alma nahe

mmMix&Match

In cinema fabulat on Octombrie 6, 2012 at 12:02 AM
 
 
Meteorologul Soare– nu fiţi uimiţi ! – a dat sfoară(-n ţară),
că de luni, ora 10, e toamnă, poftiţi de vă înnoiţi
(în duhul minţii sau doar pe dinafară)!
Nimic mai simplu, mai întâi s-a pus iute să întocmească o circulară oficială,
să afle şi lumea la timp rânduială autumnală,
nu înainte să-şi anunţe mai întâi nevasta robustă,
pe Floarea Soare – dragostea  lui de-o viaţă – fire vetustă,
precum şi pe alţi apropiaţiFamilia Copaci,
familia Trandafiri (încă înflorind) şi  d-ra Viţă-de-Vie (cam buimaci),
ca să nu-i ia Vânt de Toamnă pe sus, arogant, pe nepregătite (şi-aşa demodaţi)
riscând să nu mai fie vânaţi de poeţi drept muze
(poeţii fiind oricum ocupaţi cu ferestre şi plăceri virtuale, ca să se-amuze).
Astfel că, uşor încordaţi toţi,
(sub nori, care, organizaţi, se grupaseră deja în fronturi, aliniaţi,
adunând în cale,
praf, fum şi sare)
familia Copaci s-a scuturat de-ndată pe bănci, pe autobuze, frison
(care, ce să vezi, aceste autobuze opreau în real, staţie-fantezie,
pe o cămaşă de bumbac, cărămizie, maron
şi încă pe una portocalie).
Familia Trandafiri, pe peluze, ţinând la rându-i ison,
s-a aprins după o pereche de cizme de damă roz-bombon,
care se plimba pe-acolo, întâmplător, la picior, unison,
cu un cardigan incolor, de nylon,
pe care de-ndată petalele de roză l-au înviorat,
l-au combinat cu vâscoză şi l-au rafinat.
Timp în care, d-ra Viţă-de-Vie s-a întins repede cu copiii (din flori)
Boabe de Struguri,
stafidiţi de-atâta căldură,
pe o ţesătură,
singura conjunctură de factură comercială,
întindere cuminte, profesională,
în mai multe nuanţe,
asortate cu emoţia (şi fusta) unei Balanţe.
Oamenii, aflând şi ei de circulară
şi-au împărţit trupul în linii dictanto – o decizie populară –
obţinând astfel un soi de persoană cu rafturi, virtuală
şi-au mers şi ei din plăsmuire-n utopie-n real,
şi şi-au adunat pe rafturi, câte-un pulover, un jeans, areal sinonim
cu niciodată nu-mbătrânim,
o curea, o cravată şi ghete, art deco,
un trenci, ori o jachetă din piele(eco).
Culorile şi le-au potrivit după fix şi venit.
Mix and match, le-au probat şi le-au răsucit,
linii şi tendinţe noi au tot născocit.
Materialele erau moi şi uşoare
la pipăit, petale de floare,  şi-atunci Vânt de Toamnă, amorezat,
Designers oriunde, oricând –pe toţi oamenii i-a botezat.
Pe urmă, plecând ei cu sacoşele-ncărcate
şi-au zis că o să facă asta şi-altă dată, cu frenezie
în limbă ( engleză, ori în altă limbă, la fel de aristocrată),
fiindcă, întotdeauna va fi o plăcere,
să-ţi iei ceva nou,  cumpărături sezoniere.
Meteorologul Soare, de-acolo de sus, iertător,
un pic supărat că, în loc să se pregătească încet – mai era destul timp până luni-
toţi, câtă frunză si iarbă, s-au repezit în decor, ca nebuni,
a zâmbit privind  furnicarul
şi spre magicianul Vânt de Toamnă, ce deja le dădea târcoale
câtorva frunze încă verzi şi printre-ale sale rafale,
cu elocinţă (deşi tot o bârfă) îi zise:
n-ai ce să le faci, oamenii sunt meteodepedenţi,
produc vise
şi ţesături în care îmbracă, premise
pentru călătorii,
alegorii.
Vânt de Toamnă fu de acord,
şi suflând cu putere spre Nord,
profită de neatenţia unui cumpărător – aflat în uşa dintre Subtil şi Întâmplător –
şi-i suflă de sub braţ un pachet, 
apoi se întoarse către mine, actorul-moderator
prezent în astă înşiruire,  pe post de povestitor,
şi-mi făcu semn (clinchet arămiu) să mă uit că, agăţată de uşă,
în urma insului neatent, rămăsese o rochie roşie, aşa că, din tuşă
(na, ce să fac?)  m-am îmbrăcat cu ea
(deşi prefer stilul alpine avenue, ori şi mai simplu,
un pantalon şi deasupra un hanorac, iar în picioare bocanci) şi preţ de-o cafea,
după ce mă mai fâţâii încoace-încolo,
ca pe un podium( de prezentare de modă), împiedicându-mă, încolţi în gând o idee nouă.
M-am dezbrăcat de rochie şi-am trimis-o de-ndat’, cadou,
printr-o şmecherie, pe care v-o povestesc altădat’(alt erou)
doamnei domnului Soare,
rubicondă şi eu, precum dânsa la-nfăţişare,
şi mulţumită de-această potrivire,
mi-am mai aruncat în sus o privire,
apoi am închis ochii şi când i-am deschis
eram în pădure, goală şi peste mine cu dichis,
aşezate spectaculos, multe petale de trandafir,
frunze şi un ciorchine de strugure-n părul roşcat, musafir,
iară tu, spectatorule, erai cufundat când
în catalogul de toamnă Real si uşor dezmierdat,
de o crizantemă, când
cu ochii pe podiumul improvizat, jumătate abstract şi încă o jumătate boemă,
pe care ţi-o dăruiesc acum ca pe-o temă:
( în câteva zile e ziua mea)
mergi în Real mixează(-l) şi potriveşte-mi (măsura o ştii)
motivaţii pentru alte acrobaţii.
 
 
1. Grafică: Raluca Turliu Cobilanschi.
2. Textul e un răspuns-provocare, marca Duzina de Cuvinte (despre joc, pentru mai multe informaţii  un click aici şi un filmuleţ despre noi aici). Folosind aceleaşi 12 cuvinte, dăruite cu drag de psi©-ul nostru jucăuş în fiecare marţi, inspirate fiind şi din cugetările lui Tudor,  s-au mai jucat astăzi şi: Sebastian, dor, virusache, scorpio, Carmen, Cristi, Abisurile.
3. La mulţi ani, mamă!
Anunțuri
  1. mai întâi comentariul serios… la mulţi ani tanti mama lui almanahe!

    comentariul profund:

    ce roz ne prinse astăzi ghem,
    ca o mirare:
    un roz real mă mistuie la tine
    un roz părelnic e la mine.
    😉
    ce roz… ce mai culoare!

  2. Mixezi desavarsit, Almanahe, pic de reclama nu se vede! Defilezi in pas roz?

    • Ba, de fapt, mai mult în bocanci, cu hanorac, pantalon…şi în rochie roşie (un pic, nu mult) că bate vântu’ şi nu-s Marilyn Monroe! 😆

      • O, ce fantezii cu vant!
        La mulţi ani mamei tale!

        • cu (a)vânt, da! 😉 Mulţumesc Claudiu, pentru urare!

          S-a dezbrăcat şi a înotat
          şi când s-a întors nu a mai găsit hainele sale.
          (Cineva i le furase, se mai vedeau încă paşii în nisip)
          Şi a mers pe drum, goală,
          împrumutând frumuseţea mării.
          Pe drum s-a căpătuit cu nişte haine bărbăteşti
          şi lumea se uita lung dupa ea,
          exclamând: ce băiat frumos eşti!
          Dar oricât o schimbaseră hainele la înfătişare,
          îi rămăsese faţa frumoasă,
          şi zâmbetul moale.
          Şi-a tot întâlnit pe drumul ăsta al ei
          oameni care,
          oricâte haine îmbrăcau, pe masură,
          privirile lor rămâneau tot goale, dar pline de ură.

  3. La mulţi ani mamei lui almanahe!
    Iar lui almanahe succes la concurs – că inspiraţie are din belşug!

    • Mama almanahăi mulţumeşte, tocmai s-a trezit s-o mângâie pe Jora şi pe fiică-sa, c-aşa, cum spuneam mai sus, am răcit. Hapciu! 🙂
      Hapciu-ul e pentru succes! 😛 Mulţumesc, Vero!

  4. Reclama care imbina, combina, potriveste doze de umor in viziuni romantico-tomnatico-designate? Am capitulat. Ma striga pe nume, cum ar veni. Vreau ciubote roz bombon si o esarfa cu flori de soare, jeans sinonim cu neimbatranirea si jacheta din piele neeco pentru zile cu ploaie.
    Lucrarile doamnei Cobilanschi sunt magnetizante.

    Mult incantatoare scrierea…

    • Cică aşa, Katia…combinăm dozele, c-alminteri ofilim rozele degeaba. 🙂
      Lucrările Ralucăi sunt cireşe pe tortu’… 😉
      Mult copleşitor comentariul…

      • Viata lunga cu sanatate, bucurii si lumina in suflete, alaturi de mama si de familia toata. Evloghies… (=binecuvantari)

        Au acceptat usor faptul ca te-ai nascut actrita? Cum au primit vestea atunci cand le-ai spus ca „dai la papusi”? 🙂

        • Le-am spus de când aveam 2 ani. De fapt, am plâns că de ce nu eram americancă, ca să mă fac actriţă. Pe urmă m-a liniştit maică-mea, şi mi l-a prezentat pe Toma Caragiu, drept dovadă că şi românii puteau fi actori. M-am liniştit vreo 2 ani, după care a murit Toma Caragiu. Şi atunci iar am plâns. A murit actoria română, acum eu ce mă (mai) fac? ziceam bocind. Şi atunci mi l-a prezentat mama pe Gheorghe Dinică. Pe bunică-miu îl chema Dinică, pe tata Gheorghe, mi s-a părut că era un troc cinstit de vorbe şi nume proprii, şi n-am mai plâns. Când m-am făcut eu actriţă era toamnă. Luasem la ASE, dar nu i-am suflat o vorbă mamei mele, i-am zis că am picat sub linie. Între timp, începusem pe furiş să joc la Ateneu într-un spectacol „Se caută un mincinos” de Dimitris Psathas. Acasă minţeam că merg în parc. Minţeam pe jumătate, Ateneul e lângă un parc. Mama a fost supărată, da’ i-am zis că n-are de ce, şi-am invitat-o la premieră. Rolul meu se numea „Pipiţa”…îmi amintesc şi acum prima replică către mine „Spune-mi domnişoară Pipiţa, cum stai cu dispoziţia?” Dar habar n-am ce răspuns dădeam, nu mai ţin minte. 🙂
          Apoi am fost angajată la Teatru, vreo 10 ani, fără studii, doar cele medii…
          Facultatea de Păpuşi am făcut-o la 33 de ani, abia fac 6 anişori de când îs păpuşăreasă. Şi n-am avut nevoie de acordul lor, de mică am făcut numai ce-am vrut. Dar acum, de(h)mare. Tata oricum era pe dinafară. Până când a fost pe dinafară de tot. Rudele mele însă sunt şi acum siderate.
          „Tu ştiai ce facultate a făcut fata ta? ” a fost întrebată mama o dată, că a doua oară n-au mai îndrăznit să întrebe.
          La vârsta mea copiii mei ar fi trebuit să se joace cu păpuşi, nu eu. Nu? 🙄

          • Mare curaj sa renunti la ASE, dar nu cred sa existe scoala mai nesuferita. Teatrul e placere, oboseala, terapie, şcoala pe multe planuri. Mie nu mi-ar fi trecut prin cap sa ma inscriu la actorie, desi ma atragea, a fost cu totul intamplatoare excursia mea in arta ipocritica: eram la cursuri de greaca la vremea aceea si aflasem ca guvernul subventiona (nu stiu daca e cuvantul potrivit) anumite scoli daca inscriau studenti straini. Romania nu era in UE pe atunci, eu nemaritata, si m-am dus cu mare entuziasm. Mi s-a intamplat sa am ca profa de ipocritica in anul doi (in primul an am facut tot anul pantomima, noroc ca nu prea mergeam la ore) chiar pe proprietara şcolii, cea mai slab profesionista actrita a Greciei – alte nume parca nu as da 🙂 – dar foarte buna dascala. E foarte fain sa faci scoli si mai tarziu, daca da navala pasiunea. Am trecut si inca trec prin scoli, nici una nu se compara cu actoria, desi e foarte obositoare. Faceam de doua ori pe saptamana cate patru ore de kinisiologie, trebuia sa facem lumanarea si cate si mai cate acrobatii. Mai bine e la psiho si la farmaceutica 🙂

            Papusile, trebuie sa te intelegi cu ele, mie una mi-ar fi greu sa ma „mulez” pe o papusa; sa fereasca Dumnezeu sa bag mana intr-o papusa intr-o zi cu nervi!
            Si ti-ai inceput cariera cu grecul. Si la Ateneu. Dragut 🙂

            • La mine s-au copt cumva altfel toate…Şi-apoi, ca aseistă m-aş fi făcut de râs tare, fiindcă habar n-am să mă vând. Pe altul nici atât. Măcar acum tot mă fac de râs, dar râsul e urmat de aplauze. De fapt, mi-am amintit( fireşte, tu vii cu breşele) că primul meu contact cu o păpuşă pe mână, bi-ba-bo, l-am avut când aveam vreo 8-9 ani, fiindcă în casa bunică-mii activa, într-una din camere, un corp de grădiniţă, o anexă. Şi-acolo, Doamna respectivă, avea un set de păpuşi dintr-acestea, aduse de dânsa de prin excursii. Evident că le-am făcut picilor un spectacol pe loc. Ţin minte că mă duceam tot mai des la bunică-mea, trăgeam de maică-mea în fiecare weekend. Până „s-a prins” care era adevăratul motiv. Pe urmă s-a mutat corpul. Eu însă am continuat să merg la bunică-mea, pe care o iubeam nespus, bănuiala maică-mii fiind nefondată;
              Şi-o iubesc şi mai mult acum, că e destul de vârstnică, cine ştie cât o s-o mai am.

              Cu un grec, da! 🙂 Chiar uitasem…chiar că e drăguţă legătura.

  5. […] altfel de ,,Duzină”..la psi, almanahe, Sebastian, Virusverbalis, Like this:LikeBe the first to like this. […]

  6. […] Recomandări: Theodora Marinescu, Aura Rusu, Zăpăcita, Elena Agachi, Rokssana, Cristi Milla, Gabriela Savitsky, Gabriela Chiscari, Almanahe. […]

  7. Cata fantezie poti avea!! La multi ani mamei tale!

  8. Multam’. Sanatate si fericire!

    • Mulţămim! Sănătatea vine după boală, o aştept. Fericirea vine după nefericire, pe ea n-o aştept, că pe urmă iar nefericire şi tot aşa…lanţu’ .

  9. La multi ani mamei tale 🙂

  10. […] a fost haiku-duzina mea de azi scrisă după cuvintele propuse de psi. Au scris duzini minunate almanahe, Sebastian, virusverbalis, Scorpio Share this:ShareFacebookTwitterLike this:Like6 bloggers like […]

  11. La multi ani, Mamei!
    Pupici cu sclipici! Cling!
    Textul e de acoperit inima cu el la vreme autumnala cu intemperii sentimentale!
    Toamna in engleza e Autumn, dar si Fall! Mie acest Fall imi place mult! cred ca tuturor…

  12. :)) M-am simtit ca la…teatru…

  13. A iesit perfect si de data asta. Sper sa aprecieze si sponsorul ca noi am apreciat.

    • Cerinţele probei erau foarte clare…dacă rămân acelea, rămân şi aprecierile, abisurilor! 🙂

      • sa speram ca nu se cauta „reclama nemataforica”

        • Eh…vedem după primele note dacă merită. Vom înţelege exact ce caută dânşii de-abia atunci. Deşi, limba română nu e într-atât de prăpăstioasă, încât să fi căzut cei care au făcut reclamă metaforică în ea. 🙂 Dar când observi că-s doar o mână de metaforişti printre cei care-au scris deja, e firesc să te îndoieşti până şi de propria-ţi înţelegere. Oricum ar fi, vom vedea…

  14. Vreau să-ți dau like și nu reușesc. Ce să fie ?

  15. […] de fata este si un fel de raspuns la provocaea lansata de psi, si preluata si de almanahe, Sebastian, Virusverbalis, dordefemeie, Cristian Gheorghe, Dictatura Justitiei Share […]

  16. Am copiat comentariul meu de la Abisuri, nu sunt sigură de faptul că-l vei vedea și acolo.
    „Oli, ieri încă eram amețită de gripă, nu-mi aminteam dacă am scris ceva, și absolut întâmplător am ajuns din nou aici. Ce văd ? Te îndoiești de buna mea credință ?
    Doar în glumă și tot mă jignește neîncrederea ta.”

    Gândește-te bine, de ce aș fi mințit ? Ce câștigam ?
    Bănuiesc că se observă, comentariul făcut mai sus, faptul că între timp am reușit să dau like.

  17. Scuze pentru deranj. Va intereseaza un schimb de link cu Filme-Online.TV? Va puteti inscrie pe site-ul pe http://www.filme-online.tv, la sectiunea Parteneri.

  18. La mulţi ani pentru o mamă mândră de fiica ei! Cu întârziere…
    Succes la super-blog!
    Cât am citit mi-a cântat Leonard Cohen:

    şi nu ştiu cât din cauza melodiei şi cât din cauza lui Vânt de Toamnă, eu chiar am dansat până la sfârşitul… nu, până la începutul crizantemei. 🙂

    • Mulţumesc, Carmenule! Mândră mama de almanahe, aşa e! Dansăm cum ni se cântă uneori, căci e concurs! Dar cu-atât mai mare provocarea, fiindcă e nevoie de ureche muzicală şi vederi cu ochi buni. 😛

  19. La mulți ani mămicii tale! Se mai pun urările luna asta, te rog, nu știu cum mi-a scăpat comentariul nepublicat! Revin pentru tine dimineață, că tare mi-e că-mi pică genele grele în următoarea jumătate de oră și mă pândește Oktalul cu promisiunile, deci să n-o comit taman acum. 🙂

  20. La mulți ani, MAMEI tale! cu multă sănătate și bucurii!

    Dacă poemul este o dedicație, este o fericită-
    „Familia Trandafiri, pe peluze, ţinând la rându-i ison,
    s-a aprins după o pereche de cizme de damă roz-bombon,
    care se plimba pe-acolo, întâmplător, la picior, unison,”

    Seară bună!

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: