Ce-am învăţat din sec, undă

„It’s not what you see, when you look, it’s what you feel”(by Madi)

Ne amplificăm intenţionat prin sunete,
trompete spirituale
pututu
şi(r)
ne împărţim cu rest la nimic,
dar cu ecou,
în 80 de pulsaţii pe minut,
în geometrii bizare
sau formule de calcul,
dar uităm că, de fapt,
noi avem structura unui templu
şi(r)
că dacă ai sufla în noi,
numai cântece
(animale),
şi(r)
că poate aşa
ni s-ar dezlipi
desenele rupestre
ca un influx de gânduri din altă dimensiune.
Dar cine are forţa să sufle cu putere în altul,
cine să-şi menţină cele 160 de bătăi pe minut
în cochilie,
pentru un altul,
fără să-i fie frică că a greşit o notă,
un pas de dans,
ori un vers
pe care l-a asortat mai mult sec,
undei de privit
unde-i de privit
şi(r)
nu de simţit?

Te-aş scoate din pulpă

locuiesc în tine locuieşti în mine
ca pielea copertei
cu litere de aur inscripţionate
nişte musafiri ignoranţi dar politicoşi ca o ninsoare
care te albeşte
nu te îmbătrâneşte
decât în metaforă
nustaumultnicieucevadulce şi
mai e ceva în bulgări
o caligrafie juvenilă
suntem multe altele
nu suntem puţine
unele
nu apucăm să ni le spunem
nu suntem făcători de rime
suntem un tertip
de la pulpă în sus
cum sunt cum sunt
cum eşti cum eşti
gânduri impresii se sparg
o melodie în alb care se repetă la infinit
m-am căutat în jur fără tine
scriind să ştii şi ghici
ce spaţiu ţi-l măreşti sau ţi-l micşorezi
şi nici măcar nu-ţi iese precum îi iese pisicii
dacă mă scuturi pică fise pe care tu le arunci în fântâni
ca şi cum dorinţele s-ar îndeplini aşa
gândul decis are întotdeauna duritate
îţi tremur pe buze
dar mai bine scoate-mă din pulpă
am împăca atâtea orizonturi
şi aruncă-mă în prima fereastră
floare de gheaţă
sau într-o foaie nescrisă
un ton alb
între seriozitate şi joacă
erosul e cosmic
şi
oricum în fiecare poezie
ceva magnific se falsifică