
Real…itate
In Superblog2012 on noiembrie 27, 2012 at 10:51 PM
Cobor, urc, merg, alerg, aleg,
îmi împart sărăcia în prioritaţi.
Trăiesc ca şi cum n-aş avea o experienţă anterioară atunci când aleg.
N-am să cunosc niciodată în detaliu efectul alegerilor mele.
Ca şi gusturile, care se modifică.
Se modifică tot, totul se transformă
şi cu toate astea poate şi copiii,
sau nepoţii mei vor repeta aceleaşi cuvinte.
Capătul, unde-o fi? O fi?
Până să-mi răspund mă aflu la o distanţă prudentă.
Eu fac parte din rândul acelora care cred că planeta asta e o Grădină a Miracolelor,
iar România o sucursală mai mică.
I-adevărat, aici nu stau sumedenie de cloşti pe ouă de aur,
dar nu la asta mă refer.
Trăiesc într-o lume bătrână, sunt conştientă,
s-au dus tinereţile ei şi izvoarele-i.
Trăiesc într-o lume cu standarde,
dar la noi, românii, nu plouă când trebuie,
aspiraţiile s-au instalat într-un hotel modest,
fructele, legumele se coc forţat în camioane.
Dacă aş avea un băţ fermecat în mână (nu o jordie),
i-aş mâna pe toţi înapoi către sate.
Ieri mi-am urcat în podul blocului covoarele persane,
le-am înlocuit cu unele româneşti,
cusute de bunica la lumina lămbii,
şi mâine o să-mi înlocuiesc dulapul cu o ladă de zestre
veche de o sută de ani, tot de la ea.
Mut satul la bloc, cum s-ar zice,
în balcon mă gândesc să-mi cultiv zarzavaturi,
legume şi ce-o mai încăpea,
o să devin un cultivator local,
sper să mă încurajeze şi vecinii.
Nu vă miraţi,
vreau să creez amintiri în conştiinţa locală!
Vreau să rămân român!

muţi satul la bloc? apoi putem să punem pe după perdele o horă? aşa… de consum patriotic aş spune!
Acuma am şi loc în bucătărie. Ce-i drept, n-am montată draperia încă şi nici perdele. Da’ consumu’ patriotic se poate huzuri şi-n văzu’ lumii. C-aşa-i românu’…
să ne vadă lumea toată cum ne învârtim noi, roată
să se-aundă-n lumea mare, hora noastră ca un soare
măi, măi…
da un merişor verde nu dai şi tu? sau un lăptic pentru pisic?
îţi place să mănânci româneşte, pisică? 🙂 Că numai aşa discutăm. Măcar de 1 decembrie. 😆
fasole tu… şoarec afumat pe rumâneşte, io! bun îi? 😀
uite, îmi aduc şi tacâmurile…
Fasolea mi-i mumă, murăturile mi-s acriturile de-o viaţă. Tacâmurile tale răsună tare-n sufragerie, şi am geamu; deschis, ca să iasă prafu’ şi pulberea care s-o ales de inima-mi de când cu renovarea asta. AI tacâmuri populare, îmi plac.
„i-aş mâna pe toţi înapoi către sate.”
Offf, draga mea (dacă-mi permiţi); pe cine mai putem mîna spre sate? Şi către care sate? Cele distruse chiar în spiritul lor, de viermuiala vremilor? 😦
– – –
Cu lacrimi în ochi, îţi spun: rămîn ROMÂN! Ştiu că „ţara” nu mă iubeşte la fel de mult cum o iubesc eu. Aşa ŞI?
– – –
„Se modifică tot, totul se transformă”
Dar, nu cred că vei putea să „muţi satul la bloc”.
Nici viţăvercea; s-a mai încercat…
Măcar poetic şi tot mut ceva, cel puţin în conştiinţa unora. Eu nu cumpăr legumele, mi le iau din grădina bunică-mii, toate cultivate de maică-mea. Satul e aproape de oraş, la vreo 10 km. I-adevărat şi pe lângă casa bunică-mii au „crescut” vile şi garduri italieneşti, precum şi parcuri, ca prin aproape toate satele româneşti. Pozele cred că-s grăitoare, târna cu mere nu e nici pe sfert umplută. Dar măcar sunt româneşti şi gustoase. Şi culese de mine. 🙂
Poi vezi cum îţi răspunzi tu ţie? : : : :
„Se modifică tot, totul se transformă
şi cu toate astea poate şi copiii,
sau nepoţii mei vor repeta aceleaşi cuvinte.
Capătul, unde-o fi? O fi?”
– – –
Capătul? NU va fi. Drumul este diferit dar, va fi. 🙂
Da, am si eu cateva bucati de sat in casa mea!
Poate mi-as fi luat o casa la tara, daca nu ar fi costat o casa de chirpici cat o vila la Miami Beach!
Nu m-aş fi gândit în veci la rima chirpici-beach. 😆
Nici eu, pana mai ieri! hahahah!
In fiecare dimineata ma trezesc cu dor de sat de munte in nari si in inima.
Şi mâine m-aş muta, dacă aş avea cu ce, cum.. 🙂
Mi-a placut mult cum ai pus problema. Se vede experienta !
Abisurilor, de fapt nu e vorba de experienţă, ci de experiment. Eu experimentez…şi tu faci la fel. 😉
Sucursală, sucursală…Da, România e un miracol… Cum spunea un filozof: „mă mir că mai există”… Spun asta pentru că pe vremuri s-a luptat ca ea să existe, iar acum facem tot ce putem ca să o „dezmembrăm” din multe puncte de vedere. Un exemplu ar fi depopularea.
Ceva o ţine…sper să aflăm cândva. Poate câteva suflete care nu se bat în piept cu pumnul, 🙂
[…] 26. Real…itate […]
[…] 26. Real…itate :82 […]
[…] România am mai scris: realitate, zarea de plumb, studiu într-un pahar cu vin, nunta mută, acestor zile, Ro-mânia, Almanahe de […]