A bălții dansatoare

Azi sunt pe-o stradă nouă,
Îi zice: vindecare.
Desculță trec prin rouă,
Iar capul mi-e în soare.
Par ruptă, vezi, în două,
A bălții dansatoare.
Te uită cum te plouă
Buzele-mi dulci-amare.

Se-adună rele vânturi
În tânăra femeie,
În ochi sunt mări și-s tulburi
Și încă nu-i scânteie.
Am scris-o-acum luptând
Cu brațele-amândouă
Și gândul adăpând:
Azi sunt pe-o stradă nouă!

Dar încă-i noapte sumbră
Și ziua nu-i pe-aproape.
O vezi că-i doar o umbră,
Se sperie de șoapte.
Lumina s-o pătrundă,
Aprinde-o lumânare
Și scrie ce-o inundă.
Îi zice: vindecare.

În ochi așază dulce
Tot ce-a vrut să rămână,
Nu a-nțeles ce-aduce
Iubirea, ce nebună!
Nici ce mister o crapă
Precum coaja de ouă.
O pajiște se-arată:
Desculță trec prin rouă.

Nu știu de ce-s sedusă,
Nu pierde om ce n-are!
Poate ți-am fost doar ușă
Spre alte zări ușoare?
N-ai vrut să îți fiu piatră?
Ce moale-s, ca o floare!
De vorba ta-s răpusă,
Iar capul mi-e în soare.

Te urcă-n trăsurică
Poet și visător.
Să nu iubești nimică,
Fii doar un călător
Și-ntoarce-te în spuze
‘N sortita noapte nouă!
Cu zâmbetul pe buze
Par ruptă, vezi? În două.

Ce vreți? Eroul nostru
Se tot plimba în lună.
Să-i pună ea căpăstru
N-a vrut să îl supună.
Îi datora un bine
Și, chiar de înc-o doare,
În stele ea s-alină,
A bălții dansatoare.

Lăcustele-s pe câmpuri
Și strică-ntr-o secundă:
Adus-ai negre vânturi,
Și m-ai lăsat flămândă!
Ce lege îl sfâșie,
Aceasta v-o las vouă.
Nu scriu cu bucurie:
Te uită cum te plouă!

În cer omul privește,
Își cată alifie:
În cel ce te iubește
Nori grei să nu mai fie!
Nu știu eu să mă vindec,
Căci nu știu cât mă doare
Deschide-s-ar descântec
Buzele-mi dulci-amare!

Buzele-mi dulci-amare
Te uită. Cum te plouă!
A bălții dansatoare
Par ruptă, vezi, în două.
Iar capul mi-e în soare,
Desculță trec prin rouă,
Îi zice: vindecare.
Azi sunt pe-o stradă nouă?

Provocată de p(i)sică, iat-am scris o glosă, cică!