Ciorna iubirii

E aceeaşi pală de vânt ca acum 100 de ani,
până şi acelaşi palat,
iar eu sunt tot acelaşi palid transfer fluid
unic călător în paltoanele timpului,
fantomă palatină,
a cărei apariţie provoacă
palpitaţii,
palmele ţi se umezesc
şi de vrei să mă atingi,
nu sunt un moment palpabil.
Nu sunt nici măcar un palanchin în care să te-afunzi pierdut
răsfăţului apei scăldând paltini.
Dacă într-o zi n-o să mă mai găseşti,
tu caută-mă,
ia măsuri,
sparge clepsidra timpurilor diferite pe care le trăim
sau
scoate-mă din pălărie,
doar eşti un mag al timpului tău,
şi iubeşte-mă iar!
Iubeşte-mă ca şi cum ai degusta ceaiul pe înserat,
iubeşte-mă cât visul florilor care se-nchid numai întru visare în ochi de stea,
cât drumul gărgăriţelor către poieniţe luminoase,
purtând în aripi rugăminţi care-aşază case,
dar să ştii că cel mai mult şi mai mult
îmi place să m-ascund în gâtul chitarei,
în sunetul grav de palisandru
şi în ciorna iubirii noastre.

În ciornele iubirii(de orice)au mai scris şi: psi©, Adriana, Matilda, Scorpio, carmen pricop, abisuri, vienela, ch3815h, ioana, anacondele, lili3d, Vladen, Gabriela, Maria.