alma nahe

Te-aş scoate din pulpă

In Cartea în care se tace on Noiembrie 27, 2013 at 1:14 PM

locuiesc în tine locuieşti în mine
ca pielea copertei
cu litere de aur inscripţionate
nişte musafiri ignoranţi dar politicoşi ca o ninsoare
care te albeşte
nu te îmbătrâneşte
decât în metaforă
nustaumultnicieucevadulce şi
mai e ceva în bulgări
o caligrafie juvenilă
suntem multe altele
nu suntem puţine
unele
nu apucăm să ni le spunem
nu suntem făcători de rime
suntem un tertip
de la pulpă în sus
cum sunt cum sunt
cum eşti cum eşti
gânduri impresii se sparg
o melodie în alb care se repetă la infinit
m-am căutat în jur fără tine
scriind să ştii şi ghici
ce spaţiu ţi-l măreşti sau ţi-l micşorezi
şi nici măcar nu-ţi iese precum îi iese pisicii
dacă mă scuturi pică fise pe care tu le arunci în fântâni
ca şi cum dorinţele s-ar îndeplini aşa
gândul decis are întotdeauna duritate
îţi tremur pe buze
dar mai bine scoate-mă din pulpă
am împăca atâtea orizonturi
şi aruncă-mă în prima fereastră
floare de gheaţă
sau într-o foaie nescrisă
un ton alb
între seriozitate şi joacă
erosul e cosmic
şi
oricum în fiecare poezie
ceva magnific se falsifică

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: