alma nahe

Ceară tradițională (intelectuală)

In dicţionar de mişcare on Octombrie 14, 2015 at 4:37 PM

Și-a cumpărat ceară,
în toate culorile pe care le-a găsit,
a topit-o, în toate oalele pe care le avea și,
turnând-o în toate formele de prăjituri
(flori, fluturi etc), pe care le-a împrumutat,
a întins-o
peste fire.

La prea fierbinte,
nu a țipat,
nu a icnit,
doar și-a mușcat buzele.
De când se știa,
își modela orice durere în taină — figurile ei
erau mai ceva ca acelea
expuse la Muzeul de Ceară —,
sentiment cu sentiment,
grimasă cu grimasă,
ochi cu ochi,
buză cu buză,
și, ca să nu mai simtă acele
își imagina că e când femeia lui Courbet (cu papagal),
când Andromeda.

La fierbinte, clipele i se întorceau în bucurie.
Apoi, aștepta.
Ce pictori mincinoși!, își zicea,
nici fir de păr pe pânzele lor
de-a lungul timpurilor
(decât de la pensule și, desigur,
mai lăsau și câte un triunghi de descoperit,
așa, de ochii lumii).
Ei au inventat, în uleiuri, pielea fină
și i-au ademenit și pe alții să vadă,
să o ceară,
să o scrie,
să o cânte.

Asta gândea cât aștepta,
cât să se usuce,
apoi trăgea.
Câteodată mai și leșina
(nu o ardea — ceara! — intelectual tot timpul),
dar acum rupea bilete
(la intrare)
pentru prieteni,
pentru prietene
(niciodată pentru necunoscuți!) — era păcat
să se piardă fețele-i fețe.

Ah, ce mă fac, ce mă fac?
Mi-am uitat lama!
, glas de miere.
Ah, ce mă fac, ce mă fac?
Mi-am uitat forfecuța!
, glas de miere.
Ah, ce mă fac, ce mă fac?
Mi-am uitat penseta!
, glas de miere.

Așa apăreau fetele, în pragu-i,
una câte una,
cu ochii pe proviziile ei de ceară
(creativă)
și se așezau,
nu la smuls,
nu la tăiat,
la epilat în grup
(cu ceară de epilat tradițională refolosibilă),
ca pentru o Șezătoare cu
să vezi ce mi s-a întâmplat, fată!
și-aici povesteau, fiecare,
adunând floare cu floare,
fluture cu fluture,
înroșindu-se treptat,
câte o întâmplare hazlie ori ciudată
cu momente în care
ba le-nmugurise părul și-l uitaseră acolo,
din alte vremuri,
când uleiul pentru încetinirea creșterii nici vis nu era,
ba că pe neașteptate,
unice la vorbă,
firul le-a căzut din ceruri
drept în labirinturi nebănuite.

Când băieții apăreau
(la spartul șezătoarei),
la întăritul de ceară,
la deja expusul pe pereți al formelor
(florile, fluturii de ceară),
ca într-o galerie,
fetele stingeau lumina și
se simțeau alunecoase
(de la uleiul de după),
fine
la mâna lor,
la mângâierile lor,
la limba lor,
la gura lor,
când cuvântul
păr devenea prohibit
(că se așeza mai bine sub alte mâini, pe alte
picioare, pe la subțiori, pe sub alte… cuvinte,
în alte scrieri).

00181
image

Fără de Total Pro Beauty nu aș fi scris aceste rânduri.

image
Fără de pătratele astea de ceară nu aș fi căutat forma.
00181
Fără de comentariile voastre nu am putea dezlănțui o Șezătoare. Putem?

Povestea a patra pentru SuperBlog2015

Anunțuri
  1. Epilarea definitiva te salveaza de chinuri ;);)
    Forma patratel iti da sansa sa te opresti intr-un colt ,sa-ti tragi sufletul 🙂
    Xox, o toamna roscata ca o vulpe !

  2. Șezătoare de epilat ai vrea tu?! :))) Prezentați firele de păr, să vă spun ce culoare de ceară primiți! 🙂

    Un ipeleu de-ăla ne-ar face viața infinit mai frumoasă, găsi-și-ar casă la tine, că știu că mă primești la sfat. 🙂

    • E beletu’ scump la tren, da’ promit să organizez o șezătoare tradițională intelectuală ca ceara din titlu mai pe la mijlocul drumului dacă mi-o cădea cu… tronc. Nu în drum! 😛

  3. Frumos! Complimente, Olimpia, si multa multa bafta!

  4. fix femeia cu papagal, fată? de fapt da… zici tu bine, că de era cea cu ciorapi albi (care nu se mai poartă) de unde atâta mătase și culoare… la șezătoare? 🙂
    fir de reproș n-aș găsi epilării tradiționale-intelectuale!

    • Da’ la cine să-mi fi fost fixul? La Olimpia lui Manet? Așa am vrut întâi. Dar… Era mai mult de aberat acolo, cu negresa aia servitoare îmbrăcată lângă roșcata albă nudă (fără pic de păr).
      Dacă n-ai găsit fir de reproș tu, atunci nici altcineva să nu găsească! Mi-am zis, scriind, că oricine știe să pună ceară acolo unde-i păr (pe un crac sau pe alte membre), da’ să o pună intelectual ca mine, mai puțini. Modestă, știu!

      • sigur că modestă! e ușor să pui ceara, mai greu s-o smulgi în văzul șezătorii fără să alterezi culoarea, lăsând netezimea… olimpiană. da, și eu m-am gândit la asta azi.

        • Acuma zău, despre epilat numai de bine, despre produse musai, bine că sunt! Dar unui poet, scriitor sau ce-oi fi eu, îi stă bine (pe blog) cu poezia și mai puțin dezbrăcată… de caracter! Îi stă bine și fără păr poetei, dar în alte expuneri. Intime.

          Nu? 🙄

          Măraru‘ sau pădurea?! Serios? Pe mine mă inhibă astfel de expuneri. Și astfel de cuvinte. Dar dacă trebuie să râdem, probabil că sunt adecvate. 🙂

  5. […] Ceară tradițională (intelectuală) […]

  6. Ei, este cea mai draguta oda inchinata epilatului cu ceara. Mi-a placut imaginea cu epilatul cuvintelor de la coada.

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: