Cad gândurile în ochiul tău.
Uite, ăsta nu sare!
Dacă ar sări, ar fi ca şi cum aş răsuci lentila,
părţile apropiind îndepărtând.
Într-un fel, aici,
noaptea de poveste e în amestec cu ziua de poveste.
Aici sunt alte jocuri de ape în contur,
pentru noi rapide,
pentru “eu”, alte încete întâmplări.
Distanţe, presiuni acustice…
Pădurile tot aşa, ascund tancuri,
fiinţe sălbatice, duhuri, zâne,
mările ascund submarine.
Oamenii ascund în ei submarine,
tancuri, fiinţe sălbatice, duhuri, zâne.
Oraşele ascund oameni.
Oamenii ascund în ei oameni.
Cu toate astea, îmi plac!
Vezi, călătorule?
Iar ne-am trezit obraz lângă obraz,
aşezaţi în închipuire.
Alţi iubitori de oameni( sau nu) vom găsi la psi în tabel. Nu acum! Poate mâine dimineaţă… De-i căutăm, de ne plac căutările…
Alma Nahe(r) 
Oamenii ascund.
Şi dezvăluie. Pe rând.
Niciodată tot.
Îşi ascund spinii.
Îi dezvăluie pe rând,
Niciodată toţi!
Dezvăluie flori,
le îmbracă în culori.
Nicicând pe toate.
Îşi ascund fructe-n
pârg. Ne înfruptăm pe rând,
Nicicând din toate.
Ascunse-n pământ
seminţele încolţesc.
Niciodată toate!
Picate din cer,
ape-ncolţindu-l pe „ştiu”.
Niciodată toate!
„Ştiu” înmugurit,
ramuri ating lumina.
Niciodată toate!
Mi-ai încântat urechea si inima, m-ai trimis lângă oameni să le ascult vrerile și durerile, ca să le arunc tancurile, duhurile si sălbăticia, să le las doar dragostea mea de oameni!
Și ca semn de acceptare, îți fac o urare: „La mai mare!”.
La „mai mare” şi era azi dimineaţă, căci o multitudine de pescăruşi îşi ţipau sălbăticia în geamu-mi. Vine marea peste noi…
„Oamenii ascund in ei oameni”, de cele mai multe ori se ascund de ei insisi…
se ascund, se văd în alţii…poate că aşa e făcută lumea, mai ştii? de ce-ar fi o anomalie?
astăzi îţi sunt o tăcere,
mâine o pasăre
îmi plac toţi oamenii din tine
ştii bine.
să-ţi placă şi leii,
şi tigrii,
să-ţi placă şi pisicile din mine,
şi şoriceii,
şi gândăceii,
şi fluturii,
şi furnicile,
şi muşuroaiele de furnici,
şi muşchii,
şi lianele,
şi maimuţele
pe care le scot din jobenul meu fermecat. 🙂
[…] Au scris psi, dor, mixnet, carmen pricop, vavaly, Ioana Soglu, alma nahe […]
Cad gînduri din oameni
pe stradă
pe nori
cad lacrimi din stele
pe vise;
pe flori
cad regrete din inimi
cu frac
şi privesc:
Îmi plac oamenii;
tac
şi-i iubesc.
emoti(co)con bătând din palme! cu zâmbet…
Cocon aplecat, cu zîmbet, dinainte la cocoană. 🙂
imi place poza de numai pot. parca as fi eu la o prima intalnire cu cineva nou :).
si da, ai dreptate, daca ar fi fost sa scriem ca uram oamenii tot pe acolo am fi fost cu gandurile. oamenii sunt peste tot asa ca…
Prima, nu? Că-s două… 😆 Le-am „înseriat”, un fel de Before şi After…
prima , prima.
vai de fasolea noastra ravasita si lasata fara de contur al formei sale implinite! 🙂
Care-i vreju’?
cu al sau contur lipsit de vlaga
tu faci comentarii la poză? sau?
sau scuturăm păstaia? 😆
si, nu sau. la tot, pentru ca pot, ca s-o citez pe psi!
😆 Ahammm…umbli cu citate, comentezi poza. Bun! 😛
vraiste! :))))asa-i capul meu.
Oamenii sunt rai
Uneori, Dar eu ii iert,
Pentru ca-s buna.
Asa ma mint mereu si ma impulsionez sa cred, pentru a rezista si-a merge mai departe. :))))
Oamenii sunt aşa cum sunt, mai răi, mai buni. Încerc să nu-i categorisesc, dar au ei grijă singuri să se aşeze unde le e locul. 😆
Oamenii, eu știu că ard
Si noi credem că au febră
Arderea este integră
Roșul nu e doar un fard
Trebuie să prindem toiul
Focului ce ne cuprinde
Flacăra se va extinde
Dacă luminos ni-i soiul
Oamenii produc scântei
Noi îi credem cremenei
Ei îşi varsă tot amarul,
De zici că-s fraţi cu amnarul. 😆
Insă dulce li-i amarul
Când își folosesc amnarul
Iar scânteia e primită
Ca și cum a fost gândită
Buna dimineata !
Aliosa.
‘Neaţa, Alioşa!
Uite-l fată și pe ăsta!
Cum ne sperie visarea
Noi credeam ca focu-i basta,
Că l-am stins total cu marea.
Noi vrem mare stingătoare
Pentru focul ce ne arde.
După marea înecare
Ce ne-aduce alinare,
El ne spune că mai are
Foc în toi de scufundare,
In a noastră calda mare.
Să evit această temă
Eu mima-voi o migrenă
Mi-amintesc că el odată
Când un foc m-a mistuit
Si doream să-l sting cu mare
Se dădea cam obosit
***
Dragă, eu zic să-l banezi
Si să nu mai comentezi
Sunt sătulă de tâmpiți
Si nici nu vă potriviți
Când el arde tu mimezi
Când vrei mare-i obosit
***
Iți spun eu, e un tâmpit
😆 Gelu, eşti fantastic! Bun sosit!
Mulțumescu-ți dragă alma!
Că posezi destul umor
Si nu m-ai primit cu palma
Pe obraznic obrăjor