alma nahe

Poveste în zori

In cap umplut on August 6, 2012 at 4:07 PM

Mi se întâmplă să memorez câteodată până şi gustul cuvintelor, iar umbrele anumitor cuvinte mă pot zăpăci, însă aplic pe rană un unguient izvorât dintr-un anume răsărit.

Ce fel de lume vrei ? Gândeşte-te la orice.”  Peretele din spatele bibliotecii mele mă imbie mereu…e ferm, e zid întru început, dar pe urmă…o veselie frenetică la suprafaţă şi o suferinţă abisală pe dinăuntru, speculaţii romantice, de la distanţă…

Şi chiar dacă zidul se înalţă şi construieşte turnuri, uşile-i înalte, de fier, se cască, iar podeţul cu lanţuri se ridică calm, dar hotărât să înghită tot ce a rămas în urma ta.

Istoria începe acum, lumina soarelui de pe pod, lumina soarelui de pe drum …”o lume fără tine vreau?” Pânzele de păianjen din spatele bibliotecii fură frânturi de cuvinte scrise pe colţuri rupte de hârtie şi, acolo, în spatele ei, se recompun mereu alte și alte povești.

Există, sau cel puţin uneori pare să existe o binecuvântare ascunsă în însăşi inima lucrurilor, o slavă misterioasă, a cărei prezenţă o sesizez obscur într-o scurtă străfulgerare… în zborul clipei, cum s-ar zice.   Ar fi, de bună seamă, absurd să neg importanţa formei.

Îmi plăcea să mă lipesc în nopţile de vară de perete,  fiindcă era rece. Adeseori îmi imaginam că sunt, că păşesc dincolo de el şi că rămân acolo un timp, destul…destul cât să se întrebe ceilalţi unde sunt. Uneori le lua o veşnicie, alteori abia ce-mi retrăgeam mâna  din real, recompunându-mă în întregime dincolo astfel, că îmi şi sesizau sustragerea, şi mă apucau în grabă de degetul mic, înainte să se sustragă şi el, ca şi cum m-ar fi prins cu ocaua mică, şi într-un anume sens era adevărat, şi astfel mă întorceau…cald, rece, cald, rece…

Am învăţat ritmuri, moduri (trucuri?) de a mă lăsa în voia trupului şi a minţii.” concluzionam ieri seară , în timp ce, pentru a lupta împotriva furnicăturii din picioare, le mişcam.

Vezi?”, îmi mai ziceam, “ca să te sustragi puterii necunoscutului, să-ţi demonstrezi ţie însuţi că nu crezi în el, îi accepţi vrăjile.

De cele mai multe ori însă, eu, cea adevărată, cea nepoetică  sunt pur şi simplu agăţată pe pereţi…Şi poate că în conformitate cu semnele în care mă ghicesc  s-ar putea ca până la urmă să-mi găsesc locul.
Un singur lucru e clar: nu ştiu cine sunt fără tine stând într-un loc!

În zori, aş fi vrut să spun că în fiecare scaun(ori bancă )  pe care te aştept aşez o grădină(publică)  din nevoia-mi de “perplexitate” epică.

Dar cine să facă asta? Eu, care mă topeam azi dimineaţă spre miezul zilei?

Mi-am zis apoi ” cum mai răsucim noi pensula nopţii în noi(şi-n alţii) sub formă de virgulă, iar propria izolare o transformăm în zori în refren şi menestrel;  buni de înrămat, oameni-gânduri, lumânări în vânt, fumegând nori în albastra catedrală a soarelui….”

Şi-apoi am râs şi-am apăsat „publică”.

în joaca de luni, propusă de psi©, s-au aventurat şi

1. carmen pricop 2. dor-fior
3. Vero 4. virusverbalis
5. Scorpio 6. tibi
7. Irealia 8. Cita
9. carmen  
Anunțuri
  1. Sunt convinsă că ai dreptate: cuvintele au gust! 🙂
    Iar cuvintele tale, aşa cum le văd aşternute pe ecran, au gust de poezie, condimentat cu savoarea unor taine ce par să stea la pândă – la tot pasul 🙂

  2. […] almanahe  . Like this:Like3 bloggers like this. […]

  3. Cat de frumos. Chiar nu am ce sa spun…muta…

    • o, poate fiindcă şi eu atăzi tot mută îs(cele scrise sunt comentarii făcute mai demult la un prieten; le-am mai modificat un pic şi a ieşit ce-a ieşit….) 🙂

  4. Am dat din cap, gândind: „Ce minte are, da’ ce minte” şi-am apăsat „un răspuns”…

  5. […] citiți și la psi, poezele, dordefemeie, linkping, labulivar, Tiberiu, irealia, almanahe, cita, Like this:Like5 bloggers like this. […]

  6. schimbare de registru, soro? hmmm… ai râs doar ca să nu mai auzi inima cum spune: tic- tac, dum- dum…

    • nu chiar, soro! aşa scriam pe vremuri…:)) ce fel sună!
      cum ziceam mai sus căţărătoarei am adunat nişte comentarii de-ale mele mai vechi pe la un prieten, şi mi-am zis să le scot la lumină şi aci…zis şi FĂCUT!

  7. sper că nu am doar eu impresia erotismului profund a celor scrise de tine, nu?

    • nu, nu! şi eu, recitind, am căpătat aceeaşi impresie…dar s-a insinuat pe dedesubt, la remarca-ţi…altminteri, nu-mi fuse-n intenţie deloc.

  8. Exista persoane, lucruri, fara de care chiar nu stim sa mai traim! Atunci cand nu mai sunt… doar vietuim fara sa mai fim noi cu adevarat transformandu-ne in ceva… in altceva!
    Hei, tu, „perplexitate” epica, imi place sa te descopar desi nu te prea lasi! 🙂

  9. să apeși „publică” cât mai des 🙂

  10. Tu ești „ cea adevărată, cea nepoetică ” ? Când ? Când dormi ?

    • :)o, când dorm să vezi câte văd eu…de altfel am şi-o rubrică aici, pe blog „cinema visat” :))

      cred că sunt eu, oricum aş fi, ai dreptate, cu ornamente stilistice-n cap sau bigudiuri(n-am folosit niciodată, nici n-aveam de ce; dar le-am folosit în comentariu pentru plastică).

  11. Cum stii tu sa combini cuvintele, gandurile, emotiile… si sa le starnesti in noi.

  12. eu ce mai am de spus?
    păcat doar că nu e cîte-o duzineală sau cîte-o psi-lumeală zilnic.
    mi-a plăcut teribil: ” nu ştiu cine sunt fără tine stând într-un loc!”
    fii sigură că nimeni nu ştie.
    fie un el sau o ea.

  13. pe tine te citesc de fiecare dată de două ori… cel puţin. prima oară încep să înţeleg şi rumeg… a doua oară zâmbesc. şi dacă mai am nevoie de zâmbet citesc iar, şi iar. de data asta aş învăţa pe de rost ultimul paragraf. şi, recitind, văd că nu numai. şi acum apăs „trimite un comentariu” ca să mă opresc din comentat şi să mai citesc o dată 🙂

    • o, şi eu înainte să public, când citesc mi se aprind tot felul de beculeţe, la unele zâmbesc, la unele mă încrunt, şi, ce crezi că fac? :)) modific! de când scriu, până apăs „publică” mai trece jumătate de oră…câteodată modific şi după ce-am publicat; da’ nu pentru că sunt o perfecţionistă, ci pentru că mă oftic că n-am văzut din prima nu ştiu ce cotitură a cuvântului la dreapta…ori la stânga. :))

  14. ah, ce-mi place! ce-mi place! suna ca noptile mele cand ma plimb dintr-o camera intr-alta si nu-mi gasesc locul! promiti ca mai scrii proza? (mai des?)

    • …în proză sunt şi poemele mele, majoritatea; iar dacă ai să te uiţi în urmă tot proză…foarte rar mi se întâmplă să gândesc în rime, aşa că se rezolvă de la sine.
      şi exact asta făceam când scriam, mă plimbam dintr-o cameră în alta, iar baza era balconul, pe care mi l-am făcut sediu de campanie. 🙂

  15. „o veselie frenetică la suprafaţă şi o suferinţă abisală pe dinăuntru…” hm, suna atat de pe-nteles!… „păşesc dincolo” – deseori si nu-mi place cand mi se sesizeaza indata sustragerea… oricum, viata merge inainte si ma vad nevoita sa revin, chiar daca ceilalti ma mai uita acolo pentru o vesnicie sau doua… 😉

  16. Imaginea femeii in perete… brrrrrr. Minunat!

  17. Alma…,
    În zori de zi, am visat a spune, privind uimit la chipul, ce pare a-ţi aparţine. Emoţia a fost aşa de mare…, că am uitat Postare!
    Madi şi Onu

  18. Cand la panou control, tu nu apari
    Fara sa vreau, intens, eu ma resimt
    Sa fie oare ce: nedumerirea, spaima, neîmplinirea?
    Madi şi Onu

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: