alma nahe

În ce să mai caute ochii

In Cartea în care se tace on Martie 31, 2015 at 1:10 AM

În sus.

Căutase ramură cu ramură,
cuib cu cuib,
ou cu ou.

Jos.

în bucăți de pământ,
în casă cu casă,
în om cu om.

A ocolit cu privirea multe,
A ocolit cu mâinile multe
Și cu picioarele a ocolit,
dar n-a putut ocoli cu gândul.

Ei, și pe urmă ochii i-au căzut
pe-o pungă albă,
rotundă,
umflată de vânt,
pe o creangă.

Unde s-ar fi dus,
dacă n-ar fi fost prinsă?
Unde-ar fi zburat?

N-a întrebat pe nimeni,
s-a așezat pe trepte
și s-a uitat acolo mult.

Punga răbda.
Aștepta să mai scadă în greutate copacul
ca apoi, într-o bună zi,
când i-ar fi fost ușor,
să-l smulgă din rădăcini și
să dispară împreună,
în zbor,
legați,
dincolo de pământ,
dincolo de cer.

Anunțuri
  1. … dacă oamenii ar descoperi arta de a zbura, mai devreme sau mai târziu tot sfârșesc fixați de ceva, agățați, iar singurul lucru care le-ar rămâne de făcut este să aștepte. răbdarea este virtutea cea mai de preț, nicidecum capacitatea de a spera.
    deși, în cazul tău, încă mă întreb dacă este o virtute să răpești un copac, cu radacini cu tot, cu frunze și păsări… 🙂

    • Da’ naiba știe ce-o fi? Aseară, plimbându-mă, mă gândeam la aceea că s-au cam zis toate în poezie, unde să mai cate ochii? Bine, că mi-am găsit și eu un timp al zilei în care-s taaaare multe de văzut, asta e altceva. Ei, și am ajuns în fața blocului și am văzut punga. Stătea așa frumos, parcă se cuibărise-n copac. M-am așezat. Și-am așteptat. Ei erau încremeniți în acest timp, iar eu i-am eliberat în(tr-un) gând, chiar dacă într-un viitor incert…

  2. Trecută de cenzură, poate zbura și fără copac,(poezia!) pe care ți-l lasă , ca să-i adulmeci umbra lui și visul ei! Mă bucur pentru ce ai scris și-s gelos că nu-mi aparține!

    • Cenzura nu-mi aparține. De aceea s-a și putut așeza poetul, că nu putea să se înalțe, ca s-o desprindă de copac. Însă, intervenția omului cam strică. Să zicem că puteam elibera punga. Dezumflată, câți n-ar fi luat-o-n picioare?! Mă bucură gelozia ta.

  3. Ia, uite, ochii să caute și-aici, unde fac eu cu ochii. Se vede? Ia!

  4. Ar putea să caute ochii şi-n ochi…
    Acolo-s multe la vedere
    şi-s multe mistere.
    Ochii căutători s-or vedea ca-n oglindă
    şi-or clipi să se prindă
    de clipa recunoaşterii.
    Când s-or deschide iar
    necunoscut bizar
    le poate întoarce oglinda
    cu susul în jos
    sau chiar cu imaginea ireală,
    cum am învăţat la şcoală.
    E drept că acolo ne-au arătat ochii şi lumea
    prinse într-un şablon.
    Noi purtam ecuson
    şi număr pe umăr.
    Pe urmă am descoperit
    ce ni s-a ascuns printre rânduri şi printre
    bătăile inimii în gânduri şi cuvinte.

  5. Visul de vara al unei pungi… Noroc ca nu e biodegradabila si rezista pana s-a usca pomul de tot. Sau este ecologica?

  6. vinovat e vantul, el pleaca ramurile spre pamantul pungii, dar niciodata nu are destula putere incat sa le faca sarutul mai usor, asa se nasc marile vise, din imposibil.

  7. […] îmi dăruiţi timp, pentru că îmi daţi din prietenia voastră, pentru că sunteţi voi. ţie, alma pentru că ştiai deja că voi veni dar ai acceptat să faci pe convingătorul, ţie, vavaly pentru […]

  8. Hristos a Inviat , ” alma nahe ” ! 🙂

    Paste Fericit ! 🙂
    Aliosa.

  9. în ce să mai caute ochii
    lipsiți de lumină,
    unde să-și infigă
    partea lor de vină?!
    🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: