alma nahe

Vând kilometri

In cap umplut, Rece-n zi e on septembrie 13, 2013 at 10:30 PM

Cu fiecare kilometru parcurs

prin teoria formelor fără înşelăciune,

nomadă printre cuvinte şi stări,

mai întâlneam un verdict,

o vamă iluzie,

un dumnezeu iubind necondiţionat,

o puşcărie a unor fericiţi fără muze,

o doză de aiurea-n tramvai,

şi-atunci, columbiană, regândeam lumea.

Ba o (a)prindeam într-un haiku,

ba separam gălbenuşul de albuş,

ba deschideam un ochi la şapte,

unul la nouă,

şi-apoi o vindeam la kilometru,

adormind încălţată,

căci nu e nicio crimă  să păşeşti printr-o ureche de ac

într-o altă lume, cât o gămălie,

un furt miniatural nevinovat de ireal,

prinsă oricum şurub  în doimea divină

(Domnul care fecundează,

Doamna care zămisleşte),

evadând din doxă,

din Lumea Peșterii fundamentând opinii,

scuturând sforăind, puţin câte puţin, Universul.

00181

„Vând Kilometri” e (şi) o carte călătoare, a unui călător pe o motocicletă, pe numele său, Mihai Barbu, o călătorie fascinantă din punctul meu de vedere şi, îmbucurător, cu poze. 🙂 Cartea a plecat de la Tudor şi a trecut şi pe la Vienela,  Redsky, Sonia, Cuvânta(i-am amintit doar pe cei cunoscuţi) şi acum e la mine.  Dacă şi-o doreşte cineva…cu drag i-o voi expedia, căci călătoarei îi şade bine cu drumul. Cuvânta, aşa cum ţi-am promis cândva, un poem cu acest titlu.

Tabelul duzinarilor de azi îl vom găsi, parcurgând  câţiva metri virtuali până la psi©.

  1. […] Au scris Vienela, Cuvanta, psi, almanahe, damadecaro, […]

  2. Chiar azi ma gandeam la carte, la faptul ca e la tine si oare cand o vei da.

  3. Acele sunt alunecoase si multi se tem de ele, ca inteapa. Probabil asa raman foarte putini cei care se strecoara dincolo, in lumea cat o gamalie de ac. Ia spune mai pe larg cum e treaba cu doimea aia divina!

  4. Cel mai original mod de a da mai departe kilometrii lui Mihai Barbu. Dacă urmărește parcursul cărții va fi mândru.

  5. Mie-mi plac drumurile. Chiar și cele către înspre tine. 🙂

  6. Mihai urmareste parcursul, si e ofticat ca Google ii e singurul mijloc de a face asta. Multumesc Alma Nahe si multumesc Cuvanta ca ti-a fost dedicat poemul de mai sus.

    • Mihai, bun venit aici! Ai urcat înspre bucurii şi ai coborât din nou atunci, oftica asta o să-ţi treacă şi ea. 🙂 Eu am avut o „durere-n cur binevenită”, mirosind cartea(pentru cei ce n-au citit, a se înţelege că e un citat din carte), că altminteri, de la o vreme şi o vârstă îs potrivită cu vremurile, tableta mă ţine lată…pardon, întinsă! 🙂

  7. […] făcut temele pentru clubul psi, Cuvânta a fost profesorul, iar elevii silitori: Scorpio, Adriana, Almanahe, Vienela, […]

  8. Cumpar speranta!

    • În cartea „Vând Kilometri” e speranţă (atâta timp) cât vezi cu ochii lui Mihai… Şi e gratis! Dacă o vrei…pe mine mă costă. Doar taxele de expediere. 🙂

  9. Păi, ce…Dumnezeu iubeşte condiţionat? Dar, na…tac incercând să mă strecor prin urechea acului. Dar cred că o fac degeaba …că in lumea asta mică nu mai e loc de nimic, nici pentru mine. Iar tu te-apuci să vinzi şi kilometri…

    • Nu! La EL e pe porunci! 🙂 În lumea asta e loc, e loc pentru oricine şi orice, dar nu prea e timp. Vând kilometrii, căci dacă îi păstrez în mine devin neîncăpătoare şi sătulă. Şi vreau să mai parcurg câţiva, acum că-s mai uşoară, c-am vândut chiar şi ieri niscaiva fluturi pe sub mână.

  10. Cei ce scutură sforăind Universul puţin câte puţin,
    eu cred că se numesc sforari.
    Parcă-s din ce în ce mai rari,
    dar te-am găsit şi-acum mă bucur de prea plin! 🙂

  11. Vand kilometrii, cumpar iluzii, pastrez sperante.
    Pune-ma pe lista. 🙂

  12. Mi alma, daca ai prea multi kilometri de vanzare, ma ofer sa-i primesc cu draga inima. Ma inscriu la selectia ta sau ce vei vrea tu sa faci cu numele noastre de amatori. Banuiesc ca este o carte de calatorii si a trecut ceva timp de cand n-am mai citit una…

  13. Buuuun! Spunsieu, initial n-am văzut că şi Scorpio o vrea, am citit de sus, din bară şi nu se încărcau comentariile celelalte, numai al tău da. Îţi şi răspunsesem că să îmi trimiţi e-mail, că mi-ai scris prima. Când colo şi Scorpio o voia, şi era prima. Acum, nu ştiu ce să fac…O să mai aştept până la 12.00 noaptea şi revin cu o „temă” uşoară pentru voi, ca să vedem spre cine se duce mai întâi. Ne jucăm? Numai dacă aveţi chef de joacă. Dacă nu, se duce la Scorpio, că ea a scris prima. Nu am pus intenţionat nicio referire în text cu privire la acest aspect, ca să ne jucăm cum avem noi chef. Luăm hotărârea împreună.

    • Nu ma supar, taman ce-am trimis mailul, m-am si mirat putin ca eu sunt prima care o doreste. Asa e corect, sa i-o trimiti lui Scorpio, ca asta a fost regula dintai.

      • Nu a fost nicio regulă! Răspunzându-ţi ţie s-a creat una pe loc. Am citit e-mailul, am şi expediat un altul către tine şi o aşteptăm pe Scorpio acum, să vedem ce zice şi ea. 🙂

        • Spunsieu, temă! 🙂

          Scrieţi fiecare dintre voi două câte 7 cuvinte, de fiecare, într-un comentariu aici. Eu le voi folosi în postarea pentru psiluneli, tema fiind „Obsesia fericirii”. În funcţie de uşurinţa cu care le voi folosi în versul meu alb, voi lua o hotărâre luni cui o trimit. 😆 Dacă vreţi, le puteţi folosi şi voi într-un text aici sau la voi, dar fiecare pe cele ale celeilalte.
          Sper să vă placă „criteriile”. 😛

  14. no, ai vândut kilometrii aceia? mi-ar trebui şi mie vreo doi, hai trei să-mi asfaltez labirintu că acuşi vine iarna şi le-o fi frig cuvintelor. sau nu? 🙄

    • Când te apuci să vinzi ceva, orice, îţi rămâne starea aia de precupeţ, cu poziţie cu tot, respectiv zâmbet, mâini în şold etc.

      Nu ştiu dacă i-am vândut bine, nu ştiu cui, nu ştiu dacă mulţi, nu ştiu dacă prea puţini şi neînţeleşi…

      ştiu însă atât, că în labirintul vorbelor tale m-aş pierde oricând, cu condiţia să-mi pui la fiecare curbă pătrată şi verbală pită şi apă, şi sare.

      Ştie psi©u’ că mie nu-mi place zăhărel… 😆 Acu că vrei să şi asfaltezi, îţi dau cu bună ştiinţă câţi kilometri vrei, eu mă voi întinde cât să nu degere cuvintele, cât să le încălzesc fără să aburesc ceva. Sau pe cineva.

  15. …prinsă oricum într-un sistem cartezian
    „Ordonatul” care seduce
    Abcisa care provoacă…

  16. Almanahe…nu conteaza cui o trimiti, Daca vreti, ne jucam, daca nu…nu-i bai…Sincer. 🙂

  17. Păi, ne jucăm atunci…

    Scrieţi fiecare dintre voi două câte 7 cuvinte, de fiecare, într-un comentariu aici. Eu le voi folosi în postarea pentru psiluneli, tema fiind „Obsesia fericirii”. În funcţie de uşurinţa cu care le voi folosi în versul meu alb, voi lua o hotărâre luni cui o trimit. 😆 Dacă vreţi, le puteţi folosi şi voi într-un text aici sau la voi, dar fiecare pe cele ale celeilalte.
    Sper să vă placă „criteriile”. 😛

    • Draguta provocare, dar nu atat de simpla pe cat pare, i-ai pus putin piper, putina sare si ne-ai bagat in ceata…si savoare!
      Suna cam psihiatric „obsesia fericirii” , iata cuvintele mele: balsam, iluzie, metamorfoza, stelar, mantie, cenusa, picatura.

      • Adevărul este că n-aveam nicio idee ce-o să scriu la tema asta(pe care ne-a dat-o Vero), fiindcă această obsesie a fericirii e o normalitate până la urmă, nimeni nu cred că vrea să fie nefericit. De aceea am şi recurs la tertipul celor 14 cuvinte de la voi. Ca să am de ce să mă leg. 😆

  18. Feeling, goana, lingurita, fericire, amar, barbati, singura.

  19. Ce haioase sunt cuvintele lui Scorpio! Cred ca s-a gandit la ceva de genul…
    Am asa un feeling ca fericirea nu este decat o goana, tinand o lingurita cu un ou in gura, incercand disperata sa pastrezi echilibrul, o cursa in care desi alergi de una singura dupa barbati ipotetici, ajungi pe locul doi. Si mai ramai si cu un gust amar in gura…De la metal, evident!

  20. Daca as folosi balsam stelar, poate ca buzele mele ar metamorfoza acea picatura de iluzie, intr-o clipa de fericire si cenusa indoielii din sufletul meu ar imbraca mantie de siguranta si certitudine.

  21. lectura placuta tuturor! la finalul postarii mele era un tabel unde se enumerau kilometrii parcursi. mie mi s-a parut amuzant, dar vad ca la tine nu mai apare. ati renuntat la el?

    • Nu l-a completat Cuvânta. Şi nu l-am văzut decât pe urmă la voi ceilalţi, astfel că nu am avut cum să socotesc kilometrii de la ea până la mine. Şi mie mi-a plăcut…

  22. […] – anacondeierea kilometrilor vânduţi de Alma Nahe […]

  23. […] kilometrilor vânduţi de Alma Nahe(r): (Blogul anacondelor trebuia să fie o păcăleală dezvăluită de 1 aprilie, aşteptam ziua ca […]

almanahiţi, vă rog!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.