Motto:
“Research has determined most people are happiest at 7:26 PM on Saturday night”
Când m-am născut, am simţit întregul:
întreg, pământul pe umeri,
întreg, soarele în călcâie,
întreagă luna, în podul palmelor.
Lumea lui Lapte…
Bine-ai venit, sugaciule! îţi strigă ferestrele,
uşile se deschid şi ele, se vântură vizitatori,
şi flori, multe flori.
Pe urmă cald, rece şi plutire, multă plutire, mult albastru, multe braţe.
E bine, pe nări intră, iese aer şi printre degete…
Apoi, după un timp aerul se transformă în cuvinte binecuvântate: mama, tata.
Pe urmă frate, soră, prieten, prietenă, iubit, iubită,
unii dintre ei te lasă mai încolo fără aer, nu înainte să-ţi iasă dinţii.
Biscuiţi, miere, mere, ceai…
Palma făcută căuş si mirosind a orice,
mirosul pielii altuia şi muzica, mai ales muzica…
Apoi îndărătul ferestrelor se negociază iubiri,
mai dă, mai lasă…
ce se termină azi în ochii lui, începe mâine în ochii ei
pe urmă întunericul,
număratul stelelor,
număratul treptelor,
urcuş trist, coborâre veselă,
poate invers,
degetele de la picioare,
fluxul sângelui,
pe urmă iar mama, poate numai mama, poate numai tata…
o pisică,
un câine,
şi aşa mai departe…trec, trece…
O imensă energie nevăzută trezindu-se în tine,
ca şi cum un râu ar curge prin tine pentru ultima oară.
Apoi îţi zici că pentru orice lucru există clipă prielnică,
clipa prielnică te-alege să vezi pentru ultima oară pe cineva anume,
brusc, sec…
Te ridici,
te ridici din fotoliu,
zaţul cafelei e încă cald,
la revedere e alunecos, aruncă speranţă în urma ta,
te urci în taxi, pe urmă în tren,
îţi lipeşti faţa de fereastră,
poate plouă, poate ninge,
niciodată soare, ai observat?
Departe…poate cea mai grea parte.
În mintea-mi încă mai despic poduri în căutarea celor pierdute,
plutirea-mi e şi ea bine-mersi, la taifas cu coada de mătură_
uneori călăresc mătura pe deasupra unor păduri bizare_
sunt zile când mă-nfrupt din plăsmuire până mă podideşte plânsul,
zile când mă dor notele care nu m-au compus încă…
Ca astăzi, ca noaptea asta, ca şi cea de ieri când nu-l ştiam pe azi.
Dar nu stau toate în puterea noastră?
Cu nebunia lunii,
Cu năduşeala soarelui,
Cu greutatea pământului…
Cu puterea lui pentru ultima oară.
La mulţi ani, umm…cresc ele şi vocalele!
psilunatici: psi©, tineriu, carmen pricop, carmen, scorpio, irealia, dor.
Alma Nahe(r) 
[…] almanahe […]
ai tăiat inimă vie, până la miez.
recunosc, vinovată! 😦
vinovată de lacrimi de adevăr. 🙂
zic şi eu ca Irealia, altă dată: ce minte ai! despică poduri, ape, mări, taie cărări…
adevărul e că rar mi se întâmplă să plâng atunci când scriu, atât de rar încât se întâmplă că aseară, pe când scriam şi ascultam muzica pe care am găsit-o la convieţuire, m-a luat plânsu’ pe sus…şi m-a dus, m-a tot dus…
de aceea am plâns şi eu, că ai plâns-o tu, când ai scris-o. aşa-i todeauna.
şi nu e aşa pentru că vrei să le uzi, ci pentru că vrei să le usuci.
„Despicând poduri în căutarea celor pierdute”, vei şi găsi.
Alma, emoţie cât cuprinde ai presărat în cele ce ai scris… a câta oară?!
nu găsesc întotdeauna, Oana, dar căutarea mă lecuieşte.
a câta oară emoţie? nu ştiu, dar în niciun caz pentru ultima oară!
la mine e cerinţa principală în „fişa postului”.:)
Sa plangem, sa ne bucuram de miracolul diversitatii Lumii lui Lapte!
de-a râsu’plânsu’, Lidia?
[…] carmen pricop, tibi, almanahe, dictatura justiţiei Rate this:Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this. […]
[…] ,,Provocari” si la psi, poezele, tiberiu, almanahe, dictaturajustitiei, irealia, Like this:Like2 bloggers like this. […]
„Bine-ai venit, sugaciule!” Pot să plagiez? Tare mi-e că îmi transform odorul din bebeştin în sugaci! :))
Eşti fe-no-me-na-lă! Iaca, n-am uitat despărţirea în silabe, dar tot nu accentuează suficient… „zile când mă dor notele care nu m-au compus încă”… Ce-ar fi să-ţi doresc să nici nu te doară, ci să te iubească, atunci când te-or compune! Gând bun, musai să fie luat în seamă.
poţi, draga mea!
cum să uiţi despărtirea-n silabe, când eşti ca şi intrată pentru a doua oară în lumea lor, a silabisirilor. 🙂
toate gândurile se iau în seamă, obţin bilet de trecere toate, însă doar pentru cele bune trebuie să ne rugăm, cele rele trec…singure. 🙂
recunosc, sunt vinovată, nu m-am gândit. am ales tema cu gândul la poveştile mele. lucram la ceva şi mi-a venit în minte acest pentru ultima oară… dar nu mă gândeam ce lamă de cuţit până la os am iscat… apoi te-am citit pe tine.
am amuţit. iar mi-ai tras preşul de sub picioare.
de unde aveai să ştii, psi©…de unde?
pe de-o parte aş fi vrut să fi putut să ştiu, dar judecând altfel, nu… nu aş fi vrut. pentru că ştiu cum este să-ţi lipeşti faţa de geamul rece. cineva trebuia să spună şi despre asta.
mulţumesc.
oricum, toate temele pe care le propui, psi©, vin cu o anume încărcătură şi trimit către momente private …uneori vreau să le ocolesc, şi le ocolesc tocmai pentru că păţesc ca aseară…n-am vrut să apăs „publică” de data asta; am făcut-o cu inima îndoită.
Se pare ca nu doar eu lacrimez si cand scriu si cand va citesc pe voi… impresionant ce am citit mai sus.
aşa se pare, dor! 🙂
Ia uite ce face ea dumineca, plânge !
Trezește-te, trăiește-ți fiecare clipă cu bucurie ! Nu mai știm câte avem și, da, e
„clipa prielnică te-alege să vezi pentru ultima oară pe cineva anume”.
Îți pui tot sufletul în scrierea-ți, de aceea cred că emoționează atât de profund.
Carmen, duminica asta am ales să dârdâi de frig; mă bucuram de fiecare calup care-mi intra în oase şi-n suflet…a avut şi repercursiuni, se vede treaba. 😛
Astăzi v-aţi întrecut toate. Sper că nu pentru ultima oară. Felicitări, Oli!
Eu am voie să scap o lacrimă pricăjită?
facă-se-n voia ta, Tineriu! 🙂 şi-n nevoia!
Ce frumos a sunat ,,Lumea lui Lapte”…nu ma mai gandisem asa.. :))
o, nici eu…că altminteri vin ca nişte muşte comparaţiile astea câteodat’. :))
aici şi comentariile sunt poezie! 🙂
poate te joci şi tu cu noi sâmbăta şi lunea, Elaroseni!
Cat de miezos scrii tu! Fascinant!
păi, nu suntem toţi miez de Dumnezeu, Cita? 🙂 cândva o să reuşim să înţelegem tot, fără să avem nevoie de palpabil.
Buna dimineata !
Daca la POLITICA n-ai aceptat invitatia, atunci, poate iti vei face timp sa intri pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/14/
pentru imagini frumoase cu MAICA DOMNULUI
si o felie de TORT ANIVERSAR !
Prezenta ta ar onora si mai mult evenimentul !
Cu stima si respect,
Aliosa.
Atât aș vrea, acum-
Apoi, după un timp aerul se transformă în cuvinte binecuvântate: mama, tata.
Să fii iubită!
[…] (superba idea cu pietrele de vacanta), Zina (imi place reteta de azi), Redsky (tu ai citit-o, nu?), Almanahe (multumesc ca-mi citesti fiecare postare), Griska (hai ca tu citesti si scrisori, nu-i asa?), psi […]
[…] salut şi îi aştept cu eventuale comentarii şi pe: Almanahe, Frutitzta, Luna pătrată, Convieţuire, Mixy.ro, Hapi, Recenzii beletristice, Emil […]