Zarea de plumb

Omul i-o floare,

c-o piatră de moară-n valiză.

 

Editat, călimara îl socoate tvoreţ.

Şi de-acolo, înalt, luminat, şi semeţ

Simpatie în valuri adună.

 

Se proclamă început,

se visează naţie,

şi-aici un gând mi s-aţine,

divagaţie:

 

Somnolenţa lui,

somnolenţa neamului?

Treaz, cuvânt de sine, discurs,

paralel e, rază frântă în geam.

Trepidaţii măsoară, suspendat în elan.

 

În spot, cu un ochi la slănină, cu-altu-n faină

bazar e de vorbe, cu muşte-n prim-plan:

-Porţelan e dreptatea, pe cai mari(căi obscure)!

Când politica(înălţimii) îi curvă, ca de vânt, cade grea,

şi pofteşte-un rău copt, ori un bine necopt, după burtă.

Din imaginaţie, după gestaţie, fată alt moft.

 

Şi-uite-aşa, oră de hârtie, omul nostru îşi ia salut de la alegorie,

limba i se umflă, nu de poftă, ci că e necăutat la a ei comoară.

 –Uită-te la el, zice-o ţărancă _ cu coca-mpletită

aburind pe ştergar_ se pupă singur, ajutat de zeţar,

şi varsă sare peste popor, călărind pe-un măgar,

uitând, biet amnezic sătul, că pâinea i-o dau

cei ce i-o seamănă, şi nu un prestidigitator, un dătător din mâini, un aplaudac, un circar….

alte zări, alte mări şi tări la : psi©, ch3815h, cris, dordefemeie,  vero, scorpio, carmen pricop, jora, carmen.