alma nahe

Archive for 22 martie 2016|Daily archive page

Sub apă

In Cinéma cântat, dicţionar de mişcare on martie 22, 2016 at 9:40 PM

Hei, surioaro! Nu vrei s-o tai de-aici? Du-te dincolo… de pod!
Du-te să te verifici în altă parte!
Hei, moşule! Pierdut în colbul taxiului care te-a adus,
du-te şi vezi-ți de sănătatea ta înainte de a fi futut.
Hei, vă întrebați şi voi, cu toții, uitându-vă la apă, de pe pod,
cum e să trăieşti sub apă?
Te-ntrebi cât poți de mult să trăieşti sub apa aia?
Nu poți, nu poți, nu poți!

Hei, prietene, prieteno! Te-am văzut plângând şi căutându-ți,
uitându-te-n apă, altă şansă.
Da, ce să vezi? Ce să vezi în apă… decât coşmarul tău?
Care vine după tine. Tot timpul. Te uiți la mine?
Uite, şi eu sunt la fel de futută! Da, da!
Şi eu mă întreb cât dracului poți trăi sub apă?

Cât de mult poți trăi sub apă? Păi, nu poți! Nu poți!
Ei… şi când vine barca de salvare,
bine, când suntem aproape înnecați în apa aia, mare.
Şi… când vine… crezi că va avea grijă de tine pe drumul ăla,
tot timpul, barca aia de salvare?
Ştii că în adâncul sufletului tău, acolo, în inima ta,
nu contează ALTĂ cale.
Fiindcă tu ai vrea să te duci… Sub!
Sub apă!

Şi-atunci te întreb, te întrebi cât dracului poți trăi sub apă?
Tu? Cât poți trăi sub apă!
Cât? Nu poți trăi sub apă?
Păcat că nu poți trăi sub apă.

(NU CÂNT, RECIT! Las un link, ca să m-auziți. Vocea e a mea, starea e a mea, versurile… aproape ale altora… )

Încărcați-mă!

In Spring SuperBlog 2016 on martie 22, 2016 at 4:02 PM

00181

Poți tot atât de bine să înfățișezi un fel de întemnițare prin altul, cum poți să înfățișezi orice lucru care există cu adevărat prin ceva care nu există. (Daniel Defoe)

00181

image

Încărcați-mă des! Cu un abur dens și grețos de vară. Cu prietenii voștri placizi sau distrați, cu plictiseala lor atunci când mă transformați într-o sală de așteptare.  Cu sâmbetele și duminicile voastre cu remorci. Cu drumețiile voastre tânjind după verdeață, poieni însorite, brize marine, aer curat de munte, zăpezile de altădată.

Încărcați-mă cu bagajele voastre până la gunoaiele pe care lăsați cu lunile să putrezească în buzunarele mele! Încărcați-mă cu petele voastre, cu noroiul vostru, cu fumul vostru de țigară, cu gazele intestinelor voastre, cu duhori! Încărcați-mă cu amintirile voastre din călătorii! Încărcați-mi kilometrajul!  Încărcați-mă cu scâncetele copiilor voștri, cu firimiturile napolitanelor, biscuiților, pufuleților lor. Cu șervețele lor cu muci, cu scutecele lor schimbate în mers.

Încărcați-mă cu frecvențele voastre, cu programele voastre de radio preferate, cu reclamele lor proaste, cu simfonia fundulețelor, cu muzica lor comercială, cu CD-urile voastre cu manele, cu sonorul dat la maxim și cu vocile voastre fredonându-le, de nu îmi mai aud nici motorul! Cu emisiile voastre, cu noxe!

Încărcați-mă cu partidele voastre (și de sex!), cu steagurile, cu pomenile electorale, cu aspirațiile voastre, cu șpăgile voastre, cu fundurile voastre care parcă au fost făcute să nu se mai ridice niciodată din fotoliile pe care le ocupați în diverse funcții, cu Statul vostru, cu buletinele voastre de vot măsluite, cu sudoarea voastră!

Cunosc drumurile voastre proaste, gropile voastre comune, ofurile voastre până la cea mai mică durere de cap când vă plângeți de curent, de căldură, de geamuri deschise, de odorizante auto cu arome prea grele.

Cunosc perioadele voastre de tranziție, de tranzit, de vacanță, de zbor, de căldură, de frig! Cunosc zâmbetele, râsetele, chiotele voastre de bucurie! Vă cunosc soțiile, familia, suportul. Și cel financiar!

Suport orice, numai nu-mi luați aerul! Suport orice, numai luați acum o pauză, scoateți-mi cheile din contact, țineți-vă respirația cât puteți și notați-vă câteva cuvinte-cheie:  r134a, reîncărcare freon, igienizare aer condiționat auto, scoatere mirosuri, curățare miros. (vezi www. freon-auto.com!)

image

Așadar, încărcați-mă cu ce vreți — nu uitați să mă încărcați cu freon auto, că de-asta suport orice! — numai nu mă mai încărcați și cu cuvintele voastre, că încep și eu, mașina voastră dragă, să vorbesc!

image

 

Numai resimțind aceste câteva apucături omenești pe care le-am surprins ca într-o plimbare obișnuită, să nu te miri dacă o mașină (a ta, a altora!) o să înceapă să-ți vorbească într-o bună zi, când sensibilitatea ei ar putea să scape de sub control, pradă unor emoții de care n-ai fi crezut-o în stare. Dar de ce să riști? Dă-i aerul cerut, dă-ți ție sentimentul că încă mai respiri în lumea asta aflată între mizerie și un soare atât de incandescent.

Cum să-ți închipui o lume fără muște, fără fluturi, fără croncănit de ciori, fără porumbei, fără arbori, parcuri, grădini, munți, văi etc?  Lumea ar deveni loc neutru cum s-ar zice, în care n-ai putea nicicând viețui. Așa e și interiorul unei mașini, o lume minusculă, o comparație forțată poate, dar cu nimic neadevărată.

În toate astea, și nu numai în d’ale mașinii,  trebuie sau ar trebui să primeze calitatea aerului!

image

00181

Spring SuperBlog2016, sămânța cu numărul 8  în primăvara lui image