alma nahe

Archive for 8 noiembrie 2008|Daily archive page

Capitolul II

In teatru on noiembrie 8, 2008 at 9:23 PM

în care vocile din paie devin oameni de paie.
paie11
NARATORUL: Abătându-mi gândul spre penel, scriu într-o doară jocul. Cei doi parcă vorbesc de
flori de măr. Dar n-a sosit încă vremea să mă gândesc la mine, de parca-aş fi singur pe
lume. Mai mult ca licuriciul făptura mea s-aprinde! Satul? Doarme-adânc Nici o lumină
aprinsă. Cât încă mai străluce luna, somnu’ amână-ţi-l puţin! Fără să croncăne, o cioară
trece. O umbrelă şi o haină de paie se preumblă conversând despre vreme. O pereche
stranie.
Un copil gângurind.

Sperietoarea I: Ah!
Sperietoarea II: Iar incepi!?
S I:Atât…
S II:…ai putut să spui, ştiu!
S I: Esti aşa de naiv!
S II: Cine-s ăştia?
S I: Oameni!
S II: Si ce naiba fac?
S I: Ne fac după chipul…şi asemănarea lor!
S II: Îmi sună cunoscut!
S I: Nu simţi că-i răcoare?!…
paie21

Capitolul I

In teatru on noiembrie 8, 2008 at 6:41 AM

în care vocile îi dau bătăi de cap povestitorului ce e scriitor ; în care una se vaită că nu mai suportă îngerii; în care vocile, de plictiseală, imită orice formă umană şi se joacă de-a Adam şi Eva cu mintea scriitorului ; în care scriitorul adoarme.
paie1
NARATORUL: Raiul; paie; din paie, peste paie, sub paie, în paie, îngeri;
care dansează; muzică, foială, atmosferă de Rai; vocile se aud dintre paie, sau de
sub paie; în orice caz vin de undeva; a mea?!…dintr-o colibă de paie. Ah!
Vocea I: Ah!
Vocea II: Ce?
Vocea I: Ah! Am zis ah! Atât am putut să spun!
Vocea II: Aha! De ce?
Vocea I:…
Vocea II: Taci?
Vocea I: Doar atât pot să spun!
Vocea II: Şi-o s-o ţii tot aşa?
Vocea I: Ah!
Vocea II: Deci, o ţii tot aşa!
(o vreme tac)
Vocea I: E un cuvânt bun!
Vocea II: Poate că ai dreptate!
Vocea I: Am!
Vocea II: Poate!
Vocea I: Am!
Vocea II: Te vaiţi!
Vocea I: Nu! Da’ nu-i mai suport!
Vocea II: Pe cine?!
Vocea I: Pe îngeri.
VoceaII: Pe mine nu mă deranjează!
Vocea I: Ba da!
Vocea II: Poate că mă presează puţin.
Vocea I: Te calcă-n picioare!
Vocea II: Ce-i drept! Dar nu mă de…ranjea…ză.
Vocea I: Crezi că le pasă!
Vocea II: Aşa ştiu!
Vocea I: Esti aşa de…naiv!
Vocea II: Nu mai vorbi aşa! Mă sp…
Vocea I: Spune!
Vocea II: Ah!
Vocea I: Zi după mine: …Mă…
Vocea II : Mă…
Vocea I: …sperii!
Vocea II : Sperii! Mă sperii!
Vocea I: Oricum nu ne-aude nimeni!
Vocea II: Eu aud!
Vocea I: Şi?!…
Vocea II: Şi… eu sunt mulţumit! Decât hrană pentru animale, mai bine ring de dans pentru
îngeri!
Vocea I: Te-ai fi simţit util, cel puţin!
Vocea II: Pentru cât timp? Mi-e mai bine aşa!
Vocea I: Cu cineva deasupra? Care te calcă-n picioare?
Vocea II: Au aripi!
Vocea I: Da! Dar nu le folosesc tot timpul!
Vocea II: Crezi c-o fac intenţionat?
Vocea I: Da!
Vocea II: Ştii ce? Pentru nişte paie vorbim prea mult! Un cuvânt e de-ajuns!
Vocea I:Acum! Dar mai devreme n-ai fi spus asta!
Vocea II: Ba chiar am zis! Ah!
Vocea I: Vezi?
Vocea II: Atât am putut să spun! Ah!
Vocea I: Stiu! Aşa începe!
sperietoare12
Eva: Tot mai am o speranţă, îmi spuneam, dar traiu-n felu’ acesta se-apropie de capăt. Oricât m-aş
strădui, tot înroşindu-mă, dezvălui iubirea mea.
Adam: Ah! Mizeria ce nu mă cruţă! Încotro mă-ndrept de-acum încolo! Cad în deşartă reverie!
Eva : S-a-ntunecat!
Adam: Mă iubeşti?
Eva: În afară de tine, pe cine aş mai putea iubi?
Vocea I: Pe Dumnezeu?! Hai, zi!!!…Nu poţi să zici, nu? Nu poate să zică “Dumnezeu”.
Vocea II :În lume nu găseşti niciunde perechea frumuseţii tale.
sperietoare3
Adam: Şi dacă El…află?
Eva: Tu, iubirea mea, n-ai nici măcar o ţintă, nici măcar un ţel! Eu năzuiesc să aflu doar dacă ai şi
margini.
Adam: Nu mai pot să rabd! Mi-e chinu’ atât de mare!…Mă gândesc să scap, curmându-mi viaţa.
O, Dumnezeule!
Vocea I: Ce-nduioşător! Privindu-l, nu-mi pot opri râul de lacrimi: un biet orfan, ce strigă, căutându-
şi mama-n van.
Eva: Sosit-a ceasul să mă întorc acasă.
Adam: Cărarea calmă şi binecunoscută nu mă atrage!
Vocea I: Spre căile cereşti e cale lungă, într- adevăr!
Adam: Mă scald voios în lacrimi!
Eva: Te stăpâneşte! Întoarce-te la casa ta de-ţi isprăveşte treburile!
Adam: Pleca-voi, după ce m-apropii să te mai privesc.
Eva: Vin’ în grabă, ca mai apoi să ne pierdem printre dealuri. Maine noapte vom găsi un loc să
ne culcăm sub crengi în floare.
Adam: Iubirea e un chin când vrei s-o ţii ascunsă!
Eva: Am orbecăit în bezna nesfârşită! Mâine noapte voi şti dacă sunt.
sperietoare2
Naratorul: Voi şţi dacă sunt faptură vie, sau doar un vis. Ce trist e drumul! Hei, nu-i nimeni care să le-
arate calea?! Urmă nu-i! Iarba uitării mi-o leg de gât!
VoceaI+Vocea II: Ce?!
Vocea I: Nu, nu!!! N-ai cum!
Vocea II:N-am mâini!
Vocea I: Ca să-l opreşti?
Vocea II: Oricum n-aş sti cum să i-o spun!
Vocea I: Nu te-apuca s-acoperi ce se pune sub obroc!
Vocea II: Şi nu mai am nici ochi.
Vocea I: E licuriciul!
Vocea II: Nu adormi! Caută-n locu-ascuns!
Vocea I: I-auzi! Un cântec de cuc! Veste că zorii vin! Trezeşte-ţi speranţa! Nu adormi!
paie2