Târam după mine un secret mai vechi,
îl loveam de toți stâlpii,
de toate bordurile
de departe părea un secret nebun,
poate beat,
iar dacă te apropiai nu vedeai legătura.
Ultima oară,
când l-am obligat să treacă pe lângă un castel roz,
îi venise dintr-o dată cheful să fie știut,
dar nu s-a întâmplat,
căci de îndată l-am prins de partea lui întunecată,
i-am adăugat o amintire,
o ocheadă,
l-am îngreunat,
i-am arătat eu lui,
secretului!
Apoi m-am întors să cos pământul,
fiindcă cândva am săpat niște tranșee.
Archive for februarie 2015|Monthly archive page
Secret
In Cartea în care se tace on februarie 22, 2015 at 4:36 AMDespre căzutul bine la pat
In rapid! personal şi accelerat... on februarie 4, 2015 at 8:18 PMNu! N-am căzut eu la pat. Nimănui! Nici măcar mie!
N-aș fi revenit nici plătită —, dar pe urmă m-am gândit că mai bine revin plătită, decât deloc —, căci nu numai că n-am timp, chef, ce să mai spun, cui să mai spun, dar nici nu se întâmplă nimic.
Ca dovadă, iată cum și cât am ars-o eu de poetic în Ianuarie.
De ger
Mi s-a rupt ciorapul de parcă
am călcat pe cuie,
nu știu de unde vin,
nimic nu e bătut în cuie.
Unde să mă mai duc
cu ciorapul rupt?
De ger
Deger,
De ger
să m-ascund.
Calc podeaua foarte-ușor
să nu-mi rup ciorapul celuilalt picior.
După câteva zile am rămas la:
Mi-am rupt ciorapul în călcâie
de parcă am călcat în cuie,
Cuie, cuie,
Cui’e rece acum fără ciorap?
Acțiune?! Oho-ho-ho! Multă!
Și dacă înlocuiam ciorapu‘ cu o lenjerie, ieșeam bine. Și în aia scurtă, dar și în aia lungă, renunțând, desigur, la călcâie și găseam eu ceva să rimeze cu cuie. Ei, și aici vă las cu libera voastră imaginație. Înlocuiți singuri!
Apoi, am răcit. Am luat o singură pastilă, un antibiotic, și am făcut-o comandant. Pe la jumătatea lui Ianuarie. Și, cum mi-a mai rămas o jumătate, am răcit-o și p-aia. De pomană!
Întotdeauna găsim o cale mai bună!
Și drumul sună. Și, gata…sfârșit de Ianuarie. Despre căzutul în foi, cam asta! Nu am cu ce să mă înfoi, se vede! Se vede!
Oooo, dar începutul lui Februarie m-a prins(în pat!)cu asta:
Te voi fi, cine ştie ce,
când voi şti
să fiu chiar tu…
Și aici s-a rupt filmul. Dacă era vreun film, că nu prea cred. Îs ca patu’ fără lenjerie?!
Îs!
Ca lenjeria fără imprimeu?!
Ca promoția fără una gratis cu una plătită?!
Îs!
Na, Alma Nahe, scoală-te în lumea scrisului cu ceva, dacă-ți dă mâna!
Mâna dă, ar da, săraca! Da’ nu dă mintea mea și nici lumea viselor nimic.
Da’ uite că (îmi) dă, totuși, cineva ceva:
Vrei să scrii despre lenjerii de pat?
Am vrut!
Câte nu poți scrie despre lenjerii?!…da…păi…
Da!
Am vrut!
Dar…gândurile zboară asemeni petalelor de trandafir în întuneric. Nu le vede nimeni!
Și nici promoțiile nu le vede nimeni, dacă nu se găsește cineva să le scoată-n calea omului, pe Autostrada Portofelului ori pe Cărăruia Buzunarului.
Așadar, am revenit numai cât să (?) spun că dacă patul tău n-are o lenjerie și vrea una, cumperi și primești două. Cad bine la pat! Și, un pandativ, în formă de inimă, aur de 14 K. Dacă ai noroc, sunt 3 de toate, unul poate fi al tău. Cumperi în perioada 1-12 Februarie(inclusiv, până la ora 23.59.59) o lenjerie și pe 13 Februarie, la ora 10.00 A.M. sorții hotărăsc dacă ai și o inimă de aur. Asta o să afli până în ora 13.00 A.M. Te sună ei! Și, în sfârșit, pe 14 te sună curieru’, îl rogi să urce, îi arăți lenjeriile…sau nu-i arăți nimic! Și inima e a ta!
O promoție lenjeriipat-outlet.ro de Valentine’s Day.
A, și încă ceva. E vreo promoție la cuvinte, știți vreuna? Dacă, cu ocazia lu’ Valentin ăsta, apare ceva, să mă anunțați și pe mine, cumpăr unul și poate oi primi două! Că inimă de aur am!