alma nahe

Când îți cade tavanul

In Spring SuperBlog 2016 on Aprilie 5, 2016 at 9:10 PM

A existat vreodată vreun moment când ți-ai fi dorit, în cutia de chibrituri, iarbă? La mine, da! Când mi-a căzut tavanul de la bucătărie. Ați observat? Tavanele nu cad niciodată în timpul zilei. Numai după miezul nopții, ca să nu te simți singură! Vecinii aleargă imediat la tine. Desigur, să îi vezi adunați pe toți la ușa ta în izmene, în cămăși de noapte, transpirați, ciufuliți și pe jumătate adormiți, nu e priveliștea cea mai înfloritoare, dar aproape că te înduioșează îngrijorarea lor. Pentru bunurile lor, desigur!

Nu, n-am pus o bombă, nu a explodat nimic, decât că a căzut jumătate din tavanul de la bucătărie. Cum ce fac dacă plouă? O să cred că sunt la mare, o să înot în casă, apoi apa o să se infiltreze și la voi, o să vă cadă și vouă tavanele și atunci o să avem un puț interior cu acces la smiorcăielile lui Dumnezeu. 

Cum stau la ultimul etaj, fără tavan înseamnă că am acces direct spre cer. Nu mă invidiați, știu câți își doresc o scară la cer și eu, chiar dacă îl văd acum direct din casă, scara îmi lipsește cu desăvârșire. Și, oricum, mai folositor mi-ar fi un card de fidelitate (Diego!)*, că îmi pot lua, chiar și la jumătate de preț pardoseală rezistentă la apă  (Diego!) Pe urmă îmi iau iarbă, iarbă artificială  (Diego!) că, dacă îmi iau iarbă naturală trebuie să îmi iau și-un aparat de tuns iarba sau să tocmesc un grădinar, iar galeria și șina pentru perdea (Diego!) ar deveni palatul gândacilor de bucătărie. Îmi plac greierii totuși… Mmmm… La toate astea nu îmi mai rămâne să adaug decât un tapet  (Diego!) veselie (Joy).

image

Poate o să vă întrebați unde a căzut tavanul mai exact, nu cumva ți-a căzut în cap? Ce tot atâta Diego?! Aflați că nu, capul meu era în siguranță, în alt compartiment al cutiei de chibrituri în care locuiesc. Dacă însă mă întrebați de Jora, pisică-mea, ei bine, aflați că ea chiar atunci intra în bucătărie. A ieșit după câteva minute, ceva mai prăfuită, spre stupoarea și paralizia mea de moment, căci asta nu a împiedicat-o să își schimbe traiectoria, să-și servească cina, adică. Foamea îți dă curaj să faci lucruri nebănuite și în lumea felinelor, pare-se! Dând semne de sănătate mintală, cred că, totuși, a ocolit-o și pe ea bucata de tavan.

Motivul pentru care îl tot pomenesc pe Diego  e că în curând se va deschide un nou magazin amenajări interioare  (Diego!) la Focșani, pe 16 aprilie (azi suntem în 05 aprilie) și mie îmi stă gândul numai la asta, focșăneancă cum îs, fiindcă nu mai pot de bucurie că o să beau o cafea la ei (v-am mai zis că ei dau cafeaua, cât unul dintre specialiștii lor, vrăjitori de stil, vă ajută să vă lămuriți cam ce vă doriți) dar și de tristețe, totodată, că nu m-am înscris încă în concursul lor (premiul e un covor Tulipo, plus 100 de preșuri cadou) cu ocazia inaugurării magazinului. Cum ce-am păzit? Am stat să îmi pice ceva noroc din cer, dar ale naibii păsări, nici că văd gaura din tavan prin care le pândesc eu. Ori se prefac că nu o văd?!

Ce am mai observat în timp, până să mi se întâmple mie, e că, dacă ți-a picat tavanul, sigur îți pică și cerul pe tine, la distanță de o zi, când te gândești, totuși, și la reparații.

Adio curcubeu, văd negru deocamdată în fața ochilor! Deși, înțeleg că e în trend curcubeul — Cum de unde? De pe pagina de facebook Diego România!

image

și eu, cum aud de curcubeie uite-așa mă imaginez în bucătăria mea cu deschidere spre cer. Somewhere over the rainbow

image

Și nu atât la achiziționarea de materiale mă gândesc eu cu ochii în stele, cât la mâna de lucru. Dincolo de curcubeul meu, nu prea am la ce să mă aștept, fiindcă îmi permit, financiar vorbind, numai un aspect, materialele adică, și nici alea toate, că numai cu mâna de lucru nu am ce să fac. Almanaho, DIY (do it yourself) scrie pe tine! mi-am zis eu atunci, să mă îmbărbătez. Cum îs handmade-istă (dincolo de faptul că sunt actriță și sunt obișnuită cu decor minimalist) mâinile mele sunt deja obișnuite cu materiale care-ți strică manichiura și care fac să îți cadă (și) statutul de madamă, și pielea, dar nu mă dau înapoi de la asta, ba dimpotrivă! Pe hol, în bucătărie și într-o debara, pe care am transformat-o în dressing am pus chiar eu chitul de finisare după ce altcineva mi-a pus gresia, dar m-a lăsat cu șanțurile în drum că nu a mai avut timp să îmi și finiseze lucrarea.

Și aici îmi permit un sfat, dacă vreodată veți fi nevoiți s-o faceți voi singuri, fără ajutor specializat și dacă vreți să folosiți chit colorat, înarmați-vă cu multe cârpe uscate, pe lângă buretele umed cu care trebuie să ștergeți, după ce ați lăsat un timp să se zvânte și țineți-le pe lângă voi! Eu am învățat asta pe pielea mea, a trebuit să arunc o pereche de șosete, că nu am prevăzut că iese așa greu culoarea. Nu mai zic de parchet și traversă, pe care le-am înnobilat cu urma tălpilor mele, iar parchetul e antic și lacul s-a mai dus, așa că m-am ales cu ceva pete vișinii pe el (poate îl înlocuiesc cu parchet laminat de la Diego, dacă tot o să am magazin în oraș, la botul calului, mai știi?!  ). De ce nu m-am descălțat de șosete? Eh, virtutea inerției!

Ce e mișto atunci când îți cade tavanul (da, e și o parte bună!) e că îți vin în minte proiecte mai vechi DIY pe care le-ai tot amânat. De exemplu, pe hol nu am finisat pereții cu gândul că voi pune pe post de tencuială sau tapet, hârtie făcută în casă. Procesul de facere e unul anevoios, dar, dacă ai timp și chef, se poate realiza. Vă schițez un pic cum se face.

Într-o zi cu soare sau nor, nu contează, dacă aveți nerv(i), rupeți multe coli A4 în bucățele mărunte și puneți-le la macerat, în apă. Pot fi albe sau colorate, eu le pun separat, nu amestec culorile, abia pe urmă le combin, după ce, înmuitate fiind, le transform cu mixerul de bucătărie într-o pastă. Din 4 șipci, facem o ramă și punem un material-plasă, transformându-se tabloul într-o sită, peste care vom întinde pasta, cu o lingură, în mărimea și forma pe care o dorim, ca să se scurgă apa. Pe urmă, presăm cu un burete, peste o altă bucată de plasă pe care am pus-o deasupra, ca să iasă un model frumos și uniform. După asta, fierul de călcat, nu prea încins, că arde hârtia, va fi și el o  bună presă, pentru uniformizare, dar și pentru eliminarea apei în surplus. După acest proces, ungem coala cu aracet și o lipim de perete, șmirgheluit în prealabil, dar nu exagerat de fin, ca să avem aderență. Rezultatul e foarte drăguț, dar nu o să vă încarc cu poze acum, decât cu exemplul ăsta:

image

o placă mică, cu model, tot din aceeași hârtie. Pentru hol, oițele sunt perfecte, le poți număra în drum spre pat, când nu ți-e somn, dar trebuie să te culci, totuși. Pentru aspect am folosit inserție de floare, nu e pictat nimic!

Măsurăm pereții apoi, măsurăm și placa de hârtie și astfel vedem de câte plăci avem nevoie. Eu am făcut un calcul și într-un an, reușesc, fără să fac nimic altceva, să pun tapetul ăsta din hârtie manuală pe tot holul. Deși, dacă calculez câți bani dau pe topurile de hârtie, rămân cu siguranță la un tapet clasic, cumpărat (ghici de unde?) pe care pot învăța să îl pun singură.

*Când tavanul îți cade, e clar că îți vine să renovezi în toată casa. Pentru asta ai nevoie de multe carduri, dar și unele de fidelitate și am pomenit mai pe la începutul articolului despre cardul de fidelitate Diego, prin care poți să obții produsele de amenajare interioară cu o reducere consistentă, o metodă prin care firma își fidelizează clienții. Nu trebuie să ai decât peste 18 ani, ai dreptul la un singur card și nu e transmisibil.

Eu nu mă enervez când mi se întâmplă lucruri rele. Mă comport de parcă casa mea ar fi, nu o cutie de chibrituri, ci o casă din sticlă colorată.

image

Culorile schimbă interiorul, dar mai ales cel sufletesc!

Dintre toate pasiunile pe care le-am dobândit în timp, amenajarea interiorului casei mele are prioritate, fiindcă petrec cel mai mult din timpul vieții mele aici. Dacă nu îmi permit ceva, restaurez ce am. Dacă vreau să astup o gaură pe perete, desenez o floare. Nu o să pun poze doveditoare, cei interesați de mine, de scrierile mele, știți deja asta.

M-am lungit destul de mult și așa, dar când te uiți ce cer… eu mă transform în același, de neurnit, zi(d) despre sine. Azi, fără perdele! Poate mâine…

image

00181

Spring SuperBlog 2016, sămânța cu numărul 14, în primăvara lui image

 

 

 

Anunțuri
  1. asta mi-aduce aminte de o operă de prin tinerețea-mi de mult uitată: The Day the Ceiling Fell Down :-))) https://childrensbookshop.com/book-61551.html
    Așadar, când îți pică tavanul…musai să ți-o faci cu mâna ta, zici! Sau cu Diego. sau cu… Mamăăă, stai că qam luat-o razna! Mi-o fi căzut și mie ceva în cap! Ah! Răspunsul contestației la proba de foc! :-)))))

  2. Foarte foarte fain. Te aplaud. M ai bine-dispus.😃😃😃

  3. ohhh, as rade , dar nu vreau sa-ti fac sunroof ul mai mare decat este ….
    Si eu m-as uita la curcubee dar, de sus in jos ,caci invers stie tot omul ! mai ales dupa furtuna .
    Sunt adepta lui DIY , dar nu ma avant decat pe peretii lui fb 😉
    Am incercat recent *peticeala * de lespezi , tile, in bucatarie. Mi-am zis : ehh, no big deal …le scot pe cele miscatoare ( stii , cateodata astea devin vii si misca ) si le inlocuiesc cu cele ascultatoare . Dar sa vezi belea, de la cateva ….am ajuns sa scot 1/3 din suprafata caci erau suratele nemultumite si doraeu si ele…face lift .
    Cert este ca , atunci cand am fost *vazuta* cum manuiesc sculele ( deh , femeia tehnica e ca paru’n supa), am fost descalificata si trimeasa la munca de jos or dat cu …pensula ( *ca-i mai usor pentru o femeie *- pe naiba, ) mai era un pic si ajungeam in basement direct prin acea 1/3 din podea.
    Asa am ramas sa fiu doar * artista* dessigner…ca e mai aproape de puterea mea .
    Asta nu inseamna ca nu apreciez femeile care DIY inspiraional si grozave…

    https://windwhisperer.wordpress.com/2014/03/13/running-wild/

    Pe acel * Diego* nu pot sa-l vizualizez de nici un fel in llocurile unde alergam desculta pe * strada mare* de la *ocol pana la bariera*, la duzii de la sosea ,or in *garla* de peste drum unde imi scaldam vara . Vara cu genunchii zgariati cand saream din pom in pom ca un fluture urias ,
    Si acum rasuna, undeva-candva , buna : * da-te fa jos din gutui ,….da-te fa jos da pe zaplaz, ca-l rupi . Pune-ti sandalele, ma rad vecinii ca nepoata-mea de la Bucuresti alearga ocolu’ desculta*….

    • Nu știu de ce simt o nevoie acută să tac, ca să nu-ți întețesc râsetu’! 🙂 Las totul așa cum e, p’ostare c’oiță albă! Oaie neagră ce mi-s uneori, of! 😛

  4. Dacă după ce-ţi cade tavanul, cum ai şi spus, renovezi toată casa, în capul meu acum circulă cu viteză maximă idei de mutat. Păi, da. Că acum tare aş vrea să-mi cadă tavanul să am şi eu acces direct la cer şi la smiorcăielile lui, cu tot cu puţul interior de rigoare. Dar eu nu stau nici la casă, nici la ultimul etaj. Şi mă gândesc că n-aş vrea să cadă şi vecinii peste mine odată cu tavanul şi să am apoi acces direct în oala lor de sarmale. Aşa că eu trebuie să caut locuinţă la ultimul etaj şi apoi să aştept să cadă. Ceva, orice.
    Dacă Diego citeşte şi comentariile, vreau să-i spun că e musai să-ţi acorde punctaj maxim. N-are cum altfel. E băiat deştept şi ştie el de ce.

    • Credeam orice, dar nu credeam că am să fac cuiva poftă de-o cădere de tavan! 😛 Vorbeam cu maică-mea acum vreo câteva ore, venise în vizită și îmi zice la un moment dat: „Auzi, nu mai plătesc la asigurarea pe casă și partea aia cu vecinii, ce zici?” I-am citit textul. 🙂 A râs și… nu știu ce-a hotărât. Chiar sunt curioasă!

  5. Asa de frumos si de poetic ai scris, ca mie nici nu-mi mai vine sa imi mai storc creierii (scrisesem greierii, dar poate cu aia as fi mai eficienta, doar ca n-am greieri aici), la oboseala ce o am, abia picata din tren :D. Numa’ tu poti scoate poezie si curcubee din amenajari interioare. Mie numai ironie imi vine, si tre’ sa ma abtin din greu :D.

    • Ei, nu chiar asa de surprinzator! 😀 Bravo, vad ca eu am luat un 90,ca tot nu aveam niciunul :))

    • Mai poetică am fost la celălalt articol. 🙂

      • Eu inca n-am descoperit reteta. Cred ca in general nu insist suficient pe advertorial. Anyway. Nu stiu ce-o sa mai fac acum, timpul trece, idee n-am absolut deloc, si pt. faptul ca am mai scris odata pt Diego…Ce papucii mei sa scot in maxim 5 ore? 😀

  6. Stau de multe ori cate cinci minute cu articolul tau in fata și imi vine sa ma ascund. De fiecare data. Ce mi-o fi trebuit mie SB cu tine prin preajmă? Jos pălăria! Si felicitări pentru azi!

    • Adriano, vorba lu’ Laliciu, dă-ți voie să te bucuri că ești unde ești! Cred că aș fi putut forța încă de la început așa cum fac acum pe final, dar e destul de obositor și nu prea mă ține! 100 de puncte online, iar în offline vreo 100, o sută și ceva — că nu știu, mâine văd — de lei, o reducție pt chiuvetă, că m-am trezit cu apa în casă ieri. De aici și textul, inspirat din realitate. Masca de la chiuvetă s-a lăsat de la apă, că e din pal, iar gresia, deși e pusă numai de un an, posibil să se umfle de la apă. Așa că, am avut material zdravăn. Desigur, l-am îndulcit un picuț. 😛

  7. Cred ca de fapt intrebarea e: ce cauti tu la SB, cu noi prin preajma? 😀 Toti scriu advertoriale mai mult sau mai putin trase de par, tu scrii literatura. Si eu, cand te citesc, sar peste reclame, le citesc cu juma’ de ochi, ca sa nu ma intrerup brusc din poezie ;). (Iar la proba asta au fost prea multe cerinte tehnice).

  8. Dar de ce nu ai povestit ca ti-ai reparat camera de camin singura, in ultimul an si ca ai desenat o tabla de sah pe perete, in rosu si negru si ti-ai varuit singura camera si ai lipit mocheta singura? Si multe altele?

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: