alma nahe

Azimă

In haiku on Mai 4, 2013 at 12:45 PM

 

Meditaţie.
Cer ca de aluminiu
în mine, ulcior.
 
Aşteptând trenul
împletesc şine-n zare,
platoşă de fier.
 
Coajă uscată,
pe tâmplă, arşită-n
cuvinte cu miez,
 
melcul lunecă.
Jocul spiritului de-a
înfăţişa tot,
 
glod umed mustind.
Frământăm cocoloaşe,
modelând clipa-n
 
drum-ţintă… o
hoinăreală comună
şi rătăciri.
 
Speranţa e-n sus,
vitraliu terestru cu
porturi albastre.
 
 
 
Anunțuri
  1. draga mea, ce ma bucur ca nu trebuie sa fac analiza literara asupra textului
    azi luam nota 4, hai, cel mult 5 😆
    „o hoinăreală comună şi rătăciri” 😉
    tu scrii frumos, dar eu pricep greu 😆
    te pup, sarbatori fericite!

    • Păi asta şi e, o hoinăreală comună, foiala asta din blog în blog, din cuvânt în cuvânt. Textul(meu, al tău, al altora…) nu e pentru analiză exterioară, ci pentru cea interioară. Cât surprindem din adâncimile unui text?!Fii sigură că mult, chiar dacă în subconştient. Şi eu te pup, sărbători liniştite!

  2. Sărbători luminate!

  3. aici ai dreptate, cu hoinareala 😉
    pupici

  4. Azi mă… îmbăt, să nu-mi mai vină ideile cu cocoloaşe, să nu mai simt fiinţa-mi strînsă între fălcile menghinei cer-pămînt, să nu mai înşir paşi de-a lungul şinelor ruginite în neaşteptarea trenului trecut… Azi mă… orice, dar nu mă eu.

  5. Azi, mă?

    A(u)zi-mă!

    În întunericul nopţii
    am cunoscut mereu pe câte cineva din mine.
    Lucrare în aer,
    am înţeles că era cerul întotdeauna
    trecând mâzgălind acele zile făr’ de mine.

    • A, zi mătăluţă aşa,
      că nopţile ţi le transcedentează
      Infinitul
      prin venele scrierii!
      Oare ce Infinit
      e-lipsă prin mine
      în noapte
      atunci cînd degetele cer
      şi gîndul nu dă…?
      Iar plouă cu puncte
      cît pietrele de moară!
      Să moară,
      tăcerea
      cu nodul din gît!
      Atît…

      • Gândul nu e în cuvinte, de aceea, uneori, nu dă. De fapt, pare că nu dă, căci el dă continuu, dar o face uneori în graiul înţeles de piatră, apă, pământ, ori celelalte vietăţi, dar necuvântătoare. De aceea, necuvântători scriindu-le, le şi aşezăm mai bine-n noi(de unde au şi venit, culmea!) decât dacă le-am grăi. N-am înţeles niciodată de ce trebuie să le trecem prin oxigenul ăsta, cel de dincolo de fiinţa-ne, ca să le înţelegem pe deplin, dar mai am timp. Sper să am şi spaţiul necesar. 🙂

        În tine e lipsă acel infinit pe care-l mărgineşti, vrându-l tactil. Ori întunericul n-ar trebui să micşoreze ochilor noştri nimic, căci nevăzând, hehe…poate să fie orice, şi oricât de mare.
        Am o teorie cum că chestia asta cu infinitul vine de la poziţia celor doi ochi pe care ştim că-i posedăm fiecare. Dar trebuie să mai lucru la ea. 🙂

        În curând merg să iau lumină, că mi-a explodat un bec, şi nu mai merg celelalte- meşter ăla care mi le-a montat- deci chiar am nevoie.

        Dincolo de cos şi sin, chiar îţi înţeleg nodul din gât al tăcerii. 😦 Ţi-l înţeleg şi…atât! Pace-n suflet, Drag Oş! Huguleţ, bine?!

  6. Paste cu liniste-n suflet !
    Aliosa.

  7. Frumoase versuri! Să aveți parte cu toții de o Săptămână Luminată liniștită și plină de bucurii și de poezie!

    Hristos a înviat!

  8. Hristos a Înviat!

  9. Tare frumusel! Voi reveni ca mi-a placut 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: