Neîncăului

Când să vin,
ajung mai devreme,
chiar înaintea plecării în sine.
Mai întâi te caut în lumină,
pe urmă în sunet
apoi în celelalte,
precum fumul
şi toate durează cât o cursă scurtă
cu taxiul.
Când să ajung,
întârzii în tine
că,
până să aleg taxiul,
mă tocmesc cu
taxi-metriştii
pentru fiecare metru în minus,
fiindcă toţi vor să fiu de cursă lungă,
până la ultimul,
care se declară, totuşi,
echidistant faţă de ceilalţi taximetrişti
şi, în sfârşit, când ajung,
în lumină e un nu încă,
altul în sunet
şi în toate celelalte,
nu încă spui şi tu,
în gând,
ataşat neîncăului,
doar fumul rămâne concentrat
şi atunci,
scot din buzunar luna,
stelele
şi le arunc, rând pe rând,
înapoi, pe cer,
nu încă, dragelor, nu încă! zbier la ele
până la încă,
până la da,
până la şi aşa mai departe.