alma nahe

Închipuiri

In cap umplut on Ianuarie 19, 2013 at 3:09 PM

Mă schimb. Cu certitudine întotdeauna în extensie faţă de afirmaţie, un fel de troc al acestei întâlniri cu mine, sau cu altcineva în afecţiuneÎnşir pe o dreaptă dorinţe şi m-ascund în secunde preţioase de omenieunde comunicarea e singurul indicator care poate aduce raze blânde, crescând somnul lumii, dar trezind interesul pentru propria trezire, atrasă de o putere necunoscută, în sus sau în jos, ca un taler de balanţă, în funcţie de greutatea sau uşurinţa receptorului de-a se opri din acele zigzaguri capricioase caracteristice celui poziţionat în rol de receptor.

Alt indicator în extensie în aceste întâlniri-transfer, în care cu certitudinecomunicarea cu tot ceea ce e exterior aduce ca troc  pe masa infinită albastră şi verde a devenirii dorinţe mai vechinu neapărat preţioaseci sentimentul că iubirea e un fel de balanţă între afirmaţie şi afecţiune, e poziţionarea în omenie.

Am vrut să rămân neschimbată!  Afirmaţie care îmi vine dintr-o anume certitudine că de multe ori sunt mai preţioase acele dorinţe în care comunicarea lor dă greşAcestor întâlniri, bazate pe troc, le caut ca şi indicator acele frânturi de omenie ale celui aflat la capătul dorinţeimai cu seamă pe cele aflate în extensie, fără balanţă şi pe care-l simt în afecţiune faţă de mine, deloc efemer. Şi cred că e valabil şi invers. Însă în acelaşi timp eu simt şi celălalt adevăr. Simt şi o apăsare privind îndărăt.

Mă schimb, am vrut să rămân neschimbată e acea afirmaţie asemeni unui tărâm pe care nu-l poţi conducecu tristeţe eu recunosc semnele unei dorinţe- indicatorcare duce inevitabil la troc şi e şi normal să fie aşa  într-o lume largă, unde nimic nu e ferm, până şi fulgii de zăpadă sunt şovăielnici.

Preţioase sunt acele momente de afecţiuneinimă plămădită anume de artistîn care îmi adun firele de paie din păr, şi asta numai fiindcă îmi amintesc mugetul vacii, tropăitul calului, behăitul oii, reprezentări în momentele lor de omenie, dar şi fiindcă cu certitudine nu există întâlniri care să te lase neschimbat, fie că e vorba de comunicarea acestui aspect, fie că nu, căci  atunci intervine implicit acel impuls spre libertate, în extensie faţă de balanţa în care stau câteodată şi cuget la toate astea, depăşind începuturile şi făurind întrupări vizibile.

Când sunt în schimbare, cea care mă înlocuieşte vine brusc, dar cumva este cea aşteptând în extensie invizibilă. Dar ştiută, cu preţioase adăugiri ori eliminări, la care  mă aşteptam la acest capăt al schimbului. Nu era o ţintă, dar m-am simţit silită sau am auzit chemarea, sau cine ştie ce altă explicaţie.

Infinit de straniu e totul, dacă-l gândeşti ca pe un tot,  şi mai ales mă voi afla întotdeauna încurcată în certitudine, fiindcă voi împărţi totul.

Prin iată, m-am schimbat,  închei un nou troc, indicator al altor dorinţe, ale altor întâlniri în care  de obicei, noi oamenii ne momim cu gemete, precum animalele, abandonând balanţa care nu poate cântări nicio afirmaţie de moment, comunicarea făcându-şi loc mai degrabă  prin gesturi de afecţiune şi în care nu încape sentimentul de omenie, ci în luare aminte, cu auzul la pândă, întru căutarea liniştii comune. Însă câteodată totul se risipeşte, totul se duce naibii, de parcă i-am fi datori. Noroc de câte un instinct viguros pe care, din când în când  îl posedăm pe traseul ăsta al facerii, întru stingere.

Şi ştim cu toţii toate astea, noi cei cu mintea activă! Ştim că scrisul e o limbă secretă, care aprinde, şi pe care o desluşim şi o învăţăm foarte repede mai ales din durere, răbdându-ne înstrăinarea, ori  înflorind bucuria unui moment oarecare întors.

Dar atât de repede se veştejeşte tot, ce păcat, deşi abia ce apucase a-nflori!

 Duzinari:

1. Vero 2. psi
3. psi 4. cita
5. tibi 6. tibi
7. Max 8. Dia na
9. almanahe 10. scorpio
11. Dictatura Justitiei 12. La Fee
13. cammely 14. dor
15. carmen pricop 16. anacondele
Anunțuri
  1. waw, m-ai ameit! 🙂 Sper din suflet sa nu te schimbi. Te plac asa cum esti!

  2. Numai 5? 🙂
    Pînă la urmă, te-ai schimbat sau nu te-ai schimbat?
    Cred că nu te-ai schimbat pentru că iar m-ai ameţit. 😛

  3. Ooo, ce frumos! Ce indestulator! Ce-mi place!
    Mi-am pus si eu trei dorinte dintr-o duzina de cuvinte!

  4. […] mi-a dedicat-o pe a doua, au mai duzinit: Tiberiu şi iar Tiberiu, Scorpio, Cita, Max, Dia na, Almanahe, Dictatura […]

  5. Ne-ai invitat cu omenie la un festin scriitoricesc, la o extensie – sau mai degrabă la o multiplicare – a duzinei, amplificând comunicarea prin 5 întâlniri preţioase cu aceleeaşi 12 cuvinte jonglate cu afecţiune, reunite într-un unic indicator al unei balanţe schimbare-neschimbare, într-o afirmaţiecertitudine, într-un slalom printre dorinţe încifrate în magicul troc slove-gânduri…

  6. Doamne, da prolifică mai ești ! Cât timp ți-a luat ? Toată noaptea ?

    • Uneori îmi ia tot timpul din lume, alteori extrem de puţin. De data asta am fost norocoasă, nu mi-a luat nici măcar o oră întreagă din noapte ca să scriu trei dintre ele. Iar din dimineaţă mi-am furat mai mult din timp în căutarea unor fotografii care să ilustreze cât mai exact ce voiam a zice. 🙂

  7. […] mai scris: Vero, Psi, cita, tibi, tibi, Max, almanahe,  scorpio,  Dictatura Justitiei, La Fee, cammely, dor, carmen […]

  8. Intradevar, vestejirea vine mult prea repede…. Frumos ai scris!

  9. schimbată eşti mereu, pagini de almanahe prin care vântul trece cu o risipire de emoţii, stări, trăiri… versatil e jocul tău de cuvânt, durerea este însă mereu … aceeaşi. n-ai o radieră? să ştergem…
    da, te strigasem… eu ştiu când taci, ca şi cum nu ai face-o.

    • Ştii ce?! Dacă aş avea o radieră n-aş şterge nimic, căci ăsta e drumul. Necăutat, dar, cu siguranţă în (re)găsire. Mai mult decât o radieră, aş avea nevoie de o sugativă, ca să-i mai ia scrisului din grosime. Să-l facă mai subţire. 😛 Ştiu că ştii!

  10. […] scris : psi, Vero, cita, psi, tibi, tibi, Max, Dia na, almanahe, Dictatura Justitiei, La […]

  11. As fi vrut sa te plagiez, dar ai sucit si rasucit totul de atatea ori, incat biata mea minte de serpoaica dubla n-a mai gasit nimic de spus! 😆

  12. Mie imi place asa cum esti tu…Daca tu vrei sa te schimbi…fa-o! Dar pe undeva pe acolo tot asa sa ramai :)))) .

    • 🙂 Schimbarea era doar un pretext…În esenţă, poate că rămân aceeaşi, dar mă modific pe ici, pe colo, şi e normal să fie aşa…e ca şi cum haina pe care o purtam mi-a rămas mică…şi uneori devine prea mare. Şi-atunci îmi iau alta nouă. 😉

  13. Fie schimbare, de trebuie, dar numai dacă e spre bine – de obicei, spre cel propriu, fără tuşe de egoism în afirmaţie şi-apoi mai departe, spre cel al lumii.

    Foarte profund ce-ai scris şi sec – nu în esenţă, ci ca la poker, adică nu se mai poate plusa la ce s-a pus pe masă. Rien ne va plus, decît admiraţie şi aplauze. 😉

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: