E aceeaşi pală de vânt ca acum 100 de ani,
până şi acelaşi palat,
iar eu sunt tot acelaşi palid transfer fluid
unic călător în paltoanele timpului,
fantomă palatină,
a cărei apariţie provoacă
palpitaţii,
palmele ţi se umezesc
şi de vrei să mă atingi,
nu sunt un moment palpabil.
Nu sunt nici măcar un palanchin în care să te-afunzi pierdut
răsfăţului apei scăldând paltini.
Dacă într-o zi n-o să mă mai găseşti,
tu caută-mă,
ia măsuri,
sparge clepsidra timpurilor diferite pe care le trăim
sau
scoate-mă din pălărie,
doar eşti un mag al timpului tău,
şi iubeşte-mă iar!
Iubeşte-mă ca şi cum ai degusta ceaiul pe înserat,
iubeşte-mă cât visul florilor care se-nchid numai întru visare în ochi de stea,
cât drumul gărgăriţelor către poieniţe luminoase,
purtând în aripi rugăminţi care-aşază case,
dar să ştii că cel mai mult şi mai mult
îmi place să m-ascund în gâtul chitarei,
în sunetul grav de palisandru
şi în ciorna iubirii noastre.
În ciornele iubirii(de orice)au mai scris şi: psi©, Adriana, Matilda, Scorpio, carmen pricop, abisuri, vienela, ch3815h, ioana, anacondele, lili3d, Vladen, Gabriela, Maria.
Alma Nahe(r) 
Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare Căci zguri de plumb răsar,sumbru, pe veac… Fii elixir speranţei care moare – Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.
Gracias, yo no sabía el poema! 🙂
Iubeşte-mă-n octombrie, străine,
– Căci în noiembrie deja-i târziu –
Fii pentru mine primăvara iernii
Şi eu o umbră, poate, c-o să-ţi fiu.
Iubeşte-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Că-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea e un sentiment vetust.
Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar,sumbru, pe veac…
Fii elixir speranţei care moare –
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.
Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvăşit,
Iubirea ta, molcomă şi târzie,
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit.
…Iubeşte-mă-n octombrie, străine,
Că suntem fericiţi să ne minţim…
Prin pâcla veacului păşind, hai, vino –
Amanţi deplini să īnvăţăm să fim…
(Boris Ioachim)
Alma, mi seudónimo … jeje .. significa alma. No tengo ni idea si el spam, pero me gusta lo que hiciste. Sólo el amor no está aquí, sino un proyecto de la misma.(traducción de Google 🙂 )
teza scrisa bine, nu ciorna caci pretuieste, zau! 🙂 fain zis, Alma! 🙂 weekend ca aici sa fie si trait! 🙂
‘S Proyecto! El verdadero amor es inquietante ….Mă rog, ce-am zis eu şi ce-a tradus Google… 😆 Gracias! Măcar pe ăsta îl traduce bine. 😛
da’ ce-ai te-ai hispanicit? zi pe limba noastra ca e mai simplu, zau! 🙂
Nimic nu e simplu! 😆 M-am hispanicit fiindcă aşa s-a nimerit! Mi-am zis că poate vrea şi J.B.Macias să citească comentariile. A trecut de Akismet, deci merită un picuţ de atenţie! 😆
bine, hai ca-mi iau dictionarul! 🙂 weekend fain sa ai! 🙂
Voiam a zice că e o ciornă, iubirile adevărate bântuie! 🙂 Dicţionarul o să te trimită pe câmpii.
eu zic ca mai bine se traiesc, de se poate, fie si infim temporal, decat sa bantuie mai bine nu! ne-am sparge clepsidra vietii mai bine, nu? 🙂
si la campie-o fi frumos, dar sa nu fie prea cald! 🙂
Ştii cum e adevărul ăsta! Cred că numai de moment poate fi! 😆 Adevărul nu poate fi raţional! Şi el te bântuie! Suntem nişte bântuiţi! 😆 Aoleooooo…ce-am?!
bea intai cafeaua, daca n-ai baut-o deja si totul va parea mai bun! sa-l faci sa fie, bine? 🙂
Acum o beau! 😆 E bine! E foarte bine!
asa da! 🙂
hait! e de tăcut pe-aici, astăzi… prea făţiş strigătul îmi pare, aşa că…
eu mă ascund sub pălărie de palanchin.
nicio pală de vânt să nu mă atingă,
nicio boare de palisandru să nu mă ajungă,
astăzi nu vreau paltoanele de palpitaţii flămânde
şi nici gust de paltini în frunză.
palpabil ca o pâine aburind,
cuvântul e uneori un palat
sub care doarme palid,
roşindu-mi palmele
o inimă.
nu ţi-s fantomă palatină
atunci când râd.
Hoy no está en silencio!Hoy hablamos español! 😆
ioooi! am greşit adrisantu dară… 😆
Adevărul este că n-a intrat la spam şi nu înţeleg de ce! Poate că e un om bun! 🙂 Şi mi-a plăcut poezia!
să-ţi trăiască şi să-ţi mai scriu! 😛
😆 Dacă nu mi se întâmplă mie, atunci cui?! 🙄 (iaca, cuiu’)…Ce fel sună iacacuiu! 😆
frumoasa invitatie la (re)iubire si ne-delasare. adica sa nu cumva sa fuga in lume, sa puna mana sa te cate pana te gaseste si sa o ia de la capat. bine ii zici tu.
Bu-hu-hu, altfel! 😆
¿Que te pasa, carajo!?
De parcă n-ai şti că gîtul chitarei se numeşte ‘grif’. 🙄 Da’ poeta tot poetă, deh! 😛
Tot privind prima poză, îmi vine să strig precum fotografii secolului trecut:
„păsăricaaaaaaa!” 😆
Nada! ;)Nada tan importante, nada especial…
Voiam să-i stau în gât, de-aia! În grif, căuta lumea la dicţionar, nu pe mine. 😛
Ţi-ar plăcea să rânjească, Oş Drag, nu?! 😉
Să le stea lenea-n grif, atunci! 😛 Ete na, că altfel nu-i vezi cu grifurile lungite în admiraţie cînd latră pe sticlă cîte-un
hoţ la costumpulitician. 👿Ce de romancolie melantică în poezia ta… şi io numa’ cu gîndu’ la cirip-cirip! Nţ, nţ, nţ… 🙄
Da’ de ce nu îi privim vânătaia? E un contrapunct bun, că oricât am vrea, mânuțele ei nu se mișcă de-acolo, nici murate!
Sună mai bine în gâtul chitarei, decât în grifu’ ei, tre’ să recunoști! 🙂 Cât despre roma antică, habar n-am ce m-a pocnit. Cre’ că tot ciocănelu’ meu; ăla de-l scot eu când mă bâțâi ca o fetiță drăgălașă foc.
OK, no grief. 😎
Să lăsăm păsărica, dară, c-a stat prea mult în genunchi de-a păţit şi vînătăi – dacă tot ai vrut s-atragi atenţia asupra aspectului. 😛 Deşi mîinile alea îmi par oarecum prea mari şi nefeminine – ce zici, Andreea, oare am dreptate sau mi-a luat minţile dedesubtul lor, al mîinilor…? 🙄
Nu ştiu ce-ai făcut tu şi cu care ciocănel 😛 🙄 da’ parcă a ieşit la iveală ceva frumos dinspre tine, fetiţă drăgălaşă. 😉
Cine e Andreea?
Uite, o să-ţi fac un desen, ca să înţelegi.. . nu de mână…vezi tu imediat vânătaie poetică! 😆
Halal poet ne(re)cunoscător! Păi nu-i dedicaşi ditamai piesa de păpuşărie la articolul cu mîinile acelea studiate…? Văleu, văleu…! 😛 Andre(EA)otti, copilă gingaşă! 😀
Păi, așa zi, bre!!! Andreottu’ e adreott! Sunt nedormită, nenimica, ce frei? ( nici nu mai corectez, las așa, frei!) 😆
Ne-nimica, nimicuţa?
Au şi vai de sărăcuţa!
Ich bin frei, du bist frei –
Ce mai vrei, fo dedicaţie-n tramvai!? 😆
Iar ne fu tată aceeași gură! Râd de mă stric! :))))))))
Nu mi te strica
că la oameni nu am har,
nu pot să-i repar. 🙂
daca-ntr-o zi ma vei gasi
apara-ma c-un palos
sau cu palavrageli
sub palmier
Cheamă-ți tribu’! 😆
Şi acum varianta tare! 😉
punct ochit, punct pălit, dear pal 🙂
[…] zilei e Alma Nahe, iar alte duzini găsiţi la psi. Din partea mea nu aşteptaţi vizite şi comentarii. Sunt încă […]
….eu plec cu ciorna asta la mine, că nu stiu limbi straine si vad că aici lumea cunoaste. Şi o trec pe curat iar la final iti spun că: te iubesc alma, pentru fiecare cuvant ce mi-l daruiesti
Ne prostim şi noi! 😆 Primesc iubirea-ţi, draga mea şi ţi-o şi întorc!
Iubirile astea peste timp se pot trece pe curat de multe ori. Totuşi, nu aşa cum spunea Marin Sorescu:
Cand o dragoste
La care lucram mai demult
Mi-a reusit,
Atunci o trec pe curat,
Pe inima altei femei.
Natura a fost inteleapta
Creand mai multe femei
Decat barbati,
Pentru ca ne putem desavarsi
Sentimentul,
Folosind un mare numar
De ciorne.
(Don Juan)
Indemnul tau este romantic, dar absolut nerealist, almă. Care din doi se va simti bine vreo clipa, dupa ce clepsidra ce dadea siguranta a fost sparta, dupa ce timpii au fost schimbati, dupa ce lumea cunoscuta a disparut?
Siguranţa nu ne vine dintr-o sticlă în care am închis nisip! Şi nici din lumea ştiută! Tocmai, aici e şpilul! Suntem şi nu suntem în acelaşi timp. 🙂 Şi, crede-mă, ştiu ce spun! 😉