Sursa

(Teatru savantlâco-filosofic)

PERSONAJE:

SURSĂ FORTRON
PROCESOR
MEMO RIA
COOLER
HARD DISK
PLACĂ DE BAZĂ
PLACĂ DE SUNET
PLACĂ VIDEO

FIGURAȚIE:

CABLURI, FLOPY

(decor unic, un perete cu monitoare; în monitoare, reclame publicitare ale firmelor care sponsorizează reprezentația: oferte la componente PC ; și ;
e întuneric, astfel că locul de desfășurare a acțiunii e incert; toți ai (car)casei, mai puțin Sursă, care lipsește, așteaptă ceva; sau pe cineva; de obicei, așteptarea le e fără cuvinte, dar acum se simte în aer un altfel de eveniment, pe care îl vom afla imediat)

FLOPY: Pe vremea mea…
PLACĂ VIDEO: Iar începe cu poveștile.
MEMO RIA: (cântă, imitând-o pe Barbra Streisand )

Memory
All alone in the moonlight
I can smile happy your days ( I can dream of the old days).

PLACĂ DE SUNET: Dacă ai impresia că fără mine te auzi…
COOLER: Mi-e că vă încingeți!
HARD DISK: Lasă-i! N-au ei inima aia.
PLACĂ DE BAZĂ: Nu prea aveți energie.
PROCESOR: Nu mai am răbdare. Certați-vă mai repede! Mie îmi place viteza.
PLACĂ DE BAZĂ: Nici eu nu mai am răbdare! (lui Procesor, zâmbind) De data asta ne potrivim.
PROCESOR: Ai lipici, dragă! De-asta!
SURSĂ: (foarte colorată; la apariția ei se luminează cu toții; e dotată cu leduri pentru ambianță) Notați-vă!(celelalte personaje execută dispoziția) A venit timpul să recunoașteți! Fără mine, nu sunteți nimic!… (vrea să continue, dar nu îi vin cuvintele) ) Ăăă.. Deocamdată mă opresc aici. Nu mă pot obișnui cu cuvintele.
FLOPY: Nu, nu! Nu te opri! Parcă ai fi din filme. O divă, nu altceva! Îmi amintești de…
PLACĂ VIDEO: (dischetei) Așa-i că nu mai vezi? Oricum, eu nu știu cum încap atâtea în tine. Unde le ții? (sursei) Figurile costă!
SURSĂ: (plăcii video) Te supraîncarci. Ce n-ai înțeles? Eu fac scenariile aici și impun linia de mișcare. De obicei, în doze rezonabile. Nu mă provoca!
MEMO RIA: (plăcii video) Ești vulnerabilă. Cine vrea să te pedepsească știe unde să lovească.
PLACĂ DE SUNET: Mă neliniștesc mesajele de amenințare. Cred că uitați că aici unde suntem moartea fiecăruia dintre noi e ceva obișnuit.
COOLER: (rece) Asta nu era replica Memoriei?
MEMO RIA: Eu mă retrag, vreau să-mi adun gândurile în liniște.
HARD DISK: (memoriei) Diagnosticul se stabilește post-mortem. O să-mi lipsești.
PLACĂ DE BAZĂ: Eu zic să ne vedem fiecare de treabă. Nu putem fi noi înșine unul fără celălalt.
PROCESOR: Viețile noastre depind una de alta. (sursei) Eu nu pot să-mi ascund viața. Nu sunt liber cu adevărat, dar pot să am păreri libere, corect?
SURSĂ: Am o presimțire nefastă. Ieșirile voastre sunt imprudente. Cu fiecare cuvânt al vostru iau foc. V-ați gândit la cele întâmplate cu mine, înainte să vorbiți? M-așteptam la o primire mai… (iar nu îi vin cuvintele)
FLOPY: Eu n-am avut nicio șansă. (sursei) Pe mine m-a furat timpul. Sunt prea bătrână. Eu am fost înlocuită. De tot! Cu altceva. Că aici sunt încă tolerată, e altceva. Dar tu măcar ai ieșit din spital cu bine.
PLACĂ VIDEO: (sursei) Chiar așa, de fapt ce căutai la spital? Văd că ți-ai schimbat culoarea și ți-ai pus beculețe. În rest, pari sănătoasă tun!
MEMO RIA: De la o anumită vârstă e necesar un control periodic.
PLACĂ DE SUNET: Măi, ce control periodic? Nu vedeți că ea a fost la un estetician?
COOLER: (pentru sine) Eu nu depind de voi. Eu sunt generos! Nu trăiesc aceeași regie ca voi. Nu merg pe principiul îmi dai, îți dau. Dacă Sursa vrea să fie cea mai importantă aici, să fie! Nu îmi pasă! Oricum, e cea mai frumoasă dintre noi. Până și numele ei e foarte frumos și spune că al ei ar trebui să fie tronul: sursă For tron! Ei?! Așa-i că nu v-ați gândit la asta?
HARD DISK: Fiecare cu adevărul său, până la urmă. Am să mă obișnuiesc cu asta. Gustul estetic e cu totul altceva.
PLACĂ DE BAZĂ: (despre sursă, tuturor componentelor) Mie îmi pare bine că e tot ea. Că s-a întors tot ea, adică. Puteam să ne trezim cu una nouă. Și proastă! Măcar a noastră e deșteaptă și mai frumoasă acum. Amintiți-vă cum am zăcut cu toții în lipsa ei. De ce o facem pe deștepții acum?
PROCESOR: Sincer să fiu, nu prea înțeleg sensul cuvintelor. De ce vorbim atâta? Eram mai prietenoși unii cu alții înainte de ele. Cuplam (de la cuplu!) în armonie.
SURSĂ: Citesc în ochii voștri că înțelepciunea lumii noastre vine din faptul că, până la urmă, omul este leacul nostru. Să-i lăsăm lui cuvintele. Nici eu nu le mai vreau. M-au făcut să par rea, insensibilă. Sunt dezamăgită de mine.
FLOPY: Ah, afurisitele de relații, fără de care nu putem trăi! În sănătatea ta, Surso! Aș bea ceva, dar știu că nu avem nimic de băut în această piesă.
PLACĂ VIDEO: (dischetei) Dar tu de ce ai atâtea apariții? (către ceilalți) Parcă nu era în distribuție, era figurație! Eu știu ce am văzut!
MEMO RIA: Nu știu de ce sunt scrisă așa, fragmentat.
PLACĂ DE SUNET: Nu-și au rostul cuvintele, zău! În loc să ne bucurăm, fiecare cu și în sunetul nostru, noi ne risipim în cuvinte.
COOLER: Mi-e indiferent! Deși eu am văzut asta mai înainte decât voi. De pe margine se vede mai bine. Am privilegiul ăsta.
HARD DISK: (coolerului) Rece și distant, ca de obicei. Fiecare cu groapa lui. Sunt de acord să renunțăm la cuvinte.
PLACĂ DE BAZĂ: (hard disk-ului) Las-o mai ușor cu tămâierea, prietene! (sursei) Trebuie să recunosc, ne-ai dat gata pe toți! (tuturor) Acomodarea e totul! Și, în plus acum aveam mai multă culoare în jur și becuri colorate ca la discotecă.
PROCESOR: Gata, renunțăm la cuvinte și regândim totul. N-o să-mi ia mult, promit!
SURSĂ: Ssst! Ia tăceți un pic… Aud pe cineva venind.
(intră în scenă cablurile; de fapt, ele erau prezente încă de la începutul scenei, dar nu le observase nimeni)
FLOPY: Sunt vitale, recunosc! Fără ele…
TOȚI: Flopy, nu ți-e bine cu noi?
FLOPY: (înghite în sec) Ziceam și eu… Doar n-am dat cu parul?… (ceilalți se uită la ea de parcă ar fi dat cu parul) Sau am dat. Dar nu am vrut decât să fac o remarcă nevinovată. Serios, de la un timp înregistrez numai esecuri personale. Vedeți? Am zis „esecuri” în loc de „eșecuri”.
SURSA: Savantlâcurile astea nu duc nicăieri! Aș fi vrut să fiu eu cea mai importantă azi. Mâine i se poate întâmpla altcuiva să fie. Prezența lui Flopy e grăitoare în acest sens.
TOȚI CEILALȚI: (fără FLOPY)Atunci… (se consultă cu toții din priviri) Trăiască familia componentelor PC! Vrei să fii regina noastră?
FLOPY: Da, da, da!
(Toți se uită la SURSĂ. Ea zâmbește și încuviințează din cap)
FLOPY:(iese; sau o scoate cineva? Hmmm… )
SURSA: Pentru bunul mers, de ansamblu, să ne bucurăm că suntem cu toții aici. Să păstrăm și un moment de reculegere pentru cea care tocmai a plecat dintre noi. Funcționăm cu toții pe baza schimbului reciproc avantajos. Numai încercarea n-are moarte. Noi avem! (zâmbește) Nu vreau să vă fiu regină, de ce să risc? Îmi ridică cineva vreo statuie? Plecarea mea a fost un proces de înnoire și știu că fiecare dintre voi mi-ați simțit lipsa. E suficient pentru mine să mă simt importantă. Vă mulțumesc că nu ați cedat capriciilor mele. Piesa asta de teatru ar fi trebuit să fie una savantâlcă, nu savantlâcă. Dar tot e bine. Decât deloc?!… (se îmbrățișează cu toții; se trage cortina, dar nu se închide de tot; rămâne un spațiu mic, cât să încapă cuvintele de care vor să scape cu toții)

Această piesă de teatru ar fi fost posibilă și fără de magazinul MarketOnline.ro și fără de producătorul de surse FSP.

Dar n-ar fi folosit nimănui, cel mai probabil!

Povestea cu numărul 14 pentru SuperBlog 2015.