Furtuna ce m-a izbucnit

Gata! Amin! Alesese să-și petreacă timpul întru Dumnezeu, cu întreaga-i zidire înspre tăcerea dătătoare de vedenii sfinte în repaus și în izolare, lepădând gândirea cea străbătătoare a lucrării omenești în mișcare și ispititoare: mașina!

Unii ar fi zis că așa a fost „voia Domnului”, dar ea nu făcuse până la acest moment altceva decât să calce frâna sau accelerația pe aceleași străzi aglomerate și zgomotoase, ca și alții, să înjure ca un birjar traficul, depășirile neasigurate și zonele fără suficiente locuri de parcare cu nesimțiții lor cu tot, aceste particularități făcând-o egală bărbatului.

Că l-a căutat pe Dumnezeu (și l-a și găsit) n-a fost o opțiune conștientă: s-a pornit azi de-acasă fără o călăuză anume, pe un drum, fără vreo direcție prestabilită și el, drumul, bifurcându-se, s-a întâmplat să îi treacă femeii prin cap că nu mai vrea să vadă ce se întâmplă în jurul ei. Așa încât, aflându-se la volanul „Călugăriței” sale — așa își botezase mașina —, a închis ochii taman când trecea pe lângă un panou cu o reclamă stradală pe care scria „Edotec, in car entertainment” și acest lucru are să o coste, vom vedea…

S-o coste mai mult decât dacă, văzând reclama, i s-ar fi aprins iute un beculeț în cap că își poate îmbunătăți manevrele de parcare — care-i dăduseră atâtea bătăi de cap —, dacă, de exemplu, și-ar dota Călugărița — o Skoda Octavia —  măcar cu o cameră marșarier, o cameră pentru față sau, alegerea perfectă, un sistem de camere 360 de grade. Știa că numai lipsa lor nu e un motiv serios de călugărire…

Dar, ți-ai găsit! „Furtuna ce m-a izbucnit”! Nevăzând nici în spate, nici în față, nici de jur împrejur, femeia noastră și pofta ei de lumesc se stinseră imediat, ușor, precum apeși pe un întrerupător și becul de semnalizare, cu care se află în legătură, te trimite în beznă. Și opri la prima mănăstire. (Parcarea era goală!) Pare departe, dar nu e!

Ce să mai tura-vura, bătând la ușa mănăstirii, lepădă omul vechi într-o clipită. Și, avea să treacă ceva timp — vreo juma’ de oră, cam așa! — până să ajungă iar la drumul drept. (Spre bucuria multor șoferi bărbați, care, dacă ar fi aflat această pățanie și dacă ar fi putut, ar fi eliminat femeile-șofer de pe autostrăzi pentru totdeauna, nu numai pentru 30 de minute.)

Desigur, oamenilor, le-ar fi cu mult mai ușor să suporte drumul vieții, dacă ar avea un GPS integrat din Ceruri, care să le aleagă drumul cel mai scurt până la cele trebuincioase lor,  dar… știm cum stă situația, n-au!

Și, din acest motiv, în timp ce șoferii lumii ăsteia se distrează la bordul mașinilor lor, folosind aplicații și jocuri din Google Play (Facebook, Waze, Angry Birds etc), femeia aceasta aproape că sacrifică, fără să știe, ceva ce și lui Dumnezeu i-ar fi plăcut, dacă ar fi fost nevoit să aștepte deblocările în trafic și, în general, orice fel de așteptare din partea muritorilor.

Lăsându-vă în acest peisaj ce transfigurează viziunea unei mănăstiri deschisă permanent numai șoferițelor, 24 de ore din 24, cu măicuțe gata oricând să repună conducătorul auto femeie pe drumul ăl bun — și aici nu pot să nu am un surâs îndrăzneț, precum gândul —, eu, povestitorul (tot de sex feminin), o să mă întorc la reclama stradală pe lângă care trecuse „oarba” femeie, ca să fac ceva paraclisuri subterane firmei Edotec, în lumină ceva mai puțin ascunsă.

Benefice, desigur, pentru alte femei-șoferițe, fie și numai pentru bucuria pe care o pot aduce carkit-urile cu Bluetooth pentru convorbiri handsfree și comenzi de pe volan, fiindcă femeilor le poți lua orice pe lumea asta, numai vorbăraia nu! Doamne-ajută să rămână mâinile multora acolo unde e normal să rămână! Pe volan, adicătelea!

Că rugăciunea ne scapă de rău, acest lucru nu se poate măsura, dar, cu toții, ne-am atârnat cruciulițe sau iconițe la oglinda retrovizoare, așa, preventiv. Unii ardem tămâie în interiorul ei, chemăm preotul să o sfințească din când în când și, dacă am putea, ne-am culca cu ea — și aici să nu vă tulbure judecățile Necuratul şi să proiectați în minte diverse filme necuminți! Vorbim despre mașina ta!

Există pe lumea asta multe daruri minunate, o gamă variată de produse, special create pentru ea, dar trebuie mai întâi să întâlnești indicatoarele care să ți le arate, să înveți, pe urmă, să te bucuri de ele, achiziționându-le (cu factură!) și, dacă nu te pricepi să le instalezi chiar tu, să ai dorința — mă rog pentru tine! — să afli cum să beneficiezi de suport tehnic dedicat.

Furtuna (de muiere!), de-i acum în poarta mănăstirii— şi stă de vorbă cu Maica Stareță— pătimise multe de când își luase carnetul de șofer. Dar mai mult și mai mult decât că avea o mașină în care nu se distra deloc, o deranjau facturile încărcate pentru reparațiile exterioare, „rodul” atâtor parcări laterale nereușite.

Ca o paranteză, un studiu al unor cercetători britanici(!) spune că femeile plătesc mai mult nu fiindcă sunt mai stricăcioase, ci fiindcă habar nu au să identifice serviciile unui service și astfel sunt încărcate la nota de plată; și asta am aflat-o fiindcă specialiștii de la Edodec mi-au instalat TV Digital, și urmăresc emisiunile preferate direct din mașină (și abia așteptam să ajung la paragraful ăsta, ca să îmi exprim recunoștința). Eu, povestitorul!

Din această întâmplare, care nu e gata încă, n-aș vrea a lăsa spre proastă înțelegere că, dacă nu îți iei un gadget care îți redă pe monitoarele pentru tetieră sau plafon filme de pe DVD sau USB ești părăsit de Dumnezeu. Nu! Ești numa’ un pic nedreptățit!

Edotec are produse disponibile în stoc, cu livrare în maximum 2 zile, livrarea e gratuită pentru majoritatea produselor, toate produsele comercializate sunt testate și ai garanție 24 de luni la aproape toate produsele pe care le comercializează. 

Motivul pentru care am povestit despre rătăcirea femeii întru Dumnezeu e aproape de momentul de a fi dezvăluit! Eu știu cine e această femeie!

După schimbul de cuvinte cu Maica Stareță, în care am aflat cele îngroșate în acest text și unele mai subtile, toate despre navigație auto, în general, am plecat cu scârțâit de roți de pe loc, de parcă mă grăbeam să ajung în Rai.

Înainte să ajung în parcarea mănăstirii, mi-am imaginat că dacă țip mai întâi în urechea lui Dumnezeu pățitele mele, am dreptul să mă apropii și mai mult de el și astfel îmi las dracului — ăăă…  Necuratului — lucrurile rele cu care eram în legătură până atunci și că dau de cele bune mai repede așa. Dar, evident, nu m-am uitat unde trebuia!

Precum există o vreme să te mustri, așa există și o vreme potrivită să te lauzi. Eu mi-am transformat acum mașina într-o „chilie” modernă, deși înainte nu distingeam o cât de mică satisfacție șoferească, căci am ajuns unde a vrut Domnul. Mă rog, cu un mic ocol și, probabil, cu ocrotirea ălui de sus (că aici, jos, m-am uitat eu și nu era)!

Furtuna ce m-a izbucnit a fost cât pe ce să mă facă să renunț la plăceri divine, precum numai o mașină dotată cu gadget-uri îți poate aduce aşa un plocon în suflet. Şi, fiindcă e posibil că, atunci când am botezat-o, să fi ales un nume neinspirat, nefericit, de azi, m-am hotărât să o botez din nou și o să îi zic C… Ceva opus, oricum, celui avut! Cine știe unde o să mă ducă acest nou nume?!

Aveți grijă ce nume dați mașinilor voastre! Și nu le lăsați prea plicticoase la interior, cum sunt din fabricare!

SuperBlog 2016, proba nr. 11. Sponsor: