alma nahe

Zi(d) despre sine

In Ciné m-a visat, Spring SuperBlog 2016 on Martie 11, 2016 at 2:02 PM
image

DIEGO- Tapet Old Fashion din vlies, model unic, aspect de piatră. Emană atmosferă nostalgică

Vedeam Zidul din(tre) oameni, cum le stăpânește el toate puterile, cum este el, în același timp, și gros și subțire, și absent și prezent și, după ce că vedeam, așteptam. Atunci izbucnea ici-colo un colosal hohot printre oameni, ici-colo câte un plâns gigant. Râsul se zdrobea de Zid, plânsul se prelingea de pe el. Zâmbetul și lacrima tapetau. Tapet au! În tandem. Pe trecerea oamenilor.

image

DIEGO- Draperie veselă cu flori, aspect de pânză.

În zid, săpate ferestre. Cu unghiile, cu buricele degetelor, cu podul palmelor. Râsul era încă o draperie, plânsul era încă o perdea.

image

DIEGO- covor PVC. Aspect de artere de circulație.

În tălpi, oamenii își gravaseră, din bucurie sau din întristare, demult șosele. Și, și le-au pus covoare și le-au numit Artesia. De la artere, poate. Sau de la Artele lor, din care unica de(s)prinsă-n fel și chip, vrăjitoria? Vrăjitoria, acea Adormitoare, cu stil.

Când cădeau din paturi o făceau cu fețele în jos. Când nu-și mai încăpeau în ele, își refăceau traseele de peste zi. Și se sculau obosiți. Cu fața în sus. Cu două fețe. Și iară nu mai știau de visele lor.

image

DIEGO- Pardoseală modulară de vinyl, tip LVT. Aspect rustic.

Și intrau în băile lor și li se terminau toate. Și intrau în ape, și când ieșeau parcă călcau în mocirlă. Și, pe urmă nu își mai găseau livingul. Și își căutau atunci de treabă sau ierburile lor. Și, și le fierbeau și, și le beau.

image

DIEGO- Covor verde, rotund, cu fire lungi. Material sintetic, mătăsos la atingere.

Și după asta totul devenea mai alb, translucid.

image

DIEGO- Perdea confecționată. Fire de iarbă pe fundal alb.

Spre seară se agățau de capăt. Știau că vor ajunge oricum la el.

image

DIEGO- capăt de bară, glamour-aur

Diferiți din interior înspre afară, oamenii păreau apăsați pentru totdeauna de o nelipsită povară, cu zid. Până când… Până când?

— Cafea?

Mă uit la pliantul de pe măsuța, cu față de masă, din fața fotoliului în care sunt cufundată și citesc:

image

Ridic privirea. Nu știu cum am ajuns aici, dar bine că parcarea e gratuită.

— Da! Da-ul e pentru cafea.

— Știți ce vreți? întreabă vrăjitorește, cu stil, domnul… Domnul, chiar așa, chiar dacă vorbesc în gând, pot să îi aflu numele, ce naiba? Pot să și zic „ce naiba”. Îl citesc de pe ecuson pe Domnul Vrăjitor Cu Stil.

— Am povestea!

— Dacă aveți și dimensiunile…

E precis! Mă pierd în fața lui. De masă.

image

DIEGO- Față de masă. Material sintetic.

Îl simt. Influent în amenajări interioare. Din Bazin. Carpatic.

Conceptul de bază al reţelei Diego este oferirea produselor adunate în colecţii sezonale.

Câtă iarnă în(tre) oameni! Se pierd în caimacul cafelelor lor și, când dau de zaț, se cred ghicitori de anotimpuri în ceilalți.

— Domnule Vrăjitor Cu Stil, aveți o pensulă și acuarele?

— Le-ați avut în fața ochilor încă de când ați intrat, Doamnă…!

Îl simt. M-ar citi pe ecuson dacă aș avea…

— Căutătoare! mă (re)prezint.

— Observ că ați căutat numai în draperii, Doamnă Căutătoare, îmi controlează el blocul, surfilând.

— Blochez lumina și căldura. Ca mai toți oamenii, mă scuz eu iute. Deși, toți o fac cu perdele. Oamenii sunt niște calzi cu perdele, mai zic. Și râd. Și tăiere? zic, Răscolitoare.

— Tăiere la dimensiune. Și călcare. Pentru un plâns sănătos fără urmări, ați ales pardoseală rezistentă la apă.

Bifează, ca să știe. Profesionist.

— Sunt aproape toată numai apă, îi explic eu poetica alegerii.

— Fiecare își alege accesoriile după sine.

— Zi(d) despre sine. Nu așa mi-ați cerut? Pe nu așa mi-ați cerut nu l-am eliberat cu voce tare.

Oferta de parchet laminat este unificată sub o marcă proprie image. Mă privește fix. Trafic intens. Pași prin pădure… 

— Știu! Știam… (Mă bâlbâi atunci când simt traficul intens.) Zi-mi ceva nou despre sine.
image, o colecţie colorată, veselă, plină de imaginaţie! Efect 3D al modelelor ce ies în relief datorită contururilor tunse manual.

— Ești unic! îmi scapă. Cum te cheamă, de fapt, domnule Vrăjitor cu Stil?

— Nu. Mai sunt încă 999 ca mine. Vrăjitor cu Stil Diego!

— Și pe ceilalți?! îl întreb ca să câștig timp.

Cât o să îi enumere o să văd dacă nu cumva mi-a scăpat ceva din vedere. Oamenii pierd timpul, fiindcă și timpul îi pierde pe ei.

— Diego! Toți suntem Diego!

Râd! Râd sănătos!

— Și eu, care credeam că eu sunt cea abstractă…

— Doamnă Răscolitoare, Diego se confundă îndată cu sinele celui care cată!

Fie el român, slovac sau ungur!

— Acuma, serios, lăsând la o parte poetica, dacă ați avea pe zi numai câte un client ca mine…

— Oricâți! Numai să vă fie în casă bine!

Am plecat la un moment dat, deși aș mai fi stat. Nu sunt eu atât de stranie precum am pledat și țin să știți. Pot să sporovăiesc despre orice la modul poetic?! Tu să mi-o zici! Da, tu, cel din casa ta de vis, omul de după perdea!

Dacă numai o dată te-ai căuta în Diego ai simți la fel! De ce (te-)ai căuta în ei?

image

 

Dar, na! Oamenii sunt fel de fel! Miliarde sfredelind în zi(d). Doar povestea ne spune altfel.

00181

Spring SuperBlog 2016, sămânța cu numărul 3 în primăvara lui image

 

 

 

 

Anunțuri
  1. Pot eu să comentez prima? Parcă e spațiul potrivit. Decorezi tu, ce decorezi, nu se știe. Cuvintele tale, lucru știut, nu se lipesc de oricine. Dar să faci reclamă la podele și perdele atât de poetic, nu e de crezut! Ești incredibilă, nenică! Zău, mă jur! :))) Isabelo, dă-ți două palme, ca să crezi! Acu! =)))

    • 😆 Eu zic că ți-am lăsat spațiul necesar să faci orice îți dorești, acum dă-ți doi pupici și revino-ți! 😛
      Se poate scrie poetic despre orice. Eu tot zic, da’ lumea nu și nu!…

  2. Doamnă…încep să zic și eu ca Pisicimea! E prea, prea frumos!

    • De unde să știe cel/cea care a formulat enunțul că eu îmi redecorez imaginar în fiecare zi casa și că sunt obișnuită cu perdele, podele etc noi? Rudie, (go!) eu am jucat mulți ani Sims. Nu, nu e o piesă de teatru, e un joc, un simulator de viață, pe calculator.

      În joc, întâi ai un sims, adică un om, pe care îl poți face după chipul și asemănarea ta. Apoi îl angajezi(ai trei anunțuri în ziarul livrat gratuit) cu un salariu de rahat(între 200 și 440 de dolari – da, știu! 🙂 ) și aplici la ele.

      Stai în fața unei case care ți-a fost dată de Stat, dar n-ai decât strictul necesar: un aragaz, un frigider. N-ai wc. Dacă mănânci, trebuie să te ușurezi. Miza jocului e să ții Sims-ul tău fericit. Îl angajezi (folosești unul din cele trei anunțuri) și partea mișto e că la ăștia nu ai nevoie de diplomă: poți deveni un cercetător nebun din prima, fiindcă tot ce ai de făcut după angajare e să aduni punctaje.

      Faci sport, devii mai suplu( eu îmi fac mereu un Sims gras), te uiți la televizor, gătești mai bine etc și devii savant! Cu un salariu tare, între 1000-3000$. Ei, și de aici încolo începe partea mișto. Dacă până acum îți luai cele mai ieftine chestii, de-acum poți lua ce vrei tu! Podelele sunt superbe!

      A, poți să cunoști un vecin și să ai o relație cu el. Sau mai mulți! Nu contează sexul. Lor! Dar treci prin niște etape plictisitoare: trebuie să vorbești, să flirtezi etc. Dacă Sims-ul tău nu e pregătit de flirt, de „uhu”, pierzi puncte în relația respectivă.

      Ca să mergi la muncă, zilnic, la o anumită oră, depinde de job, te așteaptă o mașină. Cu șofer. Ai o oră la dispoziție să te trezești, să mănânci, să piși etc, ca să trimiți Sims-ul la muncă fericit!

      Cam ca în viață? 🙂 Cu un mic amendament: ăia din joc vorbesc o limbă inventată, dar accentu’ e al naibii de american. 😆

      Pfff, ce frăierică îs, puteam să las frumosu’ prea frumosu’ ăsta poetic și să folosesc Simșii?
      Puteam! Dacă mi-aș fi amintit de ei.

  3. Stiam eu ca ai sa vezi potentialul covoarelor, pe bune… acela de a schimba orice camera. Si perdeaua cu iarba este exact la ce m-as fi gandit ca te-ai fi gandit. Ca de obicei, scoti poezie din lucruri obisnuite!

    • Păi, ce să zic, eu am în sufragerie același covor pe care îl aveam și acum vreo 25-30 de ani. Luat pe sub mână. Pe nuanțe de crem, maron, portocaliu, model umbrelă. Adică, niște cercuri concentrice străbătute de niște „spițe”. Imaginează-ți că eu, cu precădere, nai mult în camera asta stau. În celelalte le-am tot schimbat. Am covorașe lucrate de bunică-mea. Dar ăsta reflectă cu adevărat statornicia! 😆 A avut potențial! Și încă mai are, cred!

  4. În mod normal te-aș pune să-ți alegi covorul, însă… nu știu ce va alege Diego. Am senzația că reclama ceva mai vădită va prima!
    Succes, Alma! :*

  5. Mai, Oli, mai!!! Ti l-as da pe Diego cu tot cu parcare pentru articolul asta!!! Ma duc si eu sa bat cu capul… vad ca si altii s-au convins ca nu mai merge altfel! :)))
    Felicitari! Ce sa mai zic?

    • Deci, nu și cu tot cu cafea?! 😆 Măi, e o ediție, cel puțin printre veterani, încărcată cu activitate lingvistică și de-o intensitateeeee… Eu tot nu abdic de la stil! Zicea Alina că presimte că reclama vădită… Și creativitatea unde-i?

      PS: Păi, ce, noi scriem comentarii și nu ne gândim că EI le citesc? 😛

  6. Eşti genială, draga mea. Ai un stil aparte să mă ameţeşti de cap 🙂 🙂 Mult succes, Căutătoare dragă!

    • Nășică, textul ăsta nu veni din genialitate, ci de la culorile lor. Pe măsură ce adăugam o poză de la ei, pac, cădeau cuvintele singure și decorau un interior: al textului și al meu.
      Mult Succes, Nășică! Al oricui va fi covorul, doamne-doamne al decorărilor interioare, fă să fie din grupul nostru de veterani, ca să-l călcăm și noi o dată! 😆

  7. […] de mult și așa, dar când te uiți ce cer… eu mă transform în același, de neurnit, zi(d) despre sine. Azi fără […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: