Mişcare literaLă

reproduc, în miniatură, suferinţa-mi,
şi pământul nu-mi mai pare o ceapă.

în sete inventez
alte tărâmuri pustii,
alor mele le pun ochi de bufniţă
şi le gâtui strigătul.
sunt acoperită,
am alibi praful de stele,
inima devine o mână
cu care aprind focuri artificiale
în faţa ecranului,
frângându-mi buza de jos.
ca trista-n ţara basmelor
adun potcoave de cai,
nu mi-am învins zmeul,
încă zboară atârnat de-un fir,
plătind preţul înălţării.
doamnă, aţi scuipat!
le-am spus nu, nu,
sorbită de deşert
de unde-atâtea lacrimi?
hai că mai mănânc nişte nisip
până la primul praf de mătase,
pe urmă beau nişte întuneric
şi sug pelinul unei poezii de pământ.
mâine de dimineaţă, în ape,
în graiuri de vânt,
iar o s-aud, neîncepută
în spaţiu pustiu,
cântec crud.