alma nahe

Ape tulburi, ape repezi

In Cartea în care se tace on Noiembrie 24, 2013 at 10:22 PM

Să (î)notăm, pe scurt; ceea ce este acum:
Ape tulburi,
ape repezi.
Dacă te întrebi ce-i aceea o fugă, n-o vei putea măsura în paşi, fiindcă ea e o ofrandă şi oricum, o vei găsi, cel mai probabil, ţopăind pe treptele unui pian bine temperat. Există şi-un divertisment al fugii, dar aici, acum, nu fugile sunt cele importante, ci chemările cu care le educi. E ca şi cum ai deschide porţi magice ale lumii. Nu treci tu de aceste porţi, ci trimiţi apele tale, soli către evenimentul tău magic: Adu-mi ce va fi! Bineînţeles că îţi trăieşti această chemare undeva în pragul dintre visare şi deşteptare. Ştii tensiunea aceea a unei plante tinere, care se îndreaptă spre punctul său viguros de creştere în acel moment unic, spre propria-i minune, spre propria-i împlinire? Ei, aceea e unda apei curgătoare din tine. Însă e greu să pricepi totul, fiindcă în acel moment trebuie să uiţi totul şi să ţi-l reaminteşti  totodată, în note noi. Să închizi ochii şi imediat să îi deschizi. E bine totuşi să ştii că plecarea-ţi are şi-o chemare inclusă!

Să (î)notăm, pe scurt; ceea ce a fost:
Ape tulburi,
ape repezi.
Dacă e să te întrebi ce-i „ceasul al doisprezecelea”, ei bine, aici e momentul: unsprezece ceasuri de rătăciri trecute şi o prezenţă, fie numai şi de spirit în ultimul, în care te îndrepţi vertiginos spre prezentul tău. Uneori, ceasurile pot fi ani. Eu nu port ceas, îmi sunt suficiente bătăile inimii. Dar mai ales semnele lumii mele. Dacă ar fi să port unul, cifrele lui ar reprezenta anii scurşi, dar şi cei ce vor veni.  Celor scurşi le-aş lăsa doar sfera cu voioşie. Ia să dăm înapoi acum! Ştii învelitoarea din zăpezi? O cunoşti! Mie îmi place momentul în care o apuci de un colţ de cer şi te dezveleşti. Atunci tu miroşi a mugur şi grăieşti prin mireasmă. Mie îmi place să cred că eu miros a soc. Cu mâinile potrivite, în jocul potrivit, într-o chestiune pur intimă. În rest, miros numai a muşeţel. Dacă te cheamă Săpunaru, spre exemplu, n-ai cum să nu fii aromat. Dar în contact cu apele, te vei trezi lunecând şi împuţinându-te, deşi îţi doreşti să rămâi locului şi mult(ă). Dar, până la urmă, e farmecul contrapunctului din fiecare. Însă, mai e o parte ceva mai ciudată şi poate un pic periculoasă: vei întâlni funii, multe funii, pe care, iarăşi magic, le vei unge: Adu-mi ce va fi! Poţi să te desprinzi, desigur,  poţi să le şi înnozi pe unele, dar cum să guşti altfel din jocul mărgelelor de sticlă?! Meditează un moment, ţine-ţi aproape un pahar cu lapte rece şi predă-ţi câteva lecţii. Dacă poţi, notează-le! Ori, şi mai bine, cântă-le!

Să (î)notăm, pe scurt; ceea ce va fi:
Ape tulburi,
ape repezi.
Dacă e să te întrebi ce-i acela adevăr interior, atunci aici şi acum e momentul să auzi muzica apelor, fiindcă ce va fi, va fi ieri în curând, într-o respiraţie. Tu, eu aparţinem lumii, dar totodată şi lumilor noastre şi dacă nu suntem atenţi, lumea ne va ţine şi ne va juca în ritmul ei. Ca pe un joc cu mărgele de sticlă. Jocul nostru, ca mărgele de sticlă, e o reîntoarcere la epoca foiletonistică, nu o simplă joacă iresponsabilă cu literele. Însă în tăcerile trecute se ascund suferinţele, nu în săpata Castalie, de unde îmi beau eu apele! Tu încă le asculţi sunetul lor, acum liniştit. Însă nu ele te vor învăţa sensul rămânerii!
00181Psilunatici: psi©Adrianacarmen pricopdorGabriela, Vavaly, AdrianVienela, Maya, Scorpio, Matilda, Ioana, Kadia, Abisuri, Brânduşa, D’Agatha, lili3D.

Anunțuri
  1. Pianul bine temperat m-a făcut să mă gândesc la Bach (e unul din preferaţii mei). Îmi place să-mi măsor timpul cu acorduri bine-alese.

    • Dacă ne-am asculta melodiile interioare mai des, am auzi că suntem în acord chiar şi cu timpul, care e în dezacord cu perceperea noastră. El nu trece, doar vinde -uri…

      • Ba chiar vindecă uneori, nu numai că vinde. Împrăştie un anume alin pe care nu-l simţi stând în tăcere.

  2. ….intrebarea mea e: ce cauta cuvintele mele in acelasi tabel cu cele pe care le pui tu? Nu mă satur de citit cuvintele acestea. Trec a doua oară prin text şi deja zâmbesc şi-mi pun intrebări. Săpunaru…..tu nu ai cum sa te dizolvi in contact cu apa. Niciodata. Tu esti poveste, artă, frumos…

  3. bravo mai Alma. foarte fain ti-a iesit, mai ales ideea contrapunctului, dupa mine chintesenta, mijlocul, ancora intregului text, care metaliterar. e o poveste de viata ce acopera peste timp si spatiu cu o penita magic manuita de iscusinta de fler si iz carismatic diferente si distante de orice tip si le aduna laolalta intr-o matrice universala a originilor.
    🙂

  4. Minunat si inspirat. Tu si eu apartinem lumii si clipei. Viitorul si trecutul nu exista. Doar clipa pe care o umplem cu toata fiinta.

  5. Acum înțeleg și eu de ce ..alma nahe.
    Păi da. Numai în almanah găsești tot ce iți trebuie. Pagini despre muzică , despre științele naturii, despre dragoste, zodii, gastronomie, caricaturi, chiar și un calendar. Un almanah este ca un ocean în care se varsă ape limpezi dar și tulburi deopotrivă. Privești almanahul și te minunezi: oooo, ce an(adică ocean).

  6. chiar si sapunul, sau mai ales el, desi e frumos mirositor, trebuie sa suporte apele tulburi… dar lasa funia deoparte, ca nu avem nevoie de ea in viata asta, fie ele apele si tulburi si repezi. in rest… trebuie sa aprofundez 🙂

    • Fără funii nu se poate. Suntem legați prin ele de Păpușar. Știu, tu te referi la cele date cu săpun, care fac pe unii sa se creadă păpușari și le înfășoară în jurul gatului, după care atârnă în ele, intre viață și moarte. Dacă ele se rup le numim cordoane ombilicale și alegem viața, Dacă nu se rup…

  7. […] știu în ce fel de ape se scaldă roșcata sirenă ce ademenește trecătorii cu vorbe meștesugit așezate pe foaie, dar tot îndrăznesc să o invit […]

  8. „Adu-mi ce va fi” ,fiindcă ce va fi, va fi ieri în curând, într-o respiraţie” Exceptional.

  9. Dar daca te cheama Sas, oare a ce ar trebui sa mirosi, zână a cuvintelor si a filozofiei azezata in forme atipice? Ca tare mi-s nedumerita… Eu am impresia ca miros a vis ce isi pierde consistenta la trezire…

    • Dacă te cheamă Sas şi nu te duci, atunci e vis ce-şi pierde consistenţa la trezire. 😆
      Habar n-am ce…, dincolo de glumă. Ce, ‘s as eu în dezlegări de ghicitori, care ne sunt oamenii pe lumile istea?! 😆

  10. Ai săpunit bine toate sforile de care stau agăţate bietele noastre minţi – încercări dezastruos de inutile de-a urca spre înţelegerea totală. Ici-colo cîte-un nod de ajutor – sau doar momeală, să-ţi rîzi în barbă, înfundat? – căruia apucăm fugar să-i regretăm neapucarea în timp ce cădem invariabil pe spate (că doar, în vise, toate-s pe dos!). Şi-acolo jos, mărgelele scăpate de pe aţa vieţii aproape intenţionat ne invită la dansul bizar al păstrării echilibrului (mintal) pe cînd ne trec toate apele repezi şi tulburi ale îndoielii de(-o) clipă. Miroase-a muzică în culori tempera, curgîndu-şi spreîmplinirea.
    Udaţi florile la timp. Şi nu călcaţi pe iarbă! 😎

  11. Imi place mirosul tau de soc. Daca-l amestec cu niste ape limpezi va rezulta cea mai racoritoare bautura, buna de alinat setea de cuvinte.

  12. trăieşti această chemare undeva în pragul dintre visare şi deşteptare! Trăiesc, trăiesc! Şi nu-mi dau seama dacă m-am trezit sau dacă tot visez.
    Eu cred că Săpun(aru)ul o să parfumeze apele, o să le cureţe, o să le facă mai limpezi decât sunt. Şi oricât de mult ar vrea apele nu o să-l înece niciodată!

  13. în jocul cu mărgele de sticlă mi-a fost dat să-l întâlnesc pentru întâia oară pe hesse, cel despre care aveam să spun deseori că mi-e egal în iubire cu buzzati deşi sunt în registre diferite şi în obsesii diferite. şi nu, nu te poţi dezlega de funiile propriei sorţi nici dacă te foloseşti de săpun. nu îl poţi înşela… aşa că întoarce-te în castalia şi… trăieşte iubirea. 🙂
    pentru că o meriţi.

  14. […] cu talent, jocul cu cuvintele (ca pentru acești fericiți cu veleități autentice de scriitori: Almanahe, Psi, Carmen Pricop,), este mereu o plăcere. Mie, una, tema apelor repezi și tulburi îmi evocă, […]

  15. […] în mediul online rugămintea mea, următoarelor şi următorilor : Lia (Rolia2012), Olimpia (Alma Nahe), Camelia (Psi), Lucia (lucista), Ana (Amalgam de gânduri), Carmen-Maria (Marginalia non turpia), […]

  16. Și înțeleaptă, și talentată, și…amuzantă….
    Iar textul…e dintre acelea numai bune de pus undeva cu semn de carte.

  17. Mi-a placut in mod deosebit.

  18. […] psi©, Adriana, carmen pricop, dor, Gabriela, Vavaly, Adrian, Vienela, Maya, Scorpio, Matilda, Ioana, Kadia, Abisuri, Brânduşa, Alma, […]

  19. Să găsim adevărul din apele tulburi, să-l trecem prin apele repezi şi să ajungem la limpezimea de izvor a lui.

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: