Nu știu cine plânge când plânge…
Poate ochiul ori
poate marea sărată din el,
izbind cu valul ei cel mai înalt malul încercănat al genelor
și uscându-se în plaja gurii.
Nu știu cine iubește când iubește…
Poate ochiul ori
poate nisipul din el,
care iese pe nari, șlefuind în cioburi de sticlă colorată forma
unui infinit „te iubesc” într-o coală albă…
Și nu știu multe,
nu știu câte știe ochiul și
nici câți pescăruși îi omoară furtuna din suflete,
dar
cel mai mult și mai mult
nu știu cine ești acum,
când îți sunt…
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Similare
bine ai revenit… 😉
Orele de matematică cu Franci şi Robert! 😉
Nu stiu cine esti, dar te citesc din cuvinte si ochiul zambeste culegand razele de soare strecurate printre genele inca ude. Las modelarea nisipului topit celor care se pricep mai bine sa faca baloane colorate. :)))))
Vienă, asta e o declaraţiune de dragosti? Chiar, îmi imaginam cum ar fi ca în realitate să vină unu’ şi să-mi zică ce-ai zis tu. Oare aş avea răbdare cu atâtea metafore? 😆
Deci asa-i iubirea? O nesfarsita vara?
Habar n-am! 😆
Cred că pot face şi-o variantă cu ninsori, urşi retraşi în hibernare şi miere. Multă miere. 😛
:)))))))))) Te provoc! 😉
Nu știu cine plânge când plânge…
Poate ochiul ori
poate zăpezile topindu-se din el,
izbind cu viscolul lor aprig malul încercănat al genelor
după ce a curs miere în derdeluşul gurii.
Nu știu cine iubește când iubește…
Poate ochiul ori
poate acele lui de gheaţă,
care ies pe nari, șlefuind în cioburi de sticlă colorată forma
unui infinit “te iubesc” într-o coală albă…
Și nu știu multe,
nu știu câte știe ochiul și
nici câți urşi îi omoară ninsoarea din suflete,
dar
cel mai mult și mai mult
nu știu cine ești acum,
când îți sunt…
😉 Aşa, la o primă mână…
:)))) I-ai mai infofolit!
Să nu degere! 🙂
super ! o placere sa citesc !
😉 Joacă…
Iubesc eternul feminin
Care nu știe niciodată
Nimic nu știe, of ce chin
Ea-i feminin, nevinovată
Dacă știa, atunci puteam
Să-i reproșez și eu ceva
Așa nu pot să-i bat în geam
Si vina să o dau pe ea
Ea a iubit fără să știe
Alba rămâne-a ei hârtie
Ce vină are că-i curată?
Nu este prima vinovată
Primul sunt eu cel vinovat
Mult am citit însă degeaba
N-am reținut nici un citat
Care să-mi spună: lasă graba!
Căci suferința vei afla.
Știu as fi reținut degeaba
Iubirea n-o pot controla
Nu-i vina voastră, dragi nebuni,
că-i plină lumea de minuni!
Accept atunci cu drag verdictul
Ce spune că-s nevinovat
Si voi urma mereu instinctul
Nebun necondiționat
Pe gustul meu, etern de vară amorezată, de plaja sărată. Cine pe cine…iubește!
Mi-re-la(muzical nume), iartă-ma! Nu știu pe cine întrebi și poate că sunt o muscă zăpăcită căzută în marea de lapte(și miere?). Dacă mă întrebi pe mine, eu cred că niște cioburi iubesc o oală spartă. Si viceversa
Şi eu cred la fel, Gelu, astfel că vom fi două muşte…dintr-o lovitură! 😆
Da…dacă lovitura provine din englezescul love 🙂 (aș fi desenat și o inimioară dar nu prea mă pricep la grafică pe computer) 😦
Las’ că te pricepi la grafia iubirii în vers şi asta-i mai important şi mai potrivit cu almanaheul meu. 😉
Astăzi ar trebui să-mi cumpăr un frigider. Am înțeles că dacă superi pe cineva trebuie să ai mult spațiu pentru a primi…nu știu ce 🙂
😆 Ştiu eu?! 🙄
E posibil sa știi… Femeile știu cel mai bine că bărbații, din gură, umplu multe frigidere dar foarte putini știu să…stingă focul, cu ce se laudă când e vorba de umplere.
Ştiu, ştiu! Despre acele frigidere, dar şi despre altele, ale căror conţinut e ceva mai comestibil. 😆
E bine că le știi pe toate 🙂 dar ai grije cu verificarea comestibilității,,,E destul de dureroasă, chiar de e însoțită de o anumită placere
Dureroasă e pentru băgăreţi! Am grijă, stai liniştit!
Tu ai putea să stai liniștită când simți o durere plăcută?
Or să zică musafirii alma nahelor că almanahele devin reviste porno 😦
😉 Înainte de-a deveni ceea ce este, almanahele meu era un almanahe porno de pension(aşa îi zicea Vlad Craioveanu). Aşa, că dacă s-ar întoarce la origini, ce? 😉
Zici că ne putem lăsa mușcați…să turbăm și să ne mas…turbăm(intelectual desigur 😉 ?