alma nahe

Archive for decembrie 2015|Monthly archive page

Părăsitoarea

In Cartea în care se tace on decembrie 31, 2015 at 10:20 PM

De câte ori nu mi-am luat adio în aer, în ape, de la nimic?! Coboram cu nasul pe sus câteva trepte drepte și, respirând, inhalam aerul libertății veșnice, bucurându-mă de semne: soarele arunca și mai multe raze înspre pământ, iar ciripitul păsărilor nu era altceva decât cântec întru bucurie.

E plăcut sentimentul părăsirii, atunci când nu ești tu cel părăsit. Desigur, oricât ți-ai prelungi de mult starea aceasta, libertatea nu e veșnică, iar bucuria nu e pentru totdeauna. La primul colț, când ești suficient de departe de locul sau de un alt suflet părăsit, păsările nu le mai auzi deloc, soarele se ascunde după primul nor călător și, iată-te, părăsitoareo — încuiată în altă odaie, cu mai multe ferestre și mai multe uși, alipită unei lumi care nici măcar nu ar exista, dacă n-ar fi iubirea —, proiectând deja o nouă părăsire!

Dacă viața ar fi corectă, n-ai putea să mai râzi imediat ce ai întristat un alt suflet.

Așadar, pe 2016 vă doresc un râs și-un plâns din toată inima! (Atenție, nu citiți virgula acolo unde nu e!) De restul se ocupă încuietoarea dintre oameni!

PS: Probabil că aceasta va fi ultima postare aici, căci…
image

Cerul a plecat

In Cartea în care se tace on decembrie 4, 2015 at 2:37 PM

Eu îmi simțeam carnea cum se smiorcăie
și m-am gândit aproape imediat la o reformă.
Ce-i cu atâtea retrageri în sine?
Mai bine mă uit sus!
Nimeni nu încearcă cerul cu degetul,
lumea încearcă numai marea.

Schimb de?

In dicţionar de mişcare on decembrie 1, 2015 at 12:45 AM

DECOR: o cămară (transparentă) cu suplimente nutritive, biscuiți făra gluten, produse fără lactoză, batoane proteice, shake-uri proteice, mărci Nutrivita (Isostar, Gerlinea, Gerble, Cereal Bio, Allergo, Bauckhof, Filet Bleu, Cereline); produsele nu se văd încă.

REPLICI:

ALMA: (scriind pe pereți, silabisește) O-da-tă cu tre-ce-rea a-ni-lor tor-tu-ri-le se mic-șo-rea-ză, dar creș-te nu-mă-rul lu-mâ-nă-ri-lor.
ABISURILE: (ivindu-se din Abis sau din altă parte; oricum, ivindu-se!) Scrii?
ALMA: Nu!
ABISURILE: (detașată)Așa mi s-a părut.
ALMA: (rupând porțiunea de tapet scrisă mai înainte)Și mie!
ABISURILE: (mai detașată)Renovezi?
ALMA: Schimb câte ceva. Auzi, ai observat câte lumânări?
ABISURLE: (mai puțin detașată)S-au micșorat torturile, da!
LINCU: (venind din link în link) Ah, ce de torturi mici! (vrea să guste)
ALMA: Prea mult zahăr!
ABISURILE: Până la urmă ce e cu torturile astea?
LINCU: Dacă nu o întrebai tu, o întrebam eu.
ABISURILE: Păcat că m-am grăbit. Îmi doream să întrebi tu.
LINCU: Ah!
ALMA: (numărând lumânările) E în ordine! Nu mă interesează cine întreabă. (agitată) Nu se poate! (silabisind) Nu se poa-te!
ABISURILE: Ce? (uitându-se la Lincu) Scuze!
LINCU: Poți să întrebi prima, nu mă deranjează!
ALMA: Lipsește o lumânare.
ABISURILE: De când?
LINCU: (înflăcărată) Bună întrebare!
ALMA: (rupând o bucată de tapet nescrisă, silabisind din nou) Ce mă fac? (caută răspuns la Abisurile) Ce mă fac? (Caută răspuns la Lincu)Da-că lip-seș-te o sin-gu-ră lu-mâ-na-re, tor-tu-ri-le cresc!
ABISURILE: Așadar, avem un hoț de lumânări.
LINCU: Nici nu e de mirare, la ce întuneric e pe-aici.
ALMA: (către Lincu) Vrei să aprindem o lumânare?
LINCU: (nu pică în plasă) Îmi place întunericul.
ABISURILE: Mie îmi place să fiu vizibilă.
ALMA: (întinzând a doua plasă) Putem să aprindem o lumânare.
ABISURILE: (de neclintit)În niciun caz! Torturile trebuie să rămână mici.
ALMA: (căzând în propria plasă)Dar putem să le micșorăm noi… (prinzându-se că a căzut în abisul poftei) Ah!
LINCU: (către Alma) Deci tu ai furat lumânarea!
ALMA: Poate că am cumpărat cu una mai puțin.
ABISURILE: Poate ai numărat greșit.
LINCU: Poate că torturile sunt mai multe.
ALMA: Vă mulțumesc!
ABISURILE: (scoțând un pachet cu o sută de lumânări) Ia. Să ai!
LINCU: O sută? Dar nu dispar torturile de tot?
ABISURILE: Dispar, dacă o să le aprindă.
ALMA: Eu nu mai înțeleg nimic. Păi, teoretic, dacă ard una, ar trebui să crească torturile.
LINCU: Dacă tu nu mai înțelegi…
ABISURILE: Eu n-am spus să arzi una. Am zis să le aprinzi pe toate.
LINCU: N-ai zis așa, dar se putea înțelege că așa ai zis.
BOTEA: Eu n-aș pune botul la…
ABISURILE: (către Botea)Tu ce faci aici?
BOTEA: (simțindu-se partener SuperBlog)Eu sunt primul.
LINCU: Și eu!
ALMA: Mă duc la duș!
ABISURILE: Păi, nu se poate! Trebuie să rămâi până la final!
ALMA: Păi, aprind lumânările și gata, se vede ce trebuie. Dar voiam să fac un duș mai întâi.
BOTEA: Și, terminai așa, curgând apa de la duș sau cum?
ALMA: Vedeți voi, eu am terminat de la prima replică. (liniște) Stați așa, că nu vedeți. Uitasem!
CINCU: (intră trăgând un cartof proaspăt curățat după ea, legat cu o ață; aprinde un băț de chibrit; aprinde toate lumânările; îi ia ceva timp; pe măsură ce se aprinde câte-o lumânare, se văd produsele din decor; dispar și torturile) Nu vă uitați la mine, sunt doar colega ei de cameră. (arată înspre Alma; spre Alma) Ai scris?
ALMA: Am pus totul pe tapet.
CINCU: (arătând înspre ceilalți)Și ce nevoie aveai de ei?
ALMA: Aș fi chemat-o numai pe Abisuri, dar dacă schimbam replici doar noi două, n-ar mai fi înțeles nimeni nimic. (dispar ca prin farmec)
CINCU: Aha!… Ai o strategie pentru campania ăstora?
ALMA: Păi, la ce-mi trebuie?
CINCU: Lor le trebuie!
ALMA: De la mine? Nu te cred!
CINCU: Alma! Îți scad puncte, treaba ta!
ALMA: Bine, fie! Schimb toate personajele cu unul singur: MOARTEA CU COASĂ. Da’ ce spun eu?! Nu e de-ajuns o singură moarte. O multiplic! O sută de personaje MOARTEA CU COASĂ. În cealaltă mână le pun o lumânare. Și vin eu și le aprind lumânarea și dispar…
CINCU: (enervată la culme) Dispari!… (Alma vrea să dispară) Stai un pic. Ai slăbit!
ALMA: 15000 de grame.
CINCU: CU?
ALMA: CU!
CINCU: Altă viață?
ALMA: Un pic mai ușoară.
CINCU: Fără torturi?
ALMA: (zâmbind) Doar lumânări.
CINCU: Și? Ne oprim aici?!
ALMA: Eu nu mă opresc aici. Am cămara plină. E transparentă, nu vezi?!
CINCU: (uitându-se în decor) Văd. Păi, ce-ar mai fi de zis?
ALMA: Cum promovăm produsele. Dar e clar cum. Era clar de la bun început. Cei care scriu, vor scrie. Cer care emit în eter, vor emite în eter. Cei care…
CINCU: Bine, am înțeles care e ideea. Hai să ne cărăm! Număr până la trei și dispărem împreună, da?
ALMA: Pân’ la primăvară…
00181

Ultima poveste (nr.24) pentru SuperBlog2015 și image

Note (de subsol):

1. Replicile sunt de umplutură. De fapt, ceea ce am vrut să spun, nu stă în replici, nici în personaje, ci (con)stă mai mult în decor.
2. În acest articol nu există decât o minciună. Care-o fi?
3. Partenerii SB menționați nu au niciun amestec. I-am ales spontan.
4. (pentru spectatorii de exterior) Cincu e JURIU la această probă. De-asta nu a dispărut din decor la fel de repede ca celelalte personaje.