alma nahe

Archive for august 2012|Monthly archive page

Mişcare literaLă

In cinema scuipat on august 31, 2012 at 6:06 AM

reproduc, în miniatură, suferinţa-mi,
şi pământul nu-mi mai pare o ceapă.

în sete inventez
alte tărâmuri pustii,
alor mele le pun ochi de bufniţă
şi le gâtui strigătul.
sunt acoperită,
am alibi praful de stele,
inima devine o mână
cu care aprind focuri artificiale
în faţa ecranului,
frângându-mi buza de jos.
ca trista-n ţara basmelor
adun potcoave de cai,
nu mi-am învins zmeul,
încă zboară atârnat de-un fir,
plătind preţul înălţării.
doamnă, aţi scuipat!
le-am spus nu, nu,
sorbită de deşert
de unde-atâtea lacrimi?
hai că mai mănânc nişte nisip
până la primul praf de mătase,
pe urmă beau nişte întuneric
şi sug pelinul unei poezii de pământ.
mâine de dimineaţă, în ape,
în graiuri de vânt,
iar o s-aud, neîncepută
în spaţiu pustiu,
cântec crud.

Reclame

Intrarea Nopţii

In cap umplut on august 29, 2012 at 6:52 PM

Pentru tine, 20dezâmbetedeporţelan, cu drag!

În ploaie, în straturi,
ascultând  intrarea nopţii, pământul
ia, din albastrul de cer, umbletul.

Nu te întrebi uneori
după lumina din vers,
unde curgi, spre ce zări?

Şi unde dureri ţi se scurg
când versul pâlpâie surd,
nimicul din noapte să-l stoarcă?

Lăptăreasa

In cap umplut on august 28, 2012 at 5:34 AM

E adevărat, eu plâng cam mult,

dar nu cad în genunchi!

Mă dau în balansoarul lui Dum(nezeu)

şi de-acolo văd.

E ca şi cum aş făta ferme, oraşe,

cu fiecare legănare de şolduri,

intantaneu la minut,

mai precisă ca ziarul de azi,

care-l vinde pe ieri.

Uneori mi se lungeşte gâtul,

înmuierea imi vine prin crăpături discrete,

apoi urmează frisoanele,

care mă fac să vreau să fac pipi,

dar mă ţin, fiindcă acolo,

în leagănul lui Dum,

totul îţi vine înapoi.

Viaţa mea e un uger plin ochi cu magie,

precisul cu vagul se tăvălesc în aceleaşi cearceafuri,

şi, de parcă n-ar fi suficient,

eu iau ugeru’ ei şi-l ung cu miere,

pe urmă pun gura şi mă satur de lapte crud.

Leagănul lui Dum nu e un loc sau un timp,

e mai mult un „doar acum”, pe poziţii.

Uneori îţi aud cântecul, Dum, care e mai străin decât vântul!

Oamenii te caută sus, Dum, dar tu eşti jos, le spui trecătorilor glume.

Uneori sar în mine, Dum, ca să strivesc păcălelile!

Dă-mi drumul, Dum!…

Dacă ridic din sprâncene,

în cutele frunţii se aşază răspunsuri.

Tre’ să fi socotit clar soarele cine sunt,

de strălucea  în vaginul mamei:

o lăptăreasă care vinde ecouri vacante,

la preţul unei flori de mu…şeţel.

dacă m-ai cunoaşte…

In arena luptelor sterile on august 27, 2012 at 12:02 AM

dacă m-ai cunoaşte vreodată,

fă să fie într-o zi de marţi_

atunci vine şi lăptăreasa_

nu-ţi spun ţie asta,

îmi spun mie,

ca să-mi aduc aminte.

3 ceasuri rele, ştiu,

da’ poate-or fi mai bune celelalte 21,

vino pe strada Eroilor,

vino pe jos, fără cal,

(în oraş deja miroase a balegă)

fără armură,

vino gol,

(ca să te recunosc, acoperă-te totuşi cu o frunză),

vino un pic nesigur,

ca un beţiv,

nu te-ntreba cum o să fie,

oraşul ne-ar ascunde sub un foişor de struguri

şi am inventa  limba podobnică,

pe fiecare centimetru de piele câte-o boabă

de strugure.

nu, ideea nu e nouă,

poezia nu este un lucru uşor,

uşurinţa ne minte că da,

vine din iubire,

care e ca un praf de piper,

o strănuţi.

şi dacă nu vii, sănătate, pot spune altceva

pot spune cu zâmbetul pe buze,

el trăieşte, eu trăiesc,

două cântece egale,

şi dacă m-ai cunoaşte, ai şti!

… ştii ce?

mai bine fugi, fugi ca şi până acum,

fugi înainte şi aşteaptă-mă!

căci, dacă m-ai cunoaşte,

cin’ să-ţi mai scrie?

diapozitive în lu(mi)ni:  psi©, floarea de loldilal, jora,  dragoşscorpio, carmen pricop, tineriudor, virusache, carmen, cammely.

Paşi mici

In cap umplut on august 26, 2012 at 6:12 AM

Încă august.

Încă au gust.

Cad stele, una după alta, ca nebune.

Cerul i-o gură neagră mare, larg deschisă.

Infinitul se dă de-a dura pe acoperişuri.

Mă pişcă un ţânţar.

Îl pocnesc, de nu se vede.

Dacă rup acest lanţ de gânduri, ancore.

Când înaintez mă apropii, sau mă-ndepărtez?

A murit Neil Armstrong.

Un gând paralel: uite, na, c- am trăit-o şi p-asta!

La urma urmei toate gândurile, ca şi culorile, au suficient spaţiu.

Alegem căi, vrem să fie ferate.

Ele sunt de lapte.

Mă uit la lună, luna nu se vede.

Luna e în doliu.

Mă uit pe cer, cad stele.

Mă uit la ceas.

Sunt fixurile mele.

Poem comunitar

In arena luptelor sterile on august 25, 2012 at 12:02 AM

Pentru psi©, cu drag, pentru intrat( în braţe )pe uşa cu prag de porţelan.

există şi o astfel de iubire,

nesupusă lentilei,

un eşantion de calitate,

care nu face subiectul languros al unei cărţi,

sau al unui film, în care  lacrima vinde fior lacom ,

o dragoste curgătoare

cu limanuri imediate,

cu acostări fără larmă,

în linişte de  greier

şi pâlpâit de licurici,

unde sufletul nu e un soi lacustru de saltea pentru sentimente ascunse,

ci, cuvânt cu cuvânt,

o livadă cu deschidere la drum

în care se cultivă iniţieri limpezi,

lucrări mici, dar zemoase,

din care se prepară înainte de culcare o licoare pentru somn liniştit

şi unde, unică spumă, amestec de

hârtie, bumbac, piele,

fruct, floare, lemn, zahăr, fier, lână, cupru,

bronz, lut, răchită, cositor, oţel, mătase,

dantelă, fildeş, cristal, porţelan, argint, perlă, coral,

rubin, safir, aur, smarald, diamant, alabastru

şi platină, timpul e latent,

oamenii intră-n case seara cu zâmbetul pe buze,

cum se întâmplă în cer aşa şi pe pământ, dar a căror viaţă

rămâne totuşi un scriitor anonim.

 

 

îngroşatele năzdrăvane le găsim însăilate cu pricepere, ca în fiecare sâmbătă, şi la

1. carmen pricop 2. psi©
3. Dictatura justitiei 4. dordefemeie
5. Dragos 6. Vero
7. anacondele 8. jora
9. virusverbalis 10. tibi
11. Scorpio 12. altcersenin
13. cammely 14. dagatha

Durerea mamei

In haiku on august 21, 2012 at 1:58 AM

(bunicii mele, mama mamei)

 

cu sânii lăsaţi,

îngreunată umbră

pe culmea vieţii,

floare de plumb

rugină pe os, puterea,

scurgând-o în jos. 

cu chip veştejit,

grădină-n floare încă,

primind pieirea

senin, în ochi

cătând bob de iertare.

în zare, unsoare.

o doare pieptul

în braţele fiului, 

sârmă ghimpată.

tabelul psi©-ului, pe aceeaşi temă, mama, au mai scris şi:

1. Vero 2. carmen pricop
3. cammely 4. anacondele
5. tibi 6. Scorpio
7. Irealia 8. Dictatura justitiei
9. dordefemeie 10. tineriu
11. altcersenin

Impas

In haiku on august 18, 2012 at 12:02 AM

Ea nu se mişca,

mângâieri luau vamă,

cruzimea bălea.

Drept unghi maculat

piatra, chivară-n suflet,

fereastră-i în gând.

Creşte tăcere.

Melopee-n noapte, din

piatră, murmurul.

Chip de marmură

luciul ei stins se sparge-n

zid, rocă aspră.

Culoare-n ape

şi mlaştini, în sâmbure,

spaima mocneşte.

Întunecarea

vine din cosmos mândră

la nouăşpe volţi.

 Cu vânt otrăvit,

speranţa pâlpâie la

marginea vremii.

Uitarea minte

ca un somn fericit pe

tărâm de gheaţă.

Cale-n dar şi o

lună vânătă-n mâini

voinţa stă-n umbră.

În plumb cenuşiu

pe foaia-mi e toamnă iar.

Se scurge mustul.

Metamorfoză,

litere arzând, frig pe

curbura lămpii.

Menestrel,  somnul.

Insectă uriaşă,

durerea s-a stins.

cu ochiul observatorului ultim, 12 m-uri şi la psi©, drugwash, drugwash,  tineriu(o dată), tineriu( de două ori)carmen pricop, verovers, veronicisme, anacondele, scorpio, virusache, irealia, lolita, dor, dunia, cammely, d’agatha.

Tu, singura mea

In arena luptelor sterile on august 17, 2012 at 5:41 AM

ştiu că tu m-ai suna chiar la sfârşitul lumii,
ca un copil adormit în iarbă,
când de-acum toate se vor fi spus,
se vor fi şoptit,
se vor fi bârfit,
se vor fi zbierat,
zero gravitate,
zero gravitaţie
şi chiar şi-atunci n-ai şti de unde să începi,
poate c-un steag alb…

deşi, ce va fi acolo e încă aici, ca şi înainte,
fir direct,
poate o nouă tehnologie.

tu doar măsoară momentul,
prinde-l,
nu renunţa la temperapent,
oricum  vin eu după tine, ca într-un basm cu zmei,
nu-mi scrie înapoi,
fii cu mine fără să ştiu,
iar dacă am să te sun vreodată
nu-mi închide.

în locul tonului ocupat
pune un papagal,
care să repete la infinit:

tu, singura mea!
tu, singura mea!
tu, singura mea!…

cuib de pace

In haiku on august 17, 2012 at 12:05 AM

apa  desface

unde, totul se leagă

sferă cu sferă.