alma nahe

Capitolul IV

In teatru on Noiembrie 10, 2008 at 11:30 AM

în care aflăm că o umbrelă vorbeşte. Spre mirarea sperietorilor. Nu mult. Îşi strigă fiica să meargă la râu ; în care fetiţa descoperă că şi sperietorile pot vorbi şi că nu amorţesc în poziţia de bază ; în care fetiţa se miră ; în care sperietorile sunt mirate că fetiţa e mirată că ele vorbesc. Doar ea vorbeşte cu o umbrelă ! ; în care fetiţa hotărăşte că uneia dintre sperietori îi trebuie un creier şi celeilalte, o inimă, că-i prea de tinichea ; în care se dovedeşte că una din sperietori chiar ştie mai multe decât spune că ştie ; în care fetiţa le spune despre vrăjitorul din Oz ; în care se hotărăsc să meargă tustrei într-acolo ; în care Povestitorul, din umbră, intră şi el în joc, căpătând curaj, în care nu e nevoie ca el să afle că vrăjitorul din Oz e doar un impostor ; în care e timpul să se maturizeze, deoarece are un puternic motiv pentru a trăi: fetiţa Ki.
paie13

NARATORUL: Glasul norilor. Purtând o povară, cu mâinile vârâte în mâneci, nici nu zâmbeşte, nici nu plânge. Ciori coborând, ţipătul lor şirag, răcoarea nopţii creşte; un foc bun, adânc, în noapte; bătăi în poartă.
O, fluturi violenţi ce-n zborul vostru vă-ntâlniţi în visu-acestei nopţi! În noaptea fără lună, ce-nchide drumul meu spre tine, arzânda patimă mi-e trează şi-n pieptul răvăşit de flăcări inima mea e un tăciune. Cer şi pământ!Doar fulgi, fulgi, fulgi şi zăpuşeală. Apa ce vine o spală pe cea care pleacă…
Fetiţa: Uite! O umbrelă! Să te ferească de ploaie. A fost a mamei. Ştii, eşti un caraghios. Semeni puţin cu tata…Nici el nu vorbeşte mult!…
Acu, te las!…
Mama: Ki!
Fetiţa: Mama vine să mă ia! Mergem la râu. Uite ce-am desenat! Viaţa mea! Dă-i-le tatei!
Mama: Ki!
Fetiţa: Plec!…
Sperietoarea II: Rămâi!
Sperietoarea I:Nu! Las-o! E cu mama ei acum!…
Fetiţa: Ah…era să uit! Îţi adusesem mere! Ţi le dau acum! Am oprit şi eu unul ca să am de drum!
Mama: Ki!
Fetiţa: Acum chiar plec! Te las cu bine, sperietoareo!…Nu mă uita!
S II: Stai! Mai stai!
Fetiţa: Nu mai am timp! Nu ţi-am spus? M-aşteaptă ma…mă, cine-a vorbit? Muko? Tu ai vorbit!?
Sperietoarea I : Las-o! O să creadă că i s-a părut!
Sperietoarea II :Da!
S I: Ah!
S II: Da! Eu ţi-am vorbit!
Fetiţa: Tocmai acum când plec?
S II : Ştii, noi, eu…nu prea stăm…stau de vorbă cu oamenii…Noi, sperietorile, doar stăm uite-aşa!
Fetiţa: Da’ n-amorţeşti?
S II: Ba da! Dar, cu timpul nu mai simţi…aşa mi s-a întâmplat şi cu creierul…eu nu am…
Fetita: N-ai creier? Dar vorbeşti!
S II: Nu au de-a face una cu cealaltă. M-am obişnuit fără. Nu că n-aş vrea să am….Da’ la ce mi-ar
folosi?!…Şi, în plus, m-aş deosebi de ceilalţi oameni de paie…Şi, oricum, eşti prea mică ca să întelegi tu lucrurile astea…
Fetiţa: Sunt însă, suficient de mare ca să-mi dau seama că ai nevoie de unul!
S II: Nu înţeleg!
Fetiţa: De-un creier!
S II: Tot nu înţeleg!
Fetita: Păi, ca să nu mai vorbească gura fără tine!
S I : Are dreptate! Trebuia s-o laşi să plece!
S II: Unde să plece?
Fetiţa: Cu cine vorbeşti?
S II: Cu el! Dar el nu vorbeşte! Deşi eu îl aud!
Fetita: Şi ce? El ştie că mă duc eu?
S II: Ştie! Ştie tot!
Fetiţa: Şi, ce zice? Unde mă duc eu?
S II : La râu!…cu mama ta!
Fetiţa: Ce naiv eşti!
S I :Ah! Ţi-am zis?!
S II : Cu mama ta? Dar ea n-a…?
S I: Ba da!
Fetiţa: A murit! Da, ştiu! Aşa vorbeşte lumea…Dar tati mi-a spus că nu-i adevărat. O vrăjitoare bătrană a răpit-o. Casa ei e lânga râu! Râul Muko. Acolo mă duc.
S II: Şi..aha! De-aia mi-ai zis Muko! De-aia ştiai!…(spre sperietoarea I) Ştiai!
Fetiţa: Ti-am zis aşa ca să nu uit! Gata, s-a făcut târziu. Mă duc la mama…
S II: La vrăjitoare…
Fetiţa: Nu! Mai întâi, mă duc la un vrăjitor, care cică ar fi prieten cu vrăjitoarea asta furăcioasă de mame. Poate că o să vrea să mă ajute s-o aduc pe mama înapoi acasă…
S II: De unde ştii tu de vrăjitorul ăsta?
Fetita:Of, toti copiii ştiu de el!
S II: Da?!…
SI: Ai o scuză, ai sărit peste partea asta. Direct din paie, mătură. Pardon, matură!
SII: Şi cum îl cheamă?
Fetiţa: Vrăjitorul din Oz! Dacă vrei, poţi să mergi şi tu! Poate că-ţi va da şi ţie un creier…
S II: Ai dreptate!…Un creier de-aş avea
aş dezlega orice enigmă ce te-ar încurca,
apoi aş sta şi-aş cugeta
aş dansa şi aş cânta,
dacă un creier aş avea…
dsc00253
Fetiţa: Mergi?
S II: Dacă merg!? Merg, sigur că merg!
Fetiţa : Stai să-ţi aduc nişte haine de-ale tatei, ca să ai de drum. Aşa o să cred că eşti chiar tata.
S I: Ah! Uite în ce te-ai băgat!
SII: Am amorţit!. Nu pot sta o viaţă de om aşa.
SI: Şi doar pentru că ai amorţit devii uman şi pe deasupra şi tatăl ei?
SII: Poate că nu ştii tu chiar tot. Poate că m-am înşelat. Poate că noi două suntem chiar tatăl ei.
SI: Aha! Cred că ai înnebunit un pic!
SII: N-am cum! N-am creier, ai uitat? Dar tu, fiindcă ai, ar trebui să înţelegi că e doar o altă poveste. Hai cu noi!
dsc00258
SI: Şi eu ce să-i cer vrăjitorului?
SII: O inimă, că prea-i de tinichea.
SI: Şi locul ăsta? Cui îi rămâne. Era atât de convenabil…
SII: Chiorilor! Dar nu cred că vor zăbovi mult pe-aci, pentru că ciorile or să le scoată ochii şi-atunci or să înceapă să vadă.
paie23

Anunțuri
  1. in noaptea fara luna, ce-nchide drumul meu spre tine, stau treaza, asteptandu-teeee…cand am scris acum, cantam; si acum mai stiu melodia.

  2. vreau si eu un creier! aveti?

  3. @zâno:Şi eu mă trezesc, fredonând-o.
    @ cfi: aici sau la pachet? 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: