alma nahe

Ștampila gândului

In dicţionar de mişcare on Octombrie 12, 2015 at 6:10 PM

image
Din când în când închid
în poezie gândul (prețios),
ca o pasăre în colivie:
Ești favorita mea!
Ești cea mai bună lume posibilă…
,
așa o hrănesc,
n-o tratez ca pe-o spaimă scurtă.

Ea își scutură recunoscătoare penele:
Colop, colop, colop
(gândul trece printr-un proces de personalizare)
ce bine că nu m-ai irosit
acolo unde ai plâns,
acolo unde ți-ai murit!

Ca să nu le uit,
le numerotez: pasărea unu, pasărea doi.
Ce ritm nebun!
Mi-ar folosi și o datieră pentru fiecare gând
(gândesc),
aș adăuga și locul unde îl prind și
ce exemplar e.

Acum am destule colivii,
zgomotul păsărilor s-a amplificat,
spațiul s-a aglomerat,
dar mai e loc.
Trebuie doar să-mi înfrâng orchestra,
nu vreau să mi se umple paharul!
,
am stabilit
la un moment dat
și de-atunci
ele îmi tot ouă doar vorbe fierte,
dar moi.

Mai demult, credeam că e atât de singur cuvântul,
încât îl însoțeam prin cutele cearceafului,
în adâncimea dorinței.
Dar acum,
ca o secretară a simțului,
tot ce trebuie eu să fac e
să stau pe un scaun
(nu-mi ridic fusta mai sus de genunchi),
cu Ștampila Gândului în mână,
ca să nu mă înșele numărul de cuvinte
dintre adâncul inimii mele și
gândul de iubire hoinar
al unui alt trecător.
00181
image

Fără de Colop, nu aș fi scris aceste rânduri.
00181

Povestea a treia pentru SuperBlog2015.

Anunțuri
  1. Frumos ștampilezi tu gânduri, cuvinte… 🙂

  2. Unele pasari nu s-au nascut ca sa zboare, dar ale tale, chiar asa inchise in colivii, tot sunt libere sa o faca. Coliviile tale n-au usi si nici zabrele. Coliviile gandurilor tale suntem chiar noi. Cred. 🙂

  3. „Ești favorita mea!
    Ești cea mai bună lume posibilă… ,” 🙂

    Te pupific, mulțumesc.

  4. Stampila ta parca vine de undeva din alte timpuri, parca nici n-ar fi un obiect atat de modern si prozaic.

    • Păi, îi ca mine și ștampila asta. Că, dacă la exterior sunt o modernă și o prozaică, la interior, dacă mă cauți, pare că vin de pe altă planetă. 😆

  5. știu că sunt paralelă dar îmi amintesc că aveam de primit o ștampilă cu o pisică de la (cândva) o ”pretină”. oare să o mai aștept? nu pe pretină (că n-am), pe ștampilă zic..
    și mi-amintesc-și sunt sigură că și tu- ștampilele zânei dintr-un aprilie jucăuș. este? 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: