greiere cântând_
pe umeri de trandafir,
o rugăciune.
cu coapse, pântec
biserica are sân,
goală-n rostire.
sunt jumătate.
dar pentru tine însemn
un tot cumpătat.
nod umed în gât_
urma cuvântului “nou”
sub un felinar.
în miez de ceartă,
nervura cuvântului
străpungând umăr.
obraz încolţind_
dâre de gând se preling,
mărgăritare.
în umbra pleoapei,
semn de toamnă târzie:
prăduind copaci,
poet cântă natura:
dosar de frunze.
ce noapte rece!
ceainicul fluieră lung,
trenul nu vine.
privea cu nesaţ
în gol, fără hotare
visând decolări.
clădesc în nisip.
întreagă, devenirea
dărâmă un zid.
e sigur să zbori
dacă ai unde să cazi_
stări postume.
hai ku cercu’ psi©, tineriu, Carmen Pricop, dor, irealia, scorpio, virusache, carmen, vero, jora, veronicisme!
Alma Nahe(r) 
[…] duzinisti sunt: psi, tiberiu, poezele, dordefemeie, irealia, Virusverbalis, almanahe, Like this:LikeOne blogger likes this. […]
Mi-a placut ce a iesit…mai ales ,,sunt jumătate.
dar pentru tine însemn
un tot cumpătat.”
era şi normal să vă placă ţie, H. şi J! nici nu mă aşteptam să fie altfel…:)
[…] pe 04/08/2012 la 09:59 | Răspunde Stări postume… « Almanahe […]
” dâre de gând se preling,
mărgăritare.” Abunda imaginile stilizate, frumos..O zi faina,Almanahe! Si racoroasa! :))
n-a fost răcoroasă deloc ziua, dar noaptea vine cu ceva promisiuni, mulţumesc de urare!
Oli, cu asta chiar că m-ai pus pe gânduri :
„cu coapse, pântec
biserica are sân,
goală-n rostire.”
mie, mărturisesc, haiku-ul ăsta-mi şi place cel mai mult!
[…] Almanahe […]
Văd că tu şi Tineriu v-aţi luat la întrecere: în haiku-uri v-aţi silăbit – şi-am câştigat noi, cei care v-am citit 😀
Mi-a promis că mă plagiază şi s-a ţinut de cuvînt aşa cum ştie Oli mai bine: MI-NU-NAT!
uite-aici plagiat, nu bănuieli nefonda(n)te! :))
sigur, inima mea
lunecă-n umeri la sîn
din vis nemurit.
umeri şi sîni dalbi.
cînd nu eşti în ea, neclar
rămîne-va o urmă,
urmă vuind clar
umbră de nelegiuit.
rămîi împietrit!
umbra privirii,
şir de mărgăritare
lucind infinit,
mărgăritare
arzînd, de(h)! vină? stă-n miez,
cu vii străluciri.
miez de lacrimă,
întreaga noapte un trup.
de lut e păcat?
întreaga noastră,
tăiată în două e.
formăm un nesaţ.
nesaţ de amor.
sclipind rece-n lumină
pandant palid: nea.
rece flacără,
iubire! umbră goală,
cîntăm unison.
goală de gînduri
de gemetele celor
jumătate om.
jumătate tu,
jumătate eu, singur,
ce mor prăduind.
prăduind, Amor_
sigur, şi-o ţâră neclar_
orgie-n eter.
(originalul aici.)
aşa, aşa… daţi-mi material pentru mâine! 😀
presimt că mă las în curând, că-mi mănâncă ficaţii! :)) cel puţin azi…pfff…da’ dacă îi promisesem omului, na! 🙂
ei, Vero, n-a fost chiar o întrecere…ci eu am fost în trecere prin lumea lui haiku; m-am molipsit de la tine; recunosc, nu mă dau în vânt după(să le scriu eu, adică, că de citit pe la alţii îmi plac, la nebunieee!)
„e sigur să zbori
dacă ai unde să cazi_”…
Da, doar două braţe puternice fac cât o mie, atunci când căderea-i inevitabilă.
Foarte, foarte mult invidiez (constructiv- aşa cum ne-a învăţat profa de română – :)) minţile în stare să alcătuiască astfel de decoruri din numai câteva cuvinte! Şi iar zic: Ce fain, ce fain!
o, mie-mi plac şi mai mult cei care folosesc decorul şi care se simt confortabil pătrunzând, fie şi numai pentru o clipă (în) mintea altuia. 🙂
Trebuie, vorba aia, să ai cu ce să pătrunzi, că mie, una, când îmi doarme neuronul, mi-s paralizaţi toţi muşchii creierului şi niema putirinţă… Iar când e treaz, îl suspectez că-i made in China, dacă stau să fac comparaţii! 🙂
„sunt jumătate.
dar pentru tine însemn
un tot cumpătat.”
– – –
„Miez de lacrimă
tăiată în două e
jumătate om.”
:)să încerc să fac un mix, dându-l prin blenderul jocului…nu! o să le las pe-amândouă să sclipească, acolo, pe cer(c)ul lor, la distanţa potrivită.
îmi dai voie să sar de pe scândurelele alea de la sfârșit de cuvânt?
jump, adică sari! vezi că nu-s bătute-n cuie, da’ nici prea elastice, ca sol..la, si…
Margalito, copila a marii!
mar(ga)rină, c-o pilă a alunecării în…cu vânt…:)
am rămas mută.
cuvintele-s la tine…
plec să le caut!
cauţi, găseşti!
ale tale-s de aur,
caleşti de poveşti.
Mie asta mi-a placut cel mai mult „dâre de gând se preling,
mărgăritare”. Foarte foarte frumos ai scris.
dor, scriem din dor, din iubire…de-aceea şi ne par frumoase gândurile. 🙂
PLAGIAT 😀
greiere cântând
întreagă, devenirea_
un tot cumpătat.
cu coapse, pântec…
dar pentru tine însemn
dosar de frunze.
sunt jumătate.
dâre de gând se preling,
îngreunate ploi.
nod umed în gât_
nervura cuvântului
dărâmă un zid.
în miez de ceartă,
biserica are sân
sub un felinar.
obraz încolţind
pe umeri de trandafir
mărgăritare.
în umbra pleoapei,
poet cântă natura:
stări postume.
prăduind copaci,
semn de toamnă târzie…
trenul nu vine.
ce noapte rece!
în gol, fără hotare
e sigur să zbori.
privea cu nesaţ
urma cuvântului “nou”
străpungând umăr.
visând decolări,
ceainicul fluieră lung
o rugăciune.
clădesc în nisip
dacă ai unde să cazi,
goală-n rostire.
aşa, deci? te-am raportat comiţiei, mâine apari la gazeta psi©ului, aşa să ştii!
[…] psi©, tineriu, Carmen Pricop,dor, irealia, scorpio, virusache, carmen, vero , almanahe. […]
Toate-mi sunt dragi, dar mai mult și mai mult-
„obraz încolţind_
dâre de gând se preling,
mărgăritare.„.
Să fii iubită!
mulţumesc, Gina! să fiu!
[…] almanahe […]
[…] Pingback: Stări postume… « Almanahe […]
[…] şi carmen cea care ne dăruieşte poezii miraculoase, cu ochii aţinţiţi de data aceasta spre almanahe (plagiatoarea şefă) greiere cântând întreagă, devenirea_ un tot […]
[…] recomand să-i citiţi şi pe: Recenzii beletristice, Almanahe, Andra Pavel, B’ Blogul micului burlac, Emil Călinescu.Eu, Addicted, Anzhela, Aventurile […]
ultimele trei versuri sunt preferatele mele! not to mention ca am citit „sunt un felinar” in loc de „sub un felinar”…
🙂 păi, sunt un felinar…scrisesem unt în loc de sunt., aşa că dacă ceteşti „unt”, aşa e!!!! :))
apăi, stii ca eu sunt innebunita dupa felinare, nu? 😀 si dupa unt, dar doar uneori. dupa felinare, intotdeauna 😀
ce mi-a plăcut!!!!
cu tot cu…”plagiaturi” :-))