De jos. În sus!

Un’ se uită omu’ prima dată la alt om? Nu pe stradă, că acolo avem multe alte opțiuni. Acasă la om, în vizită. Din întâmplare, că nu știai decât că ai ieșit în oraș și rămâi încălțată. Dacă ai răspuns în gândul tău că, „în ochi”, eh! Ar fi ceva! Dar…

Intri, te descalți, te invită omu’ în sufragerie, te invită să șezi pe fololiu și tu, neștiind că o să te mai descalți și altundeva, nu ți-ai luat niște șosete ca lumea că, deh, le ții de bune pe alea de acasă! Ca pentru situația de față. Atunci, te așezi într-o poziție ciudată, deloc confortabilă, degetele le ții chircite, sub talpă. Cât se duce gazda să-ți facă o cafea, răsucești vârful șosetei și-l bagi între degete și îți revine pe urmă zâmbetul. E larg, din ce în ce mai larg. Mai larg chiar decât găuroiu’ din vârful șosetei.

Revine, se uită mirată la tine, o izbește zâmbetul tău. Cum naiba, că doar te-a lăsat singură în cameră?! Șosetele tale arată aproape noi, noroc că sunt lungi și ce a stat pe gleznă nu se-agață de nimic, nu se freacă, fiindcă porți, în special, pantaloni colanți. Vrea să îți pună ceașca de cafea în față, pe măsuță, tu te precipiți, nu vrei să se aplece prea mult — o ții la distanță de șosetele tale — te ridici să i-o iei tu și… Ce? Erau albe? Acum sunt cafenii. Șosetele tale! Și ude. Și gazda se oferă să îți dea o pereche noi, că doar tocmai ce ți le-a stricat pe ale tale.

— Am unele noi-nouțe, nepurtate. Ți le dau cu tot dragu’, ca să-mi scuzi neîndemânarea! Ia-le! Sunt două seturi, poți să le porți combinate. Ar fi exact în stilul tău!

Șosete Medicine. Gazda, drăguța de ea, ar fi în stare să te descalțe și să-ți ruleze chiar ea șosetele. Ca o soră… medicală. Ți le scoți pe ale tale, le faci șomoiog hocus-pocus și vrei să ți le bagi prin buzunare, dar:

— Le arunc eu!

— Ba, eu! zici tu, că doar nu vrei să vadă cât erau de destrămate. Gazda cedează, se duce să mai facă o cafea, de data asta, când revine cu cafeaua aburindă, o lași să se aplece până dă cu nasul de noile tale șosete. Zâmbetul tău e justificat acum, n-o mai miră pe gazdă, se bucură că nu te-a opărit. Până când pleci de acolo, începe să-ți povestească de Answear.ro, locul unde le-a găsit și, până la plecare te mai capeți cu un set, că gazda și-a luat îndeajuns de multe, încât să dea și la alții.

NANUSHKI,  șosete HOLY COW? Nu fi paranoică, ce dacă ți se zice Oly?! Nu e niciun mesaj ascuns și, chiar de ar fi, parcă ce, contează? Ai acum trei perechi de șosete noi!

Adevărul e că eu stau bine la capitolul „stil personal”, nu stau bine deloc cu șosetele! Nici cu chiloții și sutienele, fiindcă dacă ești femeie știi că, oricât de multe desuuri ai avea, tot nu îți ajung.  Dar, în acest caz, nu te poți duce la om în casă, să te dezbraci și să rămâi în chiloți și sutien sperând să verse gazda ceva pe tine, ca să te alegi cu unele noi. Deși, nu e o idee rea… Mnuo!

Nu e vorba că nu ți le-ai cumpăra tu, dar, prin alți oameni poți să dai de acel loc unde stau și așteaptă să-ți bagi tălpile în ele, șosetele care vorbesc cel mai bine despre felul tău de-a fi! Nu că nu știam de Answear.ro! Da’, nu tre’ să știe gazda noastră (de mai sus) asta.

Eu mă îmbrac întotdeauna de jos în sus. Pun întâi șosetele și pe urmă restu’. Cu mila (unitatea de măsură, nu celălalt înțeles)!

Dintotdeauna m-am remarcat prin faptul printre nămeți că, iarna, eu mă îmbrac foarte colorat, mai mult chiar decât vara. Și eu nu pot pronunța măcar cuvântul „iarnă”, fără să mă gândesc la șaluri sau eșarfe. Colorate, bineînțeles. pe care le asortez cu… șosetele, exact!

Dacă aș fi poetică (acum!), aș zice că fac asta ca s-o îmblânzesc. Nu ăsta e motivul! Dintotdeauna am avut un stil propriu și, dacă ar fi să mă identific ca stil cu vreo colecție de pe Answear.ro, aș alege Colecția Medicine. Cu ochii închiși!

E de-ajuns să vă uitați la cum se îmbracă mama, ca să meargă la biserică, ca să mă credeți pe cuvânt!

Pe mine mă scot din casă (repede!) șosetele! Cumva e și firesc! Dacă jos am ce-mi trebuie, sus mă fericesc destul de repede! Și, dacă vă mai zic că:

Până mâine, 17 Noiembrie! Ei? Cine n-are șosete, să-și cumpere! Cine are, să mă invite la o cafea…

SuperBlog2016, Proba nr.18. Sponsor: