alma nahe

Archive for februarie 2016|Monthly archive page

Nu te întunerici

In dicţionar de mişcare on februarie 20, 2016 at 7:40 AM

Nu te întunerici,
cuvintele mele
nu fac niciodată sex,
rămân dependente de „a șfichiui”,
în preludiu,
nu-și leapădă (în)cântecul și
își beau cafeaua de după
fără zahăr,
dar — întotdeauna m-am gândit — cum ar fi
să nu mai vii peste mine cu întuneric,
să aprinzi toate luminile duioșeniei
cu chibritul,
ca să vezi cum ele-s gata-gata
să-și împrăștie sămânța în uterul universului tău,
chiar înspre liniștea de dinaintea facerii,
dinainte de sfârrr-ul fosforului,
când singurul geamăt e al foiței
de hârtie,
în care scriu, de obicei, îndrăgostiții fumători
cu jar,
fără să știe,
poeme (din partea frigului)
cu aromă de tutun.

Nu te întunerici!
Sunt caldă,
timpul cuvintelor nu ne ocupă decât jumătate din ce suntem,
sfârșitul n-are pereți,
iar eu m-agăț de tine doar când mi te (mmmm) potrivești,
acum o să mai stau (în cuvinte) cât să-l termin pe „a șfichiui” în T mut,
apoi le trimit, durer-oasele naibii,
să-și facă patul
puștii.

Eram doar un fir de iarbă

In dicţionar de mişcare on februarie 19, 2016 at 5:48 PM

Când nu te știam, eram doar un fir de iarbă
într-o câmpie.
Auzeam melcii și cârtițele încercând pământul.
Cum mai mergeau ei și ele în drumurile lor!
Și ce zgomotoși incurabili!
Crezi că un melc e tăcut?
De câte ori n-am crezut și eu asta când îi lăsam să mă traverseze.
Îi lăsam, că îi respectam și pentru că ieșeau din cochilia lor numai dacă
le cântai.

Un fir de iarbă e corect
chiar și atunci când descuie fiare.

image

Ascultați și vedeți Travka(ierbușoară), „În aer”: sunet, lumină, culoare, sensuri proaspăt „urcate” pe youtube.

Face(ți) bine!
„Din adâncul sufletului se nasc așteptările…”

I-am așteptat și eu pe prietenii mei, Travka… Nu vin des. Nici rar. Dar eu știu! Sunt undeva. În aer!

În fiecare duminică fii deschis

In dicţionar de mişcare on februarie 12, 2016 at 7:24 PM

În fiecare duminică fii deschis!
Zi cuvinte murdare și, desigur, foarte important e
să fie cam în timpul
(și spațiul!) flegmei de după fumat.

Deasemenea,
presupunând că vei merge pe firul ăsta,
trage după tine,
chiar din punctul ăla, de micuța ta lume,
acceptabilă,
sinceră,
cu care îți plătești conversațiile și datorită căreia
ești sociabil, da!

Acum poți fuma din nou și,
în timpul ăsta numește în gând câțiva oameni
care știu să ciripească.
Apoi te du luni la jobul unuia,
ales aleatoriu,
intră în clădire și începe să strigi tare:
e vreun cal pe aici?

Nu se știe de ce, mai întotdeauna, e măcar unul (un cal)
care își ocupă poziția de subaltern,
ca și cum ar fi scriitor într-o revistă de
life-style și, de la acea înălțime,
la vederea și auzirea ta
(să nu te surprindă că!)
va rupe actele și dosarele din fața lui
și le va arunca pe geam,
bucățică cu bucățică.

Urmărește-i expresia,
acum se va gândi mai acut la poziția lui de
gram,
dar, uite-l că nu se poate abține să nu strige zâmbind trecătorilor
de jos:
ninge cu proiecte!

Iar tu, lăcomie despuiată,
dispari acum mulțumit (din clădire) și
în timp ce mai înalți o rugă către Dumnezeu
să te ierte,
mergi la următorul om
și la jobul lui,
fluierând semeț proaspetele învățăminte.

Eu cânt îndrăgostiților

In Blogal Initiative on februarie 2, 2016 at 9:30 PM

Eu cânt îndrăgostiților, zice privighetoarea,
chiar de-ar fi să-mi agăț coada rochiei de scaieți,
că nu și-au plătit factura la lună.
Eu cânt în lumina sclipirii lanțurilor lor
și, dac-aș fi om, m-aș îmbăta (după spectacol) cu
Tămâioasă Românească,
cât să pot merge pe 7 cărări,
— artificii în tălpi și mâini —,
căci nu întotdeauna o singură cărare e drumul bun.

Eu cânt, îndrăgostiților!
Dar nu caut cântecul perfect sau
fericire la tot pasul.
Să fiu om, însă,
aș căuta un soi de zi
care să-mi amintească de căderea în iubire,
și-aș găsi-o într-un an bisect,
fiindcă la voi, îndrăgostiților,
dragostea nu durează decât trei ani!

00181

Vinarte dă vinul, iar eu v-am dat o aproape ghicitoare, răspunzând provocării oltenești de Daniil păstorită.