M-a întrebat Sever,
e sufletul tău?,
arătând spre el.
Iar el,
sufletul meu,
căutându-şi plinul
în al locului fel,
se zbătea pe deasupra
şi loc îşi găsea,
în ieşirea din cerc
şi în vorba de nea.
L-a întrebat Sever,
e sufletul tău?
arătând spre mine.
Pot s-o strâng în braţe,
s-o simt numai eu?
Non ti preoccupare!,
a continuat îmbătat,
îmbrăţişându-te, gândul bun,
ca un fulg,
ţi s-a topit pe obraz
şi-ai aflat:
cercul nu te-a mai strâns,
te-a vindecat!
Sever, noi, în nopţile cu ninsoare,
nu suntem nici triunghi,
nu suntem nici dalie-n floare.
Eu şi el suntem cercul dintr-un pătrat
ce-a-ngheţat
niciodată-nceput,
niciodată-ncheiat.
El e sufletul meu nemângâietor,
eu îi sunt misticul dintr-o notă
şi liricul din subsol.
Şi împreună-n înlănţuire,
o za-ntr-alta,
suntem valul ce pleacă, ce vine.
Iar deasupra-ne,
dintr-un timp ferecat,
un zmeu roş, fermecat,
seara ne-adoarme,
spre mântuire
şi-n al inimii cat,
ne mai pune ziua înc-un lăcat.
S-au mai încumetat să iasă din cerc, înscriindu-se-ntr-un pătrat şi psi©,
| 1. | Griska | 2. | carmen pricop |
| 3. | carmen pricop 2 | 4. | tibi 1 |
| 5. | tibi 2 | 6. | Scorpio |
| 7. | almanahe | 8. | dor |
| 9. | Dictatura Justitiei | 10. | Abisurile |
| 11. | altcersenin | ||
Submit your link:
