alma nahe

Aeroporturi

In Spring SuperBlog 2016 on Martie 10, 2016 at 12:51 AM

La orice m-aş gândi, mai întâi (i) se aude muzica. Apoi, în neastâmpărul notelor, de dor de cele mai multe ori, îmi aştern gândurile, cum se aşezau odinioară musculiţele de aţă pe etamina bunicii, ori cum se întreceau firele de lână întru pacea lor spectaculoasă în războiul de ţesut, pe pânza altei zile.

Desigur, pare un stereotip american chestia asta cu muzica de nicăieri dând năvală şi mi-aş dori să scriu acum că, de fapt, începe să-mi urle în cap un bucium sau cum (îmblânzească-se mintea-mi!) strigă un fluier, cum umple sufletul un țambal, în oricice caz,  să descriu cum irumpe povestea acelui gând în acordurile unui instrument neaoş românesc, înaintea oricărui nou gând.

Dar nu ar fi adevărat. Muzica asta, pe care încerc (modest) să o arunc acum pe un portativ n-are apartenenţă la un neam. Şi nici portativ, cred. Dar gândurile mele, da. Au! Şi neam, şi portativ. Azi. Şi motive! Naționale, nu naționaliste.

De mii de ani le trăim pe ale noastre (motive și vieți) şi nu le vedem pe ale celorlalţi decât prin ciocniri. Ne jucăm de-a oamenii, împărțiți pe naționalități și încurcați în limbi, în lumea Atinsului și Necuprinsului și, uneori suntem chiar ce vrem noi să fim. Până când murim.

Ați observat? Gândurile  sunt asemeni unui aeroport, iar cuvintele sunt avioane.  Știi destinația, dar niciodată nu poți ști ce te așteaptă în aer. Atâta doar că, într-un aeroport real, timpul trece altfel, iar gândurile sunt orientate clar spre întoarceri sau depărtări.

Întoarcerilor le atașăm suveniruri, depărtărilor… nu știu! Căci depărtarea implică o anume detașare.

Că tot „am ajuns” în aeroport, pot să vă fac o confidență: eu nu am zburat niciodată. Singura dată când am călcat pragul unui aeroport a fost că s-a întâmplat să conduc pe cineva. Din Otopeni. Nici nu prea mă simțeam în apele mele. Sau, ca să mă exprim la subiect, în aerele mele. Păstrez pluralul, e mai expresiv!

Cred că am  zăbovit acolo vreo două ore, însă timpul părea că a uitat să învârtă rotițele ceasului. Numai pentru mine! Când am plecat, aveam întipărite pe chip toate simptomele răului de înălțime. De la vânzoleli, voci, viteză, valize, vise, vapori (de parfum) etc.  (Ce de”v”-uri?!)

Poate că altfel s-ar fi derulat lucrurile dacă pe vremea aceea ar fi existat magazinele Art&Craft. Dar povestea lor a început abia în prima iarnă a lui 2003 (spun „prima iarnă”, fiindcă orice an începe cu o iarnă și se termină tot la fel), iar amintirea mea zace, cel mai probabil, într-unul din hangarele minții mele, în sertarul cu întâmplări de până în anul 2000.

Spuneam mai devreme că mintea ne e asemeni unui aeroport. Păi, nu o spuneam pentru estetică, ci pentru că, intrând azi pe site-ul lor, dintr-acolo am și călătorit întru poveste. Ca să-i întâlnesc, nici măcar nu trebuie să calc în vreun aeroport, mi-am zis. Dar pentru cei care zboară, și vor să ia cu sine o bucățică de suflet românesc, poate că le-ar fi util să știe dinainte (celor ca mine, mai ales) că au magazine în Otopeni, Targu-Mureș, Sibiu și brand corner-uri în Craiova, Cluj Napoca și Timișoara.

image

Când spui Art&Craft, deși o spui în altă limbă, spui, de fapt: produse româneşti, artă populară, meşteri populari,  autenticitate, design modern şi contemporan. O spui în altă limbă ca să priceapă și alții.

Și aș mai adăuga, urmând luminițele orientative pentru aterizare, perindându-mă printre colecțiile Art&Craft: amintire, dor (cuvântul ăla de se zice că nu are un echivalent în altă limbă) și ardoare.

Zic „amintire”, nu referindu-mă strict la suveniruri, ci la faptul că imediat ce am văzut acest pahar (pe site-ul lor)

imagepersonalizat în/cu motive tradiționale românești mi-am amintit de bunica mea.

Zic „dor”, fiindcă într-o zi superbă, de mai, bunica mea s-a dus de pe-aici, din lumea Atinsului şi Necuprinsului. Dar înainte să mă întristez sau tocmai ca să nu o fac, trebuie să vă (con)duc în faţa unei lăzi de lemn — pe care ea a deschis-o acum aproximativ doi ani, cu puțin înainte de trecerea ei într-o lume mai bună — în acel moment în care mi-a zis:

— Ale tale să fie!

Erau câteva covoare ţesute de ea în urmă cu vreo 70 de ani, pe când era fată, dintre care unul mi-e tare drag mie, de îl folosesc la Târgul de Mărţişor la care particip (tot) de doi ani în calitate de „meşter popular”, în oraşul unde locuiesc, Focşani.

covor

Lesne de înțeles din ce motiv am ales paharul.

Bineînţeles că nu sunt decât o handmade-istă ca multe altele din lumea asta, la bază actriţă, dar una care  își petrece timpul mai mult în compania copiilor care calcă pragul Atelierului de Teatru pe care-l păstoresc, deci, de unde-atâta meşter popular în mine? Nici măcar în port. (Dar poate că în vintre ceva acolo tot am! )

O să apropii obiectivul camerei foto a smartphon-ului, și ca să satisfac o eventuală curiozitate, dar și pentru a atinge scopul acestei incursiuni.

(materiale:  sârmă, hârtie de ziar, aracet, culori alb-pastă, alb-perlat, acrilice, ace de broşă.)

Colecția mea (de fotografii, că stocul s-a epuizat) nu cuprinde multe produse de inspirație românească. Ar mai fi aceste felicitări cu țărăncuțe (stililizate, desigur!):

(materiale: hârtie reciclată în casă, plante uscate, mătase, dantelă)

Și păpușelele acestea:

(materiale: pânză de in, șnur croșetat, lână, sfoară, fistic)

Dintre toate, însă, m-aș opri asupra șnurului (de mărțișor), care tot de pe vremea bunicii e și tot de la ea am „furat” tehnica. Dar mama m-a inițiat. Șnurul era mărțișorul acelor vremuri, îl primeau fetele la balul primăverii și mai primeau ele — cele mai curtate — și niște ilustrate pe care flăcăii scriau numele „reginei balului”. Cea care avea cele mai multe ilustrate primea titlul.

Pff… Am obosit un pic! Să-mi trag sufletul…

Nu știu exact când m-am lăsat prinsă în jocul ăsta de-a meșterul popular, dar nenumărate or fi fost căile (fie ele și numai aeriene!) și neîncurcate.

Nu știu cât am să rămân în zona asta, a lucrului manual, deși simt „ardoare”.

Nu știu ce să mai scriu, deși încă n-am început.

Dar un lucru știu sigur: ardoare am simțit și cât m-am perindat vizual prin „aeroportul” Art&Craft. Și melodia dintru început parcă s-a modificat. A rămânere. A apartenență. (Am poftit și la dulciurile lui Vlăduț.)

Știu că poate ar fi trebuit să vorbesc mai mult despre ei și mai puțin despre mine, ca să-i cunoașteți mai bine. Poate că o să faceți asta prin mine, accesând link-urile, dar am vorbit mai mult despre mine și fiindcă cerința probei ăsteia era să îmi imaginez că fac parte din echipa Art&Craft (și ce suvenir aș crea)… Și eu iute m-am mai prins în horă! Lie, lie, ciocârlie! 

image

Nu aterizez. Intenționat. Las avionul ăsta să plutească în neștire… Dar o să permit să coboare măcar roțile: paharul Art&Craft l-aș fi dăruit bunică-mii. De ce oare? 🙂

image

00181

Spring Superblog 2016, sămânța cu numărul 2, în primăvara lui image

Bonus (din șifonier):

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri
  1. Sunt fermecatoare papuselele tale in costum traditional. Cred ca asa ceva am cautat si eu de 1 Martie pe la noi, dar n-am vazut la nimeni ceva care sa aminteasca de portul popular. Pacat! Existau inainte la artizanat figurine de lemn in costume populare atent lucrate si tin minte ca se vindeau cel mai bine.

  2. Ce zici? Încapi cu taraba si sifonierul în geamantanul meu?

  3. Deosebita prezentare! Sunt deosebite si lucrusoarele facute de tine, certific! :

  4. Portul tău, purtarea ta aerodinamică… Te provoc să meșterești câteva cuvinte în completare?

  5. Aeroarte, aerocrafte. Merge si cu nationalele astea, dar sa stii, mie tot alea „de agatat” imi plac mai tare! Zici tu despre ce am eu neastampar acum, ca nu am a cauta link acum! 😉

  6. Eu pe tine te-aș alege câștigătoare! Ai scris exact așa cum ți-e sufletul – artistic și minunat.
    Cât despre suveniruri, tu ești talent din cap până-n picioare. Tot ce atingi se transformă în artă!
    Felicitări și succes, Alma! :*

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: