tăcut, iubiTul meu poartă eşarfa-mi verde la brâu.
eu îi dau alge marine, el mă modelează calm,
mare, cu precizia inundării,
alunecare-n prelunga-umeda-moalea predare.
ne dăm drumul cuibului de păsări.
şi se deschide cerul,
mai întâi un gol, apoi un rest teluric de plăcere în rotocoale.
tot ce ştiu acum este sunetul nostru generos
ca o sămânţă de fenicul.
şi-mi fierbe ceai de mentă,
şi-mi decojeşte fistic,
moment de verde pentru echilibru.
scaunul din inimă nu-mi mai e şubred,
cuvintele nu ne mai sunt de-alabastru,
sunt moi.
cuvintele au culoare,
culorile sunt gustoase.
muşcăm din ele cu nesaţ,
amestecăm culorile la nesfârşit.
eu iau cioburi de gând şi le fac vitralii pe tâmplă,
nu există limită,
întotdeauna aceeaşi gură care se topeşte a pagubă,
încercuită de o linie de sumbru,
la fiecare declivitate un extaz vânăt,
pe urmă somn purpuriu ca modestia zorilor.
la plecare,
pentru a înţelege amploarea absenţei
îi recomand camere imense,
el, creatură a deciziilor mele,
cu fire schimbătoare în lumină, îşi atârnă sacoul de un vechi semn de-ntrebare.
pădurile fug din mine,
eu îi aduc miere,
el îşi tăvăleşte corpul prin noroi,
scoate un pix din buzunarul de la pantaloni şi-mi desenează
efect de poveste la două mâini.
până să mă dumiresc,
ca o şoaptă, el e deja pe drum, la vale,
apă întunecată,
eu construiesc un pasaj subteran între noi,
negru.
la câţiva centimetri distanţă,
în faţa mea, mama,
cu ochii ei verzi,
înrămată singură-n tablou prăfuit.
„povestea” e în serie cu o alta( prima postare în clubul psi) pe care vă invit s-o citiţi aici, iar pentru d’uzina de cuvinte de astăzi mergeţi să vedeţi ce s-a ales de cele 12 cuvinte şi la psi©, dordefemeie, ch3815h, carmen pricop, şerpoaicele, tineriu, virusache, căţărătoarea, jora, carmen, lolita.
Alma Nahe(r) 
[…] ,,Duzina” si la psi, dordefemeie, ch3815h, poezele, anacondele, almanahe, Like this:LikeBe the first to like this. […]
O sa il pun sa scoata si El pixul, sa deseneze efectul unui sarut…
să scoată, să scoată!
[…] Sensibilitate inadecvata pentru verde. […]
deci verde, da? booon. îi culoarea mea preferată… mă plagiezi aşadar, cum văd. ba la preferinţe cromatice, ba pe la alţii şerpi inspiraţi.
să înţeleg că nici tu nu dormi vara…. vom discuta la comisia de etică a clubului dacă îţi retragem titlul de efervescentă pe care ţi-l tot dau în dezlegarea duzinilor!
apropo, din comisia asta, adhoc născută, numa io fac parte. am zis! 😀
cuvintele au culoare,
culorile sunt gustoase.
muşcăm din ele cu nesaţ,
amestecăm culorile la nesfârşit.
mai sus de tălpi,
mai jos de tâmplă,
îmi răsărise paşnic un fir de gând măiastru
şi-i desenase frunţii pe mijloc prima dungă
esarfa verde m-asmutea
tacut si vanat in amurg
dar pagubă nu-i,
căci mi-am ucis,
lent şi calm,
orice dor tăcut şi orice mirare…
sunt dezlegată!!!
sărutul este… savoare, dăruire, emoţie, pasiune, dulceaţă, vis, ambrozie, plăcere, romantism, delicateţe, tandreţe, fior, extaz, dor, iubire ………. 😉
să nu pupi şerpoaică direct în bot? :))
în boturi, că e dublă! 😆
de pus în chihLIMBAre!
Da, cuvintele tale au într-adevăr culoare, şi sunt într-adevăr gustoase – şi eu muşc într-adevăr din ele cu nesaţ! 🙂
tu-mi muşti cuvintele,
eu îţi muşc ideile! :))
[…] la vânătoare de cuvinte şi la psi©, dordefemeie, ch3815h, carmen pricop,şerpoaicele,almanahe, tineriu, virusache, căţărătoarea, Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to […]
[…] Olimpia […]
o consistenta textuala apreciabila, unde verdele din esarefa-i purtat de vantul fara intentii rostite prin mai multe destinatii, efectiv si evident!
weekend fain.
un verde de context, excursionist…
m-ai făcut praf cu declivitatea. şi vezi că iubiului tău, îi lipseşte te-ul de la tineriu. 🙂
a, aşa e ea, căscaTă! Teul e la locul lui, am şters eu cu el amintirea locului lipsă….nu dau tot timpul cu gheruţa; mă plictisesc de palimpseste una-două, cât ai zice peste sau peşte.
eu te-am făcut praf, eu te-adun, să fie clar!
aha. deci, asta-i metoda: faci praf ca să ai ce aduna şi recompune în forme care-ţi sunt ţie pe plac.
ce, crezi că gata, mi-ai văzut haloul de forţă? :))
nu, dar intuiesc deja. 🙂
Oli, draga mea, e alabastru sau albastru ?
e alabastru, dar cred că deja ai aflat asta la ceasul ăsta.
vitraliile de pe tampla…. as vrea sa le zaresc si eu….
o, da! te cred…sunt de dorit, cum să nu, şi-s încă atât de multe de zărit prin culoare…
„ amestecăm culorile la nesfârşit.
eu iau cioburi de gând şi le fac vitralii pe tâmplă,” mi-a plăcut cel mai mult.
îţi mărturisesc cu drag că e şi preferata mea.
da, si mie mi-a placut foarte mult exact acelasi vers, este minunat, ca tot restul de altfel…
şi mie tot ăla îmi place, dar, spre deosebire de voi, eu ştiu cum s-a născut şi vă povestesc îndată; deci, almanahe moţăia, eu în poala ei o masam cu lăbuţele, de-aia şi moţăia…şi, deodată deschide ochii, mă dă la o parte, deschide laptopul, deschide un doc.word şi scrie
„ia ciob de gând şi fă-l vitraliu”. Apoi zâmbeşte la mine, mă ia înapoi, în braţe şi începe să mă mângâie…hm, eu cred că-i vin mesaje de prin lume, cine ştie…:))
să vezi ce-ţi dau eu! nu mai da din casă!…
casă? casa gândului…
Ce final! Chiar nu ma asteptam. Esti o …FEMEIE, femeie, in cele din urma. Cine nu vede sa-si lipeasca vitraliu de tampla.
şi cu cele de dinainte, ce facem? 🙂
de fiecare dată mă încânţi, faci din metaforă poveste, iar gândul trece în cuvânt atât de neaşteptat şi cu aşa de parfumat miez, că-mi lasă gura apă după poezie.
uneori mi se pare că scriu de parcă m-aş traduce pe mine, dintr-o altă limbă. 🙂
mă bucur că-ţi place, ştii că sentimentul e reciproc!
tradu înainte, ca să luăm şi noi înţelesul 🙂
„mai avem nevoie si de… verde!”. mai ales inainte de reintalnirea cu marea, visand la cum ii dau alge marine si cum el ma modeleaza calm 🙂
o, eu nu cred că pup marea anul ăsta! 😦 de-aici şi visul în faţa tabloului maică-mii. 😉
şi nici la alge marine nu mă încumet la gătit! :)) doar dacă n-ai tu vreo reţetă minune; eu nu mai ies din musiu crocant, mi l-am făcut unica masă-n zi, cu roşii, cu castraveţi…nu ştiu cum am trăit fără el până acum. :))
[…] plagiatul lui almanahe: […]
O cura cu fistic e binevenita! :))
da, da…e preferabilă celei cu alge.
eu ştiu ce face cu cojile de fistic… o să scriu un articol despre asta; iaca, o mostră, două.
Imi place mult reinterpretarea ta!
[…] si trilogii in general pe Griska (un motan mare amator de lectura!), Alice, SimSim, Bialog, redsky, almanahe, Oana Kovacs, Mihaela, Diana si pe oricine mai vrea sa participe Ce trilogii mai cititi? Si mult […]
[…] pereche curioasă, așa că mi-am luat obiceiul să te ascund. Azi ești sub eşarfa verde(eu și sensibilitatea-mi inadecvată pentru verde), relicvă şi ea din alte amintiri, din alte tablouri, croite la repezeală, unele uitate. De […]