alma nahe

Să întrebăm fluturele

In Cartea în care se tace on Noiembrie 25, 2013 at 7:23 PM

Patos exotic,
tu eşti acum o metamorfoză spectaculoasă,
într-o formă familiară de adult cu aripi colorate
în tonuri de văzduh
eliberate într-o lume ireală,
care se zbate să pară reală,
o lume cuprinsă în bucle hipnotice,
iar eu sunt tot funcţionarul public,
angajat la Arhivele Jocului,
prins adesea stând de vorbă cu fluturii
şi punând capcane zorilor.
Îndosariez, compostez, numerotez
şi alte foto-grafii ez,
şi acum, uite, arhivez încă un joc.
Nu, nu e al fetiţei cu chibrituri,
el s-a întâmplat mai demult,
dorm liniştită!
Jocul ăsta e unul nou,
nu e cu salvări,
ca să poţi să-l reiei de-acolo de unde ai murit
şi mai poţi învia ori de câte ori ai răbdare,
dar e încă unul dintr-acelea în care vrei să închizi,
eternizând, trăirile.
Le auzi fluierând într-o limbă magică,
dar, când să le transcrii,
sunetele lor nu sunt întotdeauna nişte soldaţi instruiţi:
când cad într-un somn adânc, dege(ne)rând,
când leşină înainte să lovească primul gând
şi rămân să execute ordinul doar eroii,
pe care îi aplaud, îi ovaţionez,
le arunc flori în cale,
dar sunt tot nişte rămaşi întâmplători,
când au plecat de-acasă nu ştiau că vor fi eroi.
Şi-atunci, te-ntreb direct, fluture:
tu cum faci să nu-ţi aminteşti omida şi stadiul inactiv de pupă?
Aştept un răspuns, înainte să se ardă becul,
şi pe urmă merg să-mi îndulcesc ceaiul,
apa tocmai ce a fluierat, jucăuşă înfierbântată,
după un plic înmiresmat de floare care s-a uscat,
dar încă prezentă.

Anunțuri
  1. Nu-mi amintesc de pupă sau omidă,
    Căci erau într-o altă viață activă.
    Acum sunt doar un fluture pa lampă,
    În așteptarea luminii, să mă ardă.

    Bea ceaiul liniștită, eu zbor în soare,
    Pentru că are căldură mai mare
    Și mă pot arde mult mai rapid,
    Ca să devin cenușă și sa reintru-n vid.

    • Aşa-mi eşti?
      Zburzi printre cuvintele-mi,
      te scuturi de culorile de pe aripi
      şi apoi o…
      mierleşti? 😆

      • Te rog, nu uita
        Că mierlirea din vorba ta,
        Este reînvierea mea
        Pentru a deveni OMIDĂ!
        Omidă, pupă, apoi flutur
        Ce va zbura precum un mugur
        Ce-și va deschide-aripile
        Și va zbura cu fluturele!

        • Ameţitor!
          Prea circular,
          prea activ,
          prea zbatere,
          prea risipă
          ce-mi trebuie mie fluture, pupă, omidă
          …mai bine-mi caut alt zburător,
          să-mi aducă un joc mai uşor! 😛

          • Joc mai ușor
            De la zburător
            Cu negre plete
            Pentru fete cochete?
            M-ai amețit,
            M-ai învârtit,
            M-ai risipit
            În infinit
            Fără nici un profit!
            Doar vorbe.

            • Doar mugur de vorbe!
              Tragem de ele, ca de corzi,
              unele se rup,
              altele se lasă,
              de cântecul lor nici că ne pasă.
              Unele le pisăm,
              le amestecăm cu apă
              apoi le bem la prima promoroacă.
              Eu vreau un fluture care să-mi stea,
              nu pupă,
              nici târâtoare…
              să-mi stea în floare
              şi-acolo să-şi culce
              dou-aripi frânte.

              • Gata..am schimbat construcţia! Nu te mai arde becul, se arde el! 😆

                • Se arde în flacăra
                  De pe aripă
                  În atingerea de o clipă.
                  Iar becu-și ia zborul
                  Cu aeroplanorul.

                  Hai la vorbe de vânzare
                  Să ajungi cu ele în soare,
                  Să ajungi pe lună apoi,
                  Și să te întorci înapoi!

                  • Ba, pe Marte!
                    Aşa-i scris în carte…
                    Şi iau fluturele cu mine,
                    de nu mă întorc eu,
                    măcar el să fure din mine.
                    Şi în zboru-i să descrie în p’almă
                    toată dragostea mea…
                    de-acum aşezată şi calmă.

                    • Iată povestea s-a isprăvit,
                      C’almă, nu s-a mai indrăgostit,
                      S-a așezat și s-a c alma t,
                      Apoi a adormit cu jocul în pat.

                    • Acum stingem lampa,
                      punem visul la cale
                      şi mulţumim fluturelui
                      pentru ieşire, intrare!
                      A fost un zbor minunat,
                      c-un mugur de clipă feerică
                      şi joc inspirat, parfumat!

                    • Mulțumesc de inspirație
                      Pentru a mea umilă creație,
                      Dar și pentru raza de soare
                      Aruncată cu îndemânare,
                      Spre bordeiu-mi nedereticat
                      Pe care-l transformă în palat!

              • Cu aripile frânte
                Și fără culoare
                Nu va mai zbura
                Din floare în floare,
                Dar nici către soare!
                Cu aripa frântă-și va plânge amarul
                Fără apărare și-nfrânt!

                • Of, ce fluture nemulţumit!
                  Eu îi voi fi (un)soare, la infinit!
                  Să-l ardă atingerea mea,
                  nu alba şi îndepărtata stea!

                  • Mă dau bătut de atingerea ta,
                    Nu voi mai zbura către nici o stea.
                    Voi accepta (un)soare la infinit,
                    Te-oi astepta să-ți urez „bun venit”.

                    • Bine, fluture!
                      Te-am văzut ca prin sticlă,
                      Ţine-ţi antenele drepte
                      dă dintr-o aripă
                      şi când oi veni,
                      aşază-mi-te-n pleoapă,
                      lumina din ochi să mi te-ncapă!

                    • Eu te-am ispitit,
                      Tu m-ai amăgit,
                      Apoi m-ai capturat
                      Și m-ai colorat
                      Pe câte-o aripă
                      Cu soare de-o clipă,
                      M-ai adus în sclavie
                      Zbor să nu mai fie,
                      Doar iz de lacrimă,
                      Pe-un iris, cu patimă.

  2. Pînă şi păpuşile se uită la teveu, în ziua de azi…?

      • Se uită, selectiv, tot ce nu se pupă cu decorul. 😎
        O, Mida mea dragă, demult uitată… mă-ntorc la tine, fluturaş (nu tu, molia dracu’ – hăhăie bancu’ din străfundurile amintirii) 😀
        Şi totuşi ce trişti sînt fluturii fără efect…

        • Să-i opărim! 😆 Sau mai bine să-i îndrăgostim de flori uscate! Nu știu ce ar garanta efectul, dar ăsta, de-l întreb eu, ar fi un fluture de plic, nicidecum de câmp, deci adio din floare-n floare
          🙄 Cred…

          • Nu-mi plac fluturii de plic;
            Florile de plic îmi plac,
            Dar de le bag în plic, le stric –
            Nu’ş ce naiba să mai fac!
            🙂

            • Să ne ascundem noi într-un plic
              şi să facem un copil din floare şi să-l scăldăm în ibric!
              Pe urmă din buric, să îi iasă un fluture mic. 😆

              • Mă inviţi la un ceai clasic în ibric
                din fluturi de buric?
                Ah, ce putere are-n tine, emisfero,
                acel dum spiro, spero!
                Dar bietul fluture de plic,
                nu-ţi e şi de el milă,
                măcar aşa, un pic…?
                Lasă-l pe el
                să-i fie fluturelui tătic! 😛 😀

  3. ma uit pe unde zbor, adica pe sus, in jos doar la aterizare, cred ca e mai bine asa! 🙂 fly fernando! 🙂

  4. Marin Sorescu – Îmi pare rău de fluturi

    Îmi pare rău de fluturi
    Când sting lumina,
    Şi de lilieci,
    Când o aprind…
    Nu pot să fac un pas
    Fără să jignesc pe cineva?
    Se-ntâmplă atâtea lucruri misterioase,
    Că mereu îmi vine să-mi duc mâna
    La tâmplă,
    Dar o ancoră aruncată din cer
    Mi-o trage în jos…
    Nu e încă momentul
    Să-ţi sfâşii pânzele,
    Lasă…

  5. Am să mă pârăsc. Zilele acestea am citit poezii la întâmplare. Zic, ia să citesc eu și Cărtărescu(aveam…ceva, care nu m-a atras niciodată la omul ăsta). Rămân la fel, cu acel ceva doar că m-a dat gata cu atmosfera plină de imagini din poeziile lui. Iubesc să citesc texte care îmi declanșează ecranul și mi-l umplu cu imagini.

    „Mircea Cărtărescu – Ciocnirea

    intr-un târziu am încercat să-ţi dau telefon, dar telefonul murise
    receptorul duhnea a formol, am deşurubat capacul microfonului
    şi am găsit fierul ruginit, plin de viermi;
    am căutat şurubelniţa
    şi-am desfăcut carcasa: de liţa bobinelor
    îşi prinseseră păianjenii pânza.

    pe şnurul împletit, acum putred, cu cauciucul mâncat şi sârma zdrelită
    îşi lăsau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pân-a ieşit din pioneze cu tencuială cu tot,
    am tras de el până am început să apropii
    metru cu metru cartierul tău de al meu
    turtind farmaciile, cofetăriile, pleznind ţevile de canalizare
    încălecând asfalturile, presând atât de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case
    încât deasupra a rămas doar o muchie de lumină scânteietoare
    pulsând în aerul ars, ca de fulger.

    trăgeam de fir, şi ca un sfânt indian făcând trapezul pe ape
    statuia lui c.a. rosetti aluneca spre miliţie
    consiliul popular al sectorului doi
    se ciocni de foişorul de foc şi se duse la fund cu tot cu o nunta
    iar strada latină zâmbi; trăgeam de fir, încolăcindu-l pe braţ, şi deodată
    casa ta cu brauri albe şi roz ca o prajitura de var
    apăru cu fereastra ta în dreptul ferestrei mele
    geamurile plezniră cu zgomot
    iar noi ne-am trezit faţă-n faţă
    şi ne-am apropiat din ce în ce mai mult
    până ne-am îmbrăţişat strivindu-ne buzele
    pulverizându-ne hainele, pieile, amestecându-ne inima
    mâncându-ne genele, smalţul ochilor, coastele, sângele,
    ciobindu-ne şira spinării, arzând.

    arzând cu troznete, că daţi cu benzină
    arzând cu gheţuri albastre, cu stalactite de fum
    cu ceară sfârâitoare, cu seu orbitor
    până cenuşa a umplut lada de studio şi chiuveta din baie
    şi păianjenii şi-au făcut plase în coşul pieptului nostru. ”

    Sper că nu am deranjat pe cineva cu pâra mea… 😉

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: