Pentru ultima oară

Motto:

“Research has determined most people are happiest at 7:26 PM on Saturday night”

 

Când m-am născut, am simţit întregul:

întreg, pământul pe umeri,

întreg, soarele în călcâie,

întreagă luna, în podul palmelor.

Lumea lui Lapte…

Bine-ai venit, sugaciule! îţi strigă ferestrele,

uşile se deschid şi ele, se vântură vizitatori,

şi flori, multe flori.

Pe urmă cald, rece şi plutire, multă plutire, mult albastru, multe braţe.

E bine, pe nări intră, iese aer şi printre degete…

Apoi, după un timp aerul se transformă în cuvinte binecuvântate: mama, tata.

Pe urmă frate, soră, prieten, prietenă, iubit, iubită,

unii dintre ei te lasă mai încolo fără aer, nu înainte să-ţi iasă dinţii.

Biscuiţi, miere, mere, ceai…

Palma făcută căuş si mirosind a orice,

mirosul pielii altuia şi muzica, mai ales muzica…

Apoi îndărătul ferestrelor se negociază iubiri,

mai dă, mai lasă…

ce se termină azi în ochii lui, începe mâine în ochii ei

pe urmă întunericul,

număratul stelelor,

număratul treptelor,

urcuş trist, coborâre veselă,

poate invers,

degetele de la picioare,

fluxul sângelui,

pe urmă iar mama, poate numai mama, poate numai tata…

o pisică,

un câine,

şi aşa mai departe…trec, trece…

O imensă energie nevăzută trezindu-se în tine,

ca şi cum un râu ar curge prin tine pentru ultima oară.

Apoi îţi zici că pentru orice lucru există clipă prielnică,

clipa prielnică te-alege să vezi pentru ultima oară pe cineva anume,

brusc, sec…

Te ridici,

te ridici din fotoliu,

zaţul cafelei e încă cald,

la revedere e alunecos, aruncă speranţă în urma ta,

te urci în taxi, pe urmă în tren,

îţi lipeşti faţa de fereastră,

poate plouă, poate ninge,

niciodată soare, ai observat?

Departe…poate cea mai grea parte.

În mintea-mi încă mai despic poduri în căutarea celor pierdute,

plutirea-mi e şi ea bine-mersi, la taifas cu coada de mătură_

uneori călăresc mătura pe deasupra unor păduri bizare_

sunt zile când mă-nfrupt din plăsmuire până mă podideşte plânsul,

zile când mă dor notele care nu m-au compus încă…

Ca astăzi, ca noaptea asta, ca şi cea de ieri când nu-l ştiam pe azi.

Dar nu stau toate în puterea noastră?

Cu nebunia lunii,

Cu năduşeala soarelui,

Cu greutatea pământului…

Cu puterea lui pentru ultima oară.

La mulţi ani, umm…cresc ele şi vocalele!

psilunatici: psi©, tineriu, carmen pricop, carmen, scorpio, irealia, dor.