alma nahe

Archive for 6 octombrie 2012|Daily archive page

mmMix&Match

In cinema fabulat on octombrie 6, 2012 at 12:02 AM
 
 
Meteorologul Soare– nu fiţi uimiţi ! – a dat sfoară(-n ţară),
că de luni, ora 10, e toamnă, poftiţi de vă înnoiţi
(în duhul minţii sau doar pe dinafară)!
Nimic mai simplu, mai întâi s-a pus iute să întocmească o circulară oficială,
să afle şi lumea la timp rânduială autumnală,
nu înainte să-şi anunţe mai întâi nevasta robustă,
pe Floarea Soare – dragostea  lui de-o viaţă – fire vetustă,
precum şi pe alţi apropiaţiFamilia Copaci,
familia Trandafiri (încă înflorind) şi  d-ra Viţă-de-Vie (cam buimaci),
ca să nu-i ia Vânt de Toamnă pe sus, arogant, pe nepregătite (şi-aşa demodaţi)
riscând să nu mai fie vânaţi de poeţi drept muze
(poeţii fiind oricum ocupaţi cu ferestre şi plăceri virtuale, ca să se-amuze).
Astfel că, uşor încordaţi toţi,
(sub nori, care, organizaţi, se grupaseră deja în fronturi, aliniaţi,
adunând în cale,
praf, fum şi sare)
familia Copaci s-a scuturat de-ndată pe bănci, pe autobuze, frison
(care, ce să vezi, aceste autobuze opreau în real, staţie-fantezie,
pe o cămaşă de bumbac, cărămizie, maron
şi încă pe una portocalie).
Familia Trandafiri, pe peluze, ţinând la rându-i ison,
s-a aprins după o pereche de cizme de damă roz-bombon,
care se plimba pe-acolo, întâmplător, la picior, unison,
cu un cardigan incolor, de nylon,
pe care de-ndată petalele de roză l-au înviorat,
l-au combinat cu vâscoză şi l-au rafinat.
Timp în care, d-ra Viţă-de-Vie s-a întins repede cu copiii (din flori)
Boabe de Struguri,
stafidiţi de-atâta căldură,
pe o ţesătură,
singura conjunctură de factură comercială,
întindere cuminte, profesională,
în mai multe nuanţe,
asortate cu emoţia (şi fusta) unei Balanţe.
Oamenii, aflând şi ei de circulară
şi-au împărţit trupul în linii dictanto – o decizie populară –
obţinând astfel un soi de persoană cu rafturi, virtuală
şi-au mers şi ei din plăsmuire-n utopie-n real,
şi şi-au adunat pe rafturi, câte-un pulover, un jeans, areal sinonim
cu niciodată nu-mbătrânim,
o curea, o cravată şi ghete, art deco,
un trenci, ori o jachetă din piele(eco).
Culorile şi le-au potrivit după fix şi venit.
Mix and match, le-au probat şi le-au răsucit,
linii şi tendinţe noi au tot născocit.
Materialele erau moi şi uşoare
la pipăit, petale de floare,  şi-atunci Vânt de Toamnă, amorezat,
Designers oriunde, oricând –pe toţi oamenii i-a botezat.
Pe urmă, plecând ei cu sacoşele-ncărcate
şi-au zis că o să facă asta şi-altă dată, cu frenezie
în limbă ( engleză, ori în altă limbă, la fel de aristocrată),
fiindcă, întotdeauna va fi o plăcere,
să-ţi iei ceva nou,  cumpărături sezoniere.
Meteorologul Soare, de-acolo de sus, iertător,
un pic supărat că, în loc să se pregătească încet – mai era destul timp până luni-
toţi, câtă frunză si iarbă, s-au repezit în decor, ca nebuni,
a zâmbit privind  furnicarul
şi spre magicianul Vânt de Toamnă, ce deja le dădea târcoale
câtorva frunze încă verzi şi printre-ale sale rafale,
cu elocinţă (deşi tot o bârfă) îi zise:
n-ai ce să le faci, oamenii sunt meteodepedenţi,
produc vise
şi ţesături în care îmbracă, premise
pentru călătorii,
alegorii.
Vânt de Toamnă fu de acord,
şi suflând cu putere spre Nord,
profită de neatenţia unui cumpărător – aflat în uşa dintre Subtil şi Întâmplător –
şi-i suflă de sub braţ un pachet, 
apoi se întoarse către mine, actorul-moderator
prezent în astă înşiruire,  pe post de povestitor,
şi-mi făcu semn (clinchet arămiu) să mă uit că, agăţată de uşă,
în urma insului neatent, rămăsese o rochie roşie, aşa că, din tuşă
(na, ce să fac?)  m-am îmbrăcat cu ea
(deşi prefer stilul alpine avenue, ori şi mai simplu,
un pantalon şi deasupra un hanorac, iar în picioare bocanci) şi preţ de-o cafea,
după ce mă mai fâţâii încoace-încolo,
ca pe un podium( de prezentare de modă), împiedicându-mă, încolţi în gând o idee nouă.
M-am dezbrăcat de rochie şi-am trimis-o de-ndat’, cadou,
printr-o şmecherie, pe care v-o povestesc altădat’(alt erou)
doamnei domnului Soare,
rubicondă şi eu, precum dânsa la-nfăţişare,
şi mulţumită de-această potrivire,
mi-am mai aruncat în sus o privire,
apoi am închis ochii şi când i-am deschis
eram în pădure, goală şi peste mine cu dichis,
aşezate spectaculos, multe petale de trandafir,
frunze şi un ciorchine de strugure-n părul roşcat, musafir,
iară tu, spectatorule, erai cufundat când
în catalogul de toamnă Real si uşor dezmierdat,
de o crizantemă, când
cu ochii pe podiumul improvizat, jumătate abstract şi încă o jumătate boemă,
pe care ţi-o dăruiesc acum ca pe-o temă:
( în câteva zile e ziua mea)
mergi în Real mixează(-l) şi potriveşte-mi (măsura o ştii)
motivaţii pentru alte acrobaţii.
 
 
1. Grafică: Raluca Turliu Cobilanschi.
2. Textul e un răspuns-provocare, marca Duzina de Cuvinte (despre joc, pentru mai multe informaţii  un click aici şi un filmuleţ despre noi aici). Folosind aceleaşi 12 cuvinte, dăruite cu drag de psi©-ul nostru jucăuş în fiecare marţi, inspirate fiind şi din cugetările lui Tudor,  s-au mai jucat astăzi şi: Sebastian, dor, virusache, scorpio, Carmen, Cristi, Abisurile.
3. La mulţi ani, mamă!
Reclame