El a observat forma feţei lui, modelată pe pernă.
A scuturat-o şi ea a dispărut.
A doua zi, la fel.
Şi-a treia,
şi-a patra,
şi-a cincea,
şi-a şasea,
şi-a şaptea.
Poate că există un port al zilelor care trec, şi-a zis în ziua a opta,
şi seara n-a mai pus capul pe pernă
şi s-a pus să le urmărească.
Şi-a descoperit largul uitării.
joacă de luni şi la psi©, tineriu, carmen pricop, vero, dor, scorpio, carmen, irealia, cammely.
Alma Nahe(r) 
Iată cum se fac marile descoperiri! 😀
păi, nu? repetiţia e mama învăţăturii…de minte. 🙂
Port larg, uitarea e cu bataie lunga. Ce placut mi-am inceput dimineata!
uite cine dezleagă carEU! 🙂
mă bucur!
Cand definitiile sunt clare…
şi ea, de colo, AŞşşşş şi p(â)şşş. 🙂
Ce frumos… „largul uitarii”…. intradevar totul se uita mai devreme sau mai tarziu.
🙂 frumos, dacă-l contemplăm…da’ dacă tre’ să-l străbatem…
[…] ne spune scurt şi concis, vero . “ Seara n-a mai pus capul pe pernă” ne spune Alma. Ştim că aşa […]
nostalgică jora priveşte în zare. a uitat ceva? îşi aminteşte? 😀
Priveşte apus şi se gândeşte pe ce pernă să se mai lăfăie.
portul în care ancorează toate zilele e noaptea.
nu visul?
[…] a fost timpul pentru psi-luneală, la care au contribuit şi Tibi, Carmen Pricop, Vero, Almanahe. Share this:ShareFacebookTwitterLike this:Like2 bloggers like […]
Nelipsita pernă…cu ea şi plecăm în uitare.
🙂 clar! clar ca lui Newton modul în care lucrurile cad. 😛
ia-i perna, ca poate asa stie si ea in ce zi e 😆
păi, pe care din ele, că are câte-o pernă diferită pentru fiecare din zile?…ba, dacă socotesc toate pernele din casă, cred că are câte una pentru fiecare lună. 😛
aşa că n-ai cu cine să te pui! :))
se lăfăie-n uitare!
[…] almanahe […]
[…] si la psi, tiberiu, poezele, anavero, almanahe, dordefemeie, Like this:Like2 bloggers like this. […]
Probabil am ajuns în a 8-a zi, că nu mai dorm, dar mă apucă uitarea …
a, eu când nu dorm mă apucă contemplarea şi mi se-ascut simţurile…şi-atunci casc(ochii şi gura)!:)
Asta-i prima fază 🙂 Eu am trecut de ea 🙂
păi, ia-o de la capăt atunci, pune capul pe pernă, scutur-o, pune-l iar…aşa o să-ţi aminteşti măcar esenţialul, să dormi şi să te trezeşti. :))
Ai dreptate, cum nu mi-a dat prin cap – vezi uitam ce trebuie să fac 🙂
văd şi mă mir! doctoru’ Jora crede că ai nevoie de o nouă pernă, de nişte legănări şi-un cânticel 🙂
Ai dreptate cu perna 🙂 Mulţumesc de cânticel, frumos şi potrivit, cu un text remarcabil.
cu mare, mare drag!
Poate ca nu e chiar asa..poate ca a mai ramas urma de ,,parfum” a pielii?
a rămas, sigur că a rămas, dar nu pe pernă, ci-n nările ei….faţa de pernă a băgat-o-n maşina de spălat după un timp. :))
[…] atunci vă recomand să-i citiţi şi pe: Emil Călinescu.eu, Pluta cu paparude, Almanahe, AnzhelaMovies, ChGabriela, Cinemagazin.ro, Alex Bodoli, Laura Meleacă – Cinemateca Trisk, […]
O abordare foarte interesanta! Oricum ai privi…
din moalele uitării, în largul lui… ca din lac, în puţ. :)) mersi, Lidia!
Aş almanahi, dar mi-a mâncat pisica limba în faţa versurilor ăstora atât de iscusit create. Zău, frumos! Plecăciuni!
Plecăciuni acceptate, coniţă Irealia! 🙂
Da’ să ştii că eu almanahesc fiindcă mănânc eu limbi de pisică, şi nu invers. Aşa că-ţi recomand! 😛
hahaha nu stiu cum sa-ti zic, dar mie, astazi, la intoarcere, imi place fata mea modelata de perna. numai sa nu ma intorc la birou… 😀
iar daca mai am si un pufos ca ala din a doua fotografie, s-ar putea sa-mi creasca dorinta 😀
o, fireşte că şi mie îmi place perna, căci ce-am eu în comun cu personajele pe care le inventez? nişte idei, poate; pufosul din fotografie se numeşte Jora şi e fetiţă; are şi blog, dar de puţin timp.:)
bine te-ai întors, Margot!
uh… ce fain… stii, chiar daca o scuturi, mai ramane mirosul
mai rămâne, Lanternativule, ziceam şi mai sus_mai rămâne în nări, apoi în memorie_ că faţa pernei o mai şi spălăm unii. 🙂
mă bucur că te găsesc bântuind pe aici.
Dacă n-am uita, ne-am sfâșia între noi..
ne-am! 🙂
În fiecare dimineaţă i se sculpta pe pernă
O altă formă după visul de cu noapte,
Şi pentru că i se dusese visul în uitarea cea eternă
Şi nu-i mai rămăseseră din el decât vreo două şoapte,
Şi-acelea fără înţeles, nelămurite,
S-a dus să caute în largul din uitare
Visările în somnul lui ivite
Că poate-i arătau necunoscută zare.
exact aşa…:)
Neantu uitarii..Da! O zi frumoas! :))
[…] întâi, Dum(nezeu) a făcut pofta ochilor şi atunci oamenii au descoperit largul uitării. Poetul, om şi el în acele vremuri, a rămas cu ochii în sus şi a început a număra […]