‘S lab orator

Această prezentare necesită JavaScript.

Cinstite fețe adunate aice, zice-voi,
azi nu de (un)soare, ci de două ploi!
Unii le strică (nu negociez!)
și le ridică-n volburi în al lumii miez.

De unde vin în fața voastră cu secretul frumuseții,
(pluralul lui secret nu e secreții!),
vă spun din start, nu șovăi clipa,
la treabă eu mi-am pus aripa,
să nu vă țin în cumpeni mi-am propus!
Lansez direct, fără ocoluri, gama Gerovital H3 Derma+.

Lansez… pe unde n-a mai fost lansată,
mă recomandă experienț-anterioară căpătată.
Când mă implic, iau parte-n chip și fel,
nimica nu mă abate-n țel!

Să mă prezint și, o s-o fac din politețe,
tre’ să istorisesc cum am ajuns doctor în frumusețe.
Muza-mi, câteodată, slabe roade are!
Dar, uite că, bălăcărind, semeață adunare,
prin urbe, într-o zi de marți — de vreme,
sub poleiala lunii, nici suflare —,
ceva din aer sau al încă nopții soi
îmi arătă în umbra-mi… păr. Vâlvoi!

Ptiu, cum și-a pus Satana grasă,
pe umbră, laba sa păroasă!

Când paț o îmbulzeală de-asta-n cap, de frică, bat un câmp,
apoi clădesc un univers senin, dar, tre’ să recunosc, cam tâmp.
Dac-aș porni, ca să alung, cu mâna împotriva sa,
năprasnică ninsoare s-ar porni din dânsul pe podea.

Și, uite cum, întemnițat în bezna cea trupească
și-n pâlpâitul firav al luminii o albeață,
îndoaie gratia năpraznică un gând divin să descâlcească…
ceață.

Cum gândul bun nu-i totdeauna la tichie,
el, se întâmplă să lovească, totuși, într-o scăfârlie!
Dar, pân’atunci o teamă cutreierătoare
ți-apare-n umbră și te sparie, stânjenitoare.

Odat’ ajuns-acasă, în sclipinda baie
eu am muiat această necurată claie
cu… șampon antimătreață,
ca să ucid nemernica paiață.

Ochind, pe rând, mai multe-n timp eu n-am primit!
Ba înmuiau doar părul, dar mătreaț-au împietrit!
Ba fel de fel, cusururi, după toană,
pân’ l-am găsit pe ăsta, tot ridicam sprânceană.

Norocu-ți iese-n cale, numa’ să-l ridici, supus.
De-acuma, ce-a fost rău, iaca, s-a dus!
C-a fost să se întâmple, sorți de drum
să scap numa’ așa, cu-acest șampon, de-acest sebum,
o, tu, al gurii mele paznic, chibzuit,
de îți e frig pe umeri și cămașa neagră ți-a albit,
nu căuta alte fantome să te-ndrume, ci
încearcă-l, cum zic eu, în aste-orânduite spume.

‘N mișcarea minții, cine poate înțelege și să vadă
cum e sortit să fie unu’ gras, unu’ uscat,
fir sortit pe jumătate el să urce, ca să cadă,
e și-o lege! De n-o știi, ce păcat!

Părul e armura frumuseții și-n ce-o rupe-n zale,
las astăzi eu un drum de fier spre a cârpi:
cu Farmec spre frumos sau spre urât, cu altele, o cale?
Te las să cugeți. Vezi, nu te pripi!

În timp ce eu ridic o mănăstire și bisericuțe peste fire,
ia, de citește — vreau să te conving! — și-această împletire:

Șamponul, nu v-am spus, dar era-n plan,
l-am luat din târg, cu minte de cumpărător.
De n-ar fi fost deja, formul-a specialiștilor Gerovital-Aslan,
eu aș fi fost al său inventator.

Nu-s toate spuse și’ncă am unsoare,
căci de urât noi, toți, fugim și fac prinsoare!

Cărând eu multe, dar degeaba, ceea ce-i revoltător,
n-am bănuit remediu românesc și-acuma îs laborator
în… fleac străin
(în loc de leac).
Căci cumpăram ce cumpăram
și sus, pe raft, eu loc nu mai aveam.

C-am fost risipitoare fără cumpătare,
fără să știu acest produs că-i desfătare,
acum, că l-am ‘cercat nu uit, nepotolită
mi-e cunoașterea, dar ostoită.

Eu aș mai melița, dac-ar mai fi ceva de melițat,
dar deocamdată, doar produsul ăsta am considerat
că-i important și în a lui lansare,
oricui n-ar fi știut, m-am dedicat, să-l afle pân’ la soare.
N-am inventat, în două ploi scăldat-am ce-am știut!
Dar, de vreodat’ dispare Farmec, știu ce-am de făcut!

Din ce alegi din gamă, pentru pielea-ți, gură-cască,
eu sunt convinsă c-o să-ți folosească!

Acum, ajunsă la sfârșit de întâlnire,
îmi spun, nu făr’ o țâră de mâhnire
c-aș fi putut să trec de-acest defect (cu capu’!)
dacă îmi aminteam de-acest efect, da’, știți voi, pragu’!

Ah, să nu uit de portofel:
Gerovital e pururea un… ieftinel!
Zorește-te cât e reclama-n toi,
timpul de a trecut, nu vine înapoi!

SuperBlog 2016, Proba nr.3. Sponsor: