alma nahe

Toa(m)na din noi- corespondenţe

In Superblog2013 on Octombrie 14, 2013 at 12:12 AM

Deschid dicţionarul la întâmplare: straja. Un cuvânt puternic.

–  Oare există paza aia bună care să te treacă de primejdia cea rea?

Eu, când răsare de prin te miri de unde interiorul meu tomnatic, îmi vine să-l trimit un weekend la Straja. Să ne desfacem în două sau să ne prefacem că putem fi un întreg în armonie cu natura-ne? Păi, nu prea, că reîntoarcerea înlăuntru e asemeni unui melc traversând muntele.

– Aici muntele! Mă traversează un melc, dar îl simt!

Nu m-ar deranja dacă nu i-ar lua atâta timp. Eu, mi-s mai întreagă pe scaun, printre corespodenţe. Cât stau acolo mă trec. Mă trec preotese. Mă trec ape. Mă trec chiar şi d(r)acii, pe arcul ascendent al Primei (Re)vărsări. Când portocaliul trece în galben, cel mai pur galben. Când roşul se închide în cărămiziu. Când îmi transmut purpuriul închis în violet palid. Şi-aştept urcuşul pe şira spinării. Orice munte de om are un vârf unic.  Eu am vârful Straja. Care-i un fel de (e)rupere. Chiar şi de prietenii. Îmi iau jumătatea de suflet şi mă fixez în vârful ăsta unic şi-mi aştept vibraţiile. Unele ajung prin simpatie, altele prin suferinţele lor eterice.  De la poale şi până-n vârf cheltuiesc mult albastru, dar devin clarauzitor. Îmi aud până şi firul de sprânceană, cum doarme el culcat, acolo, pe bucăţica lui de piele, deasupra văzului.

– Chiar, câte fire de păr ai, Alma, într-o sprânceană?

Între două-ntrebări, mă sperie umbra celei de-a treia. Şi-atunci îmi închipuiesc că eu sunt o poveste scrisă de altcineva. Că nu-s eu mâna care-mi frământă lobul urechii. Că poate-i un necunoscut alpin care m-a atins într-o bună zi şi s-a luat de la el măduva care mă face mare, căţărătoare şi miraculoasă şi mi-a uns jilţul tăcerii dintre sprâncene ca să nu mai scârţâie. Uneori, mă simt acolo sus de parcă am cărat crucea eroilor(de poveste), alteori pe cea a erorilor, simţ pituitar. Am un singur erou mai important. Pe ceilalţi îi neglijez. De fapt, nu! Ei sunt de poale, nu de vârf.  Ei sunt neglijenţi  şi nu ţin pasul.

–Te-am simţit c-ai fost aici, eroule! Între prima dorinţă de a trece de pragul poveştii şi întâia răzgândire.

Ca orice munte(care se respectă) posed şi-un schit, pe pereţii căruia mi-am desenat zilnic câte-un sfânt. Vârf unic, schit tot unic, cum altfel?!  Şi-apoi mai sunt şi rămăşiţele eterice, un fel de informaţie vivificând tufe de afine.  Sângele. Conştiinţa Monadei…

Nu, n-o să umplu azi, pe de-a-ntregul, tiparul! O să-mi întorc spiritul acasă – stai să-l fluier! – şi-o să mi-l pun la masă. O să îl hrănesc tradiţional, cu înveliri. Dar găseşte-l dacă poţi prin ceaţa violetă, prin cuvintele-mi fecioare. Spiritul aşezat emite pretenţii. Da’ nu mă doare capul! Stau bine cu magnetismul. Stau bine loculului. aşa cum îl găsesc. Am şi-un program turistic pe opt zile. Într-a noua mă odihnesc sau cred că îi pot aduce îmbunătăţiri, cu încă un fotoliu, cu braţe late.

– Aveţi un fotoliu cu braţe late?

Îmi aştept passele. Când, de fapt, locul ţi le dă, cu fluidul lui…Şi poate întâmplarea, cât mai puţin îmbrăcată, ca acel fotoliu să existe. Eu nu sunt  o astralmofturoasă. Îmi dozez energia! Când sunt întreagă, cearceaful mi-e tir…oliană. Când sunt plecată(de la minutul 3 încolo), caută-mă la poteci, nu la mănăstiri! Călugării mei şed într-un cerc şi trece prin mâinile lor o sfoară, de care sunt legate alte firicele înmuiate-n lacul de acumulare. Eu îmi ţin firul strâns. Ca să nu fiu trasă pe sfoară.  De strajă firii!

Pe unde-oi fi… Pe unde oi fi!  Aşteptând weekendul acela de vis, întreagă şi nu cu grele şi neştiute osteneli…

00181

1.  Text înscris în etapa a VI-a  a SuperBlog2013; Sponsor

2.  Jora(prelungirea mea felină) e prinsă şi ea în propriul concurs SuperBBlog(cu dubluB) şi are vacanţele ei de vis.

3. Textul merge şi la tema psilunelilor, „toamna din noi”, aşa că mă alătur lor : dorMatildaroxanaCitacarmen pricopVienelaScorpiovavalyAdriana,  psiSome WordsAdrianapoemLaura Laly, kadia.

Anunțuri
  1. Succes la concurs! Nu am ajuns inca la Straja desi in calatoriile mele m-am apropiat. Acum o voi studia ca o posibila destinatie datorita tie.

    • Mulţumesc, Rox! Nici eu nu am ajuns. Decât cu gândul…şi poate un pic şi datorită filmuleţului ascuns sub „plecată”. Dacă ajungi înaintea mea, să(-mi) scrii…

  2. Aha, vibraţii…
    E sefeu şi la tine 😀

  3. […] o libertateeee, ceva de speriat. Deşi-s de casă. Dar am noroc de Alma Nahe, că nu mă ţine chiar legată. Mă ţine pe […]

  4. Jiltul tacerii dintre sprancenele mele scartaie periculos cand este atins. 🙂
    Alma, toamna din tine chiar ma face sa imi fie dor de munte. Acum as pleca, daca mi s-ar ivi ocazia, macar pentru a incerca sa aud cum il traverseaza melcul. 🙂

  5. Parca nu mi-a venit sa cred cand am trecut de titlu si am dat cu ochii de…proza (?). Sensibil muntele tau! Iti vine sa-l iei in brate, nu pieptis.

    • Păi, eu scriu vers alb, în mare parte. Adică proză, nu? Dar minusculă. Că nu pot să-i zic scurtă. Nu că n-aş putea să fiu şi lungă. Nu-mi place. 🙂
      Ia muntele în braţe-atunci, ce mai aştepţi? 😛

  6. Nici eu nu am fost la Straja, dar dupa cat am citit la voi despre Straja-vraja, musai sa merg… chiar si cu pas de melc… 🙂

  7. […] scris dor, Matilda, roxana, alma nahe, Cita, carmen […]

  8. Cand te citesc ma simt cretina complet! Stii, te citesc de vreo 4-5 ori si nu ma pot opri sa nu ma intreb daca mai exista una ca tine! 🙂
    Hallo, juriul, cum vi se pare?

  9. Anul acesta am auzit numai de bine despre Straja, însă nu i-am călcat cărările, e prea departe…poate Super Blog mă trage într-acolo.

  10. Alma, m-a impresionat textul scris de tine. E o joaca atat de frumoasa incat mi-e sufletul intomnit cu parfum de munte.

  11. Mi-ar plăcea să cheltuim un pic de albastru la Straja, în decembrie. Şi să te văd în carne şi oase. Cine ştie… Poate vibraţiile de acolo ajută… Sau poate ălea din noi? 🙂

  12. de strajă…toamnei din noi…

  13. ce toa(m)ne-ţi stau de strajă,
    ce munte te adună
    sub lună,
    ce nebună
    e goana asta-n care
    un melc fără spinare
    aleargă
    prin fereastră
    ridică-te la cer
    cu braţ olog,
    cu gândul efemer.
    ce toamne-ţi păzesc gândul
    cuvântul
    brumărindu-l?

  14. Un munte de om e făcut din pietricele mici, mari, conglomerate, praf, toate de gând.
    Te trec apele… Apa trece, pietrele rămân… Gândul curgând? Avalanşă. Te trece gândul.
    Apoi cresc ierburi, priviri, cuvinte, surâsuri, râs(ur)i, se plimbă melcul în spirală dinăuntru în afară… Lui nu-i trebuie strajă. Nu-şi lasă casa goală niciodată. Nici musafiri nu primeşte. Ştiu că tu ai scris altceva, mie îmi place melcul când stă, nu-ţi dai seama cât e de încet! 🙂

  15. Frumos…ce atmosferă superbă…Chapeau!

  16. Chiar mi-ar placea sa te vad pe un varf la straja, macar asa, sa cunosc castigatoarea acestei probe, ca tare bine le mai zici, le alambici nush cum si iti iese rau de bine.

    In alta ordinara de idei iti spun ca mersai de multe ori la straja si chiar am amintiri frumoase pe acolo. Citind articolul tau mi-a venit si inspiratia, ca o to catam si nu venea, neam. Amu stiu cu ce sa imi incerc norocul in fata strajerilor muntelui.

    Baftoi de munte iti doresc!

  17. cred ca rasp corect este: esti total unica.

  18. […] Vila Alpin din Straja oferă sejururi de *** într-un cadru natural deosebit, precum și posibilitatea de a găzdui activităţi de grup (cantonamente, tabere, evenimente corporate, team building-uri etc). Despre team-building la Sraja și Parcul de Aventură Straja am mai pomenit aici, dar și aici. […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: