ridică) Am zis aripioare, şi mi s-a făcut poftă. Pot să am o ultimă dorinţă, aşa e corect, vreau o friptură şi vreau să fie bine rumenită, pentru energia zilelor viitoare. Curios, e prima dată de când sunt aici când mi se face foame. Aveţi o oglindă?
ÎNGERUL: Ştii deja că aici nu există reflexie, aici fiind nicăieri…
PĂPUŞA: …suntem în forma potrivită pentru a fi înţeleşi perfect? Asta voiai să spui?
ÎNGERUL: Exact! Uită-te la Mânuitor 1, el este picioarele tale, Mânuitor 2 este mâna ta dreaptă şi Mânuitor 3, mâna stângă şi capul tău. Ce vrei să vezi mai mult? Oricum, oglinzile mint.
PĂPUŞA: Iar tu, cine eşti?
ÎNGERUL: Eu sunt restul.
PĂPUŞA: Deci nu există nicio altă învăţătură secretă? Sunt întreagă fiindcă vă am pe voi?
ÎNGERUL: Nu eşti întreagă, ai fisuri. (arătând cu degetul lăcaşul inimii, loc încă desprins) Uite aici…Învăţătură secretă? Nu, Betty, totul e la îndemâna ta, ca om!
PĂPUŞA: E prima oară când îmi spui pe nume de când am venit aici.
ÎNGERUL: (zâmbind) E prima dată când întrebi şi-asculţi. Unii sunteţi risipitori, alţii tălmăcitori şi alţii păstrători.
PĂPUŞA: Eu sunt risipitoare?
ÎNGERUL: Tu eşti…o să vezi…
PĂPUŞA: Şi ce-i cu înfăţişarea mea? Pot inţelege multe, dar nu pot pricepe nici în ruptul capului ce-i cu buretele ăsta?
ÎNGERUL: Toate fiinţele îşi schimbă aspectul după aerul fiecărui loc.
PĂPUŞA: Păi, sunt din burete! De ce să-mi fie moale? Aici n-aveti colţuri, n-aveţi limită, n-aveţi aer…La drept vorbind, n-aveţi nimic.
ÎNGERUL: Dar avem 10 mii de posibilităţi să-l umplem.
MÂNUITOR2: Lipici?
ÎNGERUL: Acum da.
MÂNUITOR 1: În sfârşit.(o repară, lipindu-i fisura din dreptul inimii)
MÂNUITOR 3: (plângând) “Înghitiţi toată mizeria lor emoţională, care devine acum mizeria voastră. Dar dacă nu o luaţi ca pe un afront personal, veţi rămâne imuni în mijlocul iadului.” (ceilalţi doi mânuitori şi îngerul il privesc mustrător) Ce?!…Codul lui Oreste.
PĂPUŞA: Oreste a zis asta?
MÂNUITOR 1: Nu! Don Miguel Ruiz.
PĂPUŞA: Păi, şi ce legătură are Oreste cu …? Lasă, nu contează!
MÂNUITOR 2: Ruiz, Ruiz…unde-am auzit de el?
MÂNUITOR 3: Iar eu n-am auzit de Oreste. Ruiz e ăla cu cele patru acorduri.
PĂPUŞA: Cele patru acorduri stupide. (maimuţărindu-se) Fii impecabil în ceea ce spui, nu lua nimic personal, nu face presupuneri, fii întotdeauna cel mai bun!
ÎNGERUL: Atât de stupide încât s-au vândut în vreo câteva zeci de mii de exemplare.
PĂPUŞA: Cumpărători miopi… Misterioşilor, ştiţi ce n-am înţeles eu? La ce bună atâta informaţie, dacă n-o foloseşti aici? O foloseşti dincolo? Oamenii pretind că te înţeleg fără nicio aprofundare şi pe urmă, aprofundând, nu te mai înţeleg. Chiar şi voi faceţi asta…Atunci?…Vă spun tot eu, un singur cuvânt defineşte mileniul 3? Tendinţă! Şi e împărţită în seminare despre părţi genitale şi ani de cumpărături. Şi peste toate astea, tronând, Dumnezeul vostru, un claun monocrom, adunând aerul infinitului şi explorând deziluzii. Ferice de voi, aici, deşi nicăieri, chiar e plăcut! Serios, acuma, din zece mii de întâmplări posibile, cum de-am ajuns tot aici? Şi de ce mama naibii vorbesc iar fără oprire, iar voi vă holbaţi la mine ca nişte adolescenţi miopi?
ÎNGERUL: Eşti tot aici, fiindcă vreau să-ţi propun un joc. Unul fără tertipuri.
PĂPUŞA: Înţeleg, acum vine partea aia cu semnat contr…
ÎNGERUL: O informaţie greşită. Nu vei semna niciun contract, nici vreo prevedere stipulată nicăieri.
PĂPUŞA: (râde) Orice, numai să nu rămân statuie.
ÎNGERUL: Eşti amuzată, ca de obicei, dar te asigur că nu e nimic de râs.
PĂPUŞA: Judecând după înfăţişarea hidoasă pe care bănuiesc c-o am, cu chestia asta peste mine, cred că mă trimiteţi înapoi, stafie. Dar am o condiţie, vreau să fiu o stafie lucitoare, nu sufăr albul! În plus, prietenii mei sunt toţi miopi.
ÎNGERUL: Poftim codul.
PĂPUŞA: Înţeleg că friptura iese din discuţie. Codul? Cum adică, codul? (heblu)Hei, ce-i asta? Unde…? Ce dracu’…?
| 1. | psi© | 2. | Arcon |
| 3. | anacodele | 4. | carmen pricop |
| 5. | Dragos | 6. | Dictatura justitiei |
| 7. | jora | 8. | Scorpio |
| 9. | dordefemeie | 10. | Irealia |
| 11. | Lolita |
[…] dincolo de sala generatorului. Aveam multe de discutat. Au mai scris la duzină următorii : almanahe , psi Cine mai doreşte ? Regulile jocului se află aici. Like this:LikeBe the first to like this. […]
Îmi place piesa, da-mi place şi poza – tipa de la geam. Unde găseşti mereu poze mişto? 🙂
Păi, unde să le găsesc, draga mea, altundeva, decât în pânzele navigării din fereastră-n fereastră? Şi dacă, curioasă, apeşi pe ele, te duc direct la destinaţie, nu-i niciun secret… 🙂
mini-luceafar 🙂
Cu fiori de suspin privești
După Luceafărul ce te-a învelit în noapte
Ai vrea și-n dimineață să îl iubești
Pe buze încă îți tremură ale lui șoapte
Un sân obraznic îl cheamă-înapoi
Un altul sub cămașă sfios stă ascuns
Pumnii strâng în ei doar dorul de voi
Iar pântecul de iubirea lui se vrea iarăși pătruns
Ce tristă-i odaia unde el îți lipsește
Și gândul fără el îți e trist
Strălucirea lui la ziuă pălește
Doar noaptea-și coboară peste tine iubirea în vis
Domnule Bob, adevăr grăieşti,
la versuri cu drag zi şi noapte şurubăreşti,
şi ca un mega-luceafăr m-ai întors de sus, din Păpuşa,
în ale mele joase, pământeşti poveşti, doar deschizând uşa. 🙂
Eşti prea profundă şi în acelaşi timp eterică pentru secolu’ ăsta! (şi nu glumesc)
Şi ce să fac? Ai o reţetă? O cură? O dietă?
Rămîi aşa, pînă ne ridicăm – de-om putea, bieţi păpuşoi – la înălţimea corespunzătoare…
Înţeapă-mă, sigur că da! E reţeta ideală pentru dezumflări…Sau cura. Sau dieta. 🙂
Şi tu şi psi aveţi ce-aveţi cu reţeta… Ori mi-s blondă rămas de marţi, ori… 😐 De fapt, sigur mi-s pe rezervă cu neuronu’. M-am zbătut să scriu povestea aia într-o oră, pînă-n doiş’pe noaptea, cu coniac şi bere-n bot, de mă mir c-am numărat bine douăş’pe cuvinte (de fapt, nici nu le-am numărat!). Aici parcă citesc limbă familiar-străină, îmi zboară pe deasupra capului înţelesuri şi ne, zici c-am trecut prin oglinda fermecată într-o altă lume paralelă cu turnul din Pisa…
Da’ din urmă ai cetit? Că acuşi mi te iau la urechi…t! Că am eu aşa o presimţire că nu te-ai implicat prea mult şi-atunci, ce să-ţi ceri? 😉 „Turnu’ din Pisa îşi revine la poziţia normală, încă un semn că toate merg anapoda…”(un cântec).
Nu mă urechea ca pe extratereştri, că tot nu creşte! 😆
La ce te referi cu cititul, la actele precedente? Mă crezi că am trecut săptămîna trecută, le-am copiat pe toate (îţi fac screenshot la Desktop, să vezi Păpuşa.doc), cu intenţia sinceră de a citi povestea cap-coadă? Da’ fir-ar el al naibii de timp, că nu mi-a dat voie! Şi adevăru-i că tre’ să am şi starea corespunzătoare ca să înţeleg, nu să scanez ca bivolu’ cu ochii şi să zic „gata, am ajuns la final”. Deşi mi-e teamă că bivol am să rămîn, indiferent de stare. 😆
Păi, atunci eşti vindecat, neuronu’ tău e pus la loc, călcat, apretat! Nu înţelegi fiindcă nici n-ai avea cum, de vreme ce în fiecare act se face câte, cel puţin, o referire la trecut…sau viitor. Şi, în genere, de-aceea-s acte numerotate, în ordine crescătoare, ca să poa’ să plece omu’ la pauză dacă nu-i place…da’ foarte rar se întâmplă să vină la pauză şi să plece la sfârşitul piesei nedumerit că n-a înţeles. 😆
Şi să ştii că te cred că ai salvat Păpuşa, nu-mi trebuie vreo dovadă în plus…precum te cred şi că ai să rămâi bivol. 😆
Nu te urecheam ca să crească, ci ca să te înalţ pe vârfuri, ca să-mi ajungi…
La ora asta-s prea „obosit” să mai merg în poante 🙄 aşa că lasă-mi, rogu-te, antenele radar la dimensiunea standard din fabrică. 🙂 Cu rămînerea om mai vedea, cînd şi dacă-mi revin. Nu trebuie să mă crezi pe cuvînt chiar în toate, ce naiba! 😛
Bine, blondinule! Îţi doresc noapte bună şi dans în strună… 🙂 şi-antene cu frecvenţa mai mare de receptare. De ce să rămâi în standard?
Mulţam de urare, somn uşor şi nu lăsa păpuşa în întuneric, să nu se sparie sărmana… 😉
Stăi liniştit, că orice sală de spectacol are beculeţe roşii, de control, pentru spectatori fricoşi. 🙂
[…] la apel psi, almanahe, anacodele, Arcon, carmen pricop, Dictatura justitiei, Dragos, jora Like this:LikeBe the […]
[…] almanahe […]
[…] am „furat ” tabelul cu cei care , ca și mine, se bucură de jocul dragei noastre psi : almanahe, Arcon, anacodele,carmen pricop, Dragos, jora, […]
măăă. iar nu poate să doarmă omu de şuşotelile voastre! cred că trebuie să mă fac mânuitor… 1, 3, 2… vă îndrept eu cumva, n-aveţi grijă, popuşoilor!
Ce şuşoteli, psi©? Nu vezi că blondinul zice tare şi răspicat că-s prea şi prea, că cârrr, că mârrr…?! 🙄
ei blondin! ar vrea el… las să se trezească numa, că mă iau io de barba lui! parcă la mine n-a căutat la lumină deşi ştia că eu noaptea dorm. până şi ăla cu cântecu s-a dus la somn odată cu toamna! 😆
Nici n-ai terminat tu de scris că
bestia🙄bărboasăs-a şi trezit…Ia te uită, io-i plîngeam de milă păpuşichii şi cînd colo mînuitoarea şefă şi-a luat cravaşa S&M din cui şi face pe dresoarea în cuşca leului adormit. Grrr… 😛
bună dimineaţaaaa…. 😛
Ce dimineaţă că iote, ne luăm noapte bună acuş! 😆
ia-ţi câtă vrei… şi bună să-ţi fie! 🙂
Păi juma’ de kil cred c-ar fi suficient. 😛 Să ne fie! 😉
Mi-a captat atentia, trebuie sa citesc si celelalte acte 😀
Sunt acolo, oricând ai timp şi chef, Sebastian. 🙂 Şi bun venit printre noi!
[…] almanahe […]
[…] încălecat pe-o șea și v-am spus povestea duzinei propusă de psi. Au fost mult mai inspirati almanahe Share this:ShareFacebookTwitterLike this:Like6 bloggers like […]
[…] almanahe […]
Câte fire secrete ne leagă fără să știm !
Astăzi descopăr că l-ai citit și tu pe Don Miguel Ruiz cu acordurile sale iar mâine voi afla… .
…că l-am citit şi eu. De fapt, recunosc, am adormit pe copertă, de cum am citit titlul, iar când m-am trezit am ros un pic colţu’ ei, ca să creadă almanahe c-am aruncat măcar o privire.:)
Mă întrebam eu de unde ți se trag tentințele astea filosofice de pe blogul tău, Jora !
că doară nu din coşu’ cu ghemele de lână. 😆
[…] almanahe , anacondele , arcon , carmen pricop , dictatura justitiei , dor , dragos , irealia , jora , lolita , scorpio […]
„Oamenii pretind că te înţeleg fără nicio aprofundare şi pe urmă, aprofundând, nu te mai înţeleg.”
Te înţeleg! 🙂
Se prefac, măi dragă, în ceaţa comodităţii de sine, şi într-un caz, şi în celălalt.
Şi într-un caz, şi celălalt nici nu contează, era doar o vorbă aruncată-n eter. Suntem oricum toţi fierţi, da’ cruzi, în aceeaşi oală a absurdului, aşa că nu mă mir când chiar şi eu procedez la fel, înţelegi? 🙂
Papusa, da-te jos din corcodus! :))
Stai că cobor acu’, că ce caut eu în sus, corcoduşe, zise Păpuşa, când ele-s pe jos, că-i toamnă, prune-n gură şi cacofonii.:P
[…] de ieri… şi restul doar de la almanahe după […]
[…] almanahe […]
[…] almanahe […]
[…] almanahe , anacondele , arcon , carmen pricop , dictatura justitiei , dor , dragos , irealia , jora , lolita , scorpio […]