alma nahe

Cum se cade…

In Spring SuperBlog 2016 on Aprilie 4, 2016 at 8:29 PM

EL: (mestecând) Delicioasă fasole la…conservă.
EA: ?…
EL: Și ieri tot așa.
EA: Oprește-te, știu unde vrei să ajungi.
EL: Știi?!…
EA: Da. Când înveți o limbă, mai întâi trebuie să te familiarizezi cu alfabetul ei.
EL: Nici nu mai știu cum am ajuns pe drumul ăsta. Mai ții minte?
EA: De la Salon du Mariage la Saloon du…?
EL: Asta știu! Tu… (precaut) Noi am vrut așa!… Mă refeream la „toujours l’amour”. (scoate un pistol)
EA: (imitând pe cineva, un martor) Spate în spate! Porniți! Începe numărătoarea: unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, unsprezece, poc! (e rănită) Uite cum se cade! (îi arată mai multe feluri în care se poate cădea) Am fost o mireasă cumsecade. Te-am lăsat să mă împuști.
EL: De parcă cumserămâneînpicioare îmi doream eu. Tu ai scris scenariul. Ai vrut să fii victimă!
EA: Cu ochii închiși! Am uitat să zic asta după „porniți”! Să cad, oare, în piscină? Și pianul, îți mai amintești? Pianul…
EL: (ieșind din personaj) Stai! Cine o să cânte la pian?
EA: (ușor iritată) Hai să repetăm fără pianist, bine? Mâine e nunta noastră și tu nu știi încă toate replicile!
EL: Nu vrei să trecem direct la scena în care eu sforăi, te rog! Totul e perfect, nu îți înțeleg grijile!
EA: Nu, nu mi-e somn! Să joci teatru nu e așa de ușor pe cât s-ar crede!
EL: Nu era mai bine să ne filmăm? Învățam replicile în funcție de ce cadre filmam, le puneam invitaților filmul și gata! Dar tu, nuuu, nuuu, nuuu, (imitând-o) eu vreau să fiu o mireasă ca-n teatru, nu ca-n filme! Dar, na, ce așteptări să am de la o actriță? De teatru!
EA: Voi fi o mireasă plastică, nu de plastic! (căzând în melancolie) Singurul film în care am jucat vreodată se numește”Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”, rolul „D-na Soare”. Dar producătorul executiv a decis ca acele scene cu mine să pice la montaj, pe motiv că nu se încadrau în epocă (epoca ceaușistă). (prinsă de joc, interpretând) Una dintre scene se petrecea într-un laborator de chimie, pe o catedră, doi profesori, eu și un babalâc, făcând sex lângă bustul lui Lenin. Lenin cădea, se spărgea… Văleleu, ați spart comunismul, ce să mai! Într-adevăr, pe vremea aceea sexul era ceva plictisitor, se făcea acasă, în pat. (râde)
EL: Pat? Credeam că nu mai ajungem la asta! Pot să mă așez în pat? Te roog! Promit să nu adorm imediat…
EA: (nu îl ia în seamă, își continuă monologul) Știi cine era producătorul executiv? Dacă îți zic, mori! (alintându-se) E ceva, totuși, să fii scoasă de pe Marele Ecran de însuși Martin Scorsese în persoană.
EL: (nu prea o crede, i-ar zice ce crede, dar îi e prea somn; cască)… A-ha!
EA: Dar de apariția mea în serialul „La Bloc”, Sezonul 9, episodul 4, ți-am zis? Rolul „infirmiera”.Asta da prezență, „vocală”! ProTv reia de vreo 9 ani încoace serialul, de nu are cum să mă rateze nicio generație nouă de proteviști. Datorită lui, a serialului, sunt renumită la bloc, vecinii mei au văzut toate reluările. Și tot datorită serialului, am pagină de actor pe IMDb(The Internet Movie Database). Am pagină și pe Cinemagia. Albă. Ca o rochie de mireasă. Poți să verifici pe Google!
EL: (deloc impresionat, dar propunându-și ca dimineață să caute pe Google) Noroc că o să ne mutăm. Pistolaro, uite ce e, hai să dormim! Sunt impresionat de palmaresul tău artistic. Dar… Dacă te las să îți descarci rafalele, ești în stare să te duci acum la salonul de nuntă și să începi să le verifici bucătăria, iar mâine o să miroși, nu a praf de pușcă, ci a mâncare.
EA: (cedează, înțelegând că nu are motive de îngrijorare) Ai dreptate! Mergem la culcare. (scoate pistolul de ciocolată) Mâinile sus! Ți-ai verificat penele, indianule? (el fuge, ea îl prinde, el mușcă pistolul etc; se giugiulesc)

image

Să-i lăsăm pe acești tinerei să își caute în pene, că acuși vine nunta peste ei, iar noi — eu și voi, cei care ați asistat la această scenă — o să ne retragem încetișor într-un colțișor, ca să vă dumiresc cu privire la cele derulate. Tânăra, care-i trecută un pic de 42 de ani, a ținut morțiș ca nunta cu tânărul ei iubit (mai mic, dar nu contează acest aspect!) să se țină la Salon du Mariage, sala Toujours L’Amour, un salon de nuntă din București.

Ea a vrut o petrecere memorabilă, cu stil. În stilul ei! El, mirele, va fi un indian „piele roșie”, iar ea, mireasa, va fi un șerif. Invitații se vor costuma conform perioadei vestului sălbatic și, înainte să înceapă distracția, vor fi nevoiți să fie martorii scenei de mai sus, un fel de „torturile miresei”, în loc de „dansul mirilor”, deasupra piscinei. Mirele s-a supus dorințelor ei, dar i-a și plăcut ideea, trebuie să recunoaștem. De mic a fost fascinat de filmele western și de saloon-uri. Și are o colecție impresionantă de indieni de plastic. Ea e actriță, și-a dorit ca nunta să fie un spectacol de teatru și așa o să și fie. Invitații vor primi ca mărturii de nuntă, pistoale, cai, indieni, trenulețe, pene, lingouri etc de ciocolată.

Pe când era în pregătiri de nuntă, i-a trecut prin minte să organizeze o bătaie cu sticle, (spărgându-se în cap, obiecte de recuzită, desigur, din zahăr) jefuiri de trenuri, bănci. S-a temperat totuși, slavă Domnului!

Înainte să mă retrag și eu, căci și povestitorul trebuie să adoarmă, vă provoc să vă imaginați într-un comentariu, cum ar arăta nunta voastră (chiar dacă unii ați trecut deja de acest prag și ați ajuns la partea cu conserva de fasole) știind următoarele facilități ale locului, de care ați dispune, în paralel adăugând și eu argumentele care i-au determinat pe cei doi iubăreți să aleagă acest loc:

  1. salon spațios, fără stâlpi (invitați mulți, niciunul nu se va simți figurant, toată lumea vede pe toată lumea)
  2. amenajare în stil neoromantic, cu posibilitatea de a asorta amenajarea la culorile/tematica dorite (motivul principal, tematica nunții nefiind una foarte ortodoxă)
  3. toaletă numai pentru mireasă (un aspect important, tuturor mireselor le place intimitatea, mai ales celor în rochie; costumul de șerif e o rochie, de fapt)
  4. ring de dans (Știți cum se dansa în vestul sălbatic? Mireasa le-a trimis tuturor dvd-uri cu filme western clasice să ia lecții)
  5. posibilitatea de a organiza dansul mirilor la piscină, deasupra apei, cu pian (spațiul va fi folosit, în cazul lor, pentru desfășurarea piesei de teatru)
  6. organizarea cununiei civile și/sau a celei religioase lângă piscină ( ținutele, cea a mirelui și cea a miresei, nu mai spun de cele ale invitaților nu sunt conforme cu canoanele bisericii ortodoxe)
  7. spațiu verde în fața salonului (Fără cai, cheltuieli prea mari! Poate un căluț de lemn…)
  8. piscină, fabuloasă pe timp de noapte și zonă de lounge, disponibile exclusiv pentru participanții la nuntă; lângă piscină este amenajată și o zonă pentru fotografiere ( locul unde, cel mai probabil veți găsi musafirii, furați de peisaj; mireasa nu se fură, are pistol!)
  9. bucătărie proprie (nu e cazul să fac completări aici)
  10. ofertă completă ultra all-inclusive, care-i scapă pe miri de grija altor furnizori (Exact!)
  11. focuri de artificii deasupra piscinei( efectele speciale fac deliciul filmelor, deci…)
  12. jonglerii cu sticle și shakere realizate de barmani, și alte surprize (un înlocuitor bun pentru bătaia cu sticle proiectată de mireasă)
  13. organizarea unui cocktail-bar ultra all-inclusive, cu spectacol de barmani (saloon-ul, nu?)
  14. posibilitate de a pregăti berbecuț la proțap (un moment bun pentru dansul indienilor)
  15. organizarea unei “ciorbe de potroace” clasice sau la piscină, a doua zi după nuntă (cu siguranță un moment binevenit după o nebunie ca a lor)
  16. spațiu de cazare în incinta Săftica Resort (niciun invitat la nuntă nu e de prin părțile locului)
  17. parcare generoasă pentru invitați (caii putere îi lăsăm în parcare)
  18. transport gratuit sau taxi-uri pentru invitați ( pe post de trăsuri, că trebuie să mai și revenim la realitate)

image

Ai prins ideea? Ți s-a aprins becu’? The place to be! Bineînțeles, poți să nu ai nevoie de toate astea și să îți alegi doar câteva dintre facilități. Salon du Marige dispune de încă un salon care păstrează, la scară redusă, amenajarea sălii Toujours L’Amour, cu capacitate mai mică, deci, salonul Ad’or.

Se spune că, dacă cazi într-o zi, mergând pe stradă și te lovești, măritișul îți e pe-aproape. Dacă ai căzut azi și se nimerește să citești articolul meu, sper că ți-am fost de folos, pomenind despre acest loc, unde orice film, oricât de nerealizat ar părea, este posibil. Chiar și o piesă de teatru. Numai să îndrăzniți!

Să te măriți pare ușor, doar că nu e ca și cum ți-ai căuta perechea de ochelari, spre exemplu, pe care o cauți fiindcă știi că îți va servi, găsind-o.

00181

 

Spring SuperBlog 2016, sămânța cu numărul 13 în primăvara lui image

Anunțuri
  1. Hehehe… vorba ta, un stâlp ar fi bine sa fie. Macar unul. Sa se ascunda de camere si blituri timizii. 🙂
    Daca nu, se trezesc virali! Pe Facebook sau Youtube… :))))

  2. Super! Nu numai ca mi-a placut, da’ am si inteles-o :)))). Mereu mi-au placut piesele de teatru. Abia astept sa cada cortina peste SB-ul asta, m-am saturat sa joc :)))

    • Mie mi-au plăcut dintotdeauna westernurile. N-aș fi scris niciodată despre asta, probabil. 🙂 Eu nu am obosit. Pentru proba asta mai am un articol scris, o altă variantă, dar mi-a plăcut asta mai mult. E prima dată când scriu două articole la aceeași probă. 😛 Nebunie! Dacă mai aveam timp, mai scriam unul. :)) Mi s-a părut cea mai liberă probă.

      • Esti fenomen! 2 variante? Parca ma scurg pana la final, si ultima proba nici macar n-o inteleg. Oi fi prea obosita acum, sau pur si simplu nu ma duce capul meu artistic la credite, parteneri media all all that bull…it :D.
        Nu mai bine iti consumi energia si mintea pe niste piese de teatru reale? Just sayn’.

        • Piesele de teatru pe care le-am scris până acum, s-au concretizat și în real, vreo două. Dar regizate de mine. În rest, nu știu cine s-ar încumeta! :))

          Cât despre ultima probă, întreab-o pe „spunșieu”(pe Crina adică), că ea jurizează proba și poate să te edifice în ale așteptărilor. 😛

  3. M-a prins asa tare povestea, ca nici nu am auzit cafetiera cand a fluierat, arsa de focul (inimii) aragazului. 🙂
    Probabil as opta pentru o nunta in stil Matrix, mai ales daca mirele ar fi insusi Keanu. Poti scrie un scenariu? :p

    • Știi, am cetit odat’ că Keanu pute și că actrițele, când aveau de jucat cu el foloseau și mai mult parfum decăt de obicei, astfel că, de câte ori apare lângă o femeie într-un film, nu e una tocmai frumușică, unde i s-ar vedea orice grimasă… Na, că am început să scriu scenariu! :))

      Nunțile toate sunt deja Matrix-uri: toți bărbații vin la costum înțoliți. Doar să vină și femeile tot așa, nu? :))

      • No, atunci m-am decis: fac nunta sub dus. Sa treci in scenariu ca m-am aprovizionat cu cateva sapunuri de casa si o perie de sarma. :)))))
        Probabil subconstientul mi-a jucat festa si m-a trimis spre Matrix. :)))

        • :))) Orice consideri că e necesar! Acu, după ce am zis asta, parcă îmi vine să iau la verificat toate filmele lui, ca să mă conving că am dreptate. Alminteri, tot subconștientu’ cred că și -a făcut de cap și la mine.

  4. E un scenariu in toata regula, dar zau, ce imaginatie ai! In locul tau mi-as face o afacere cu scenarii de nunta, ar fi absolut inedit in domeniu.

  5. Am ras cu lacrimi de crocodil. La nunta ta vreau sa fiu si eu o vacarita! :)) E cu dar?

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: