Rece-n zi e

Nu îmi amintesc cum s-a hotărât, dar era într-o vineri 13 și era rece. Ne-au adunat pe toți, ne-au dat și albe, și negre, și ni s-a zis purtați-le. Nu erau bile, nu era o rugăminte. Erau tricouri și o nouă lege, în locul acela unde alesesem să conviețuim. Am gândit aproape imediat (încă mai aveam voie să gândim): un tricou (alb) pentru zile albe, unul (negru) pentru zile negre. Și-am zâmbit.

Mie nu mi-au plăcut niciodată. Nu zilele și nici nopțile! Nu mi-au plăcut niciodată tricourile!

În acel loc unde îmi duceam existența eu, împreună cu alți câțiva muritori, nu vorbeam între noi cu lunile. Nici nu ne priveam în ochi. Nu aveam voie! Dar aveam voie o mulțime de alte lucruri. Să purtăm orice (chiar și sâmbetele!) — dar tocmai ce se abolise acest concept, odată cu noua lege a tricourilor — și să jucăm X Și 0(zero), spre exemplu. Ics nu putea fi oricine, trebuia să ai calități. Dar Zero, ei bine, zero puteau fi absolut toți.

Am ajuns destul de târziu în încăperea mea, cu brațele pline și năpădită de gânduri. Gândurile unui zero. Am despăturit tricourile și le-am întins pe jos, alb-negru-alb etc.

Când vezi atâta alb-negru în fața ochilor, îți dorești dintr-o dată să devii un Ics. Ca Ics, poți comunica. În orice limbă, dar nu cu limba! Pentru o bună comunicare, fără actul clasic de-a vorbi, încă mai existau destule resurse umane, slavă cerului! Ca să devii un Ics, nu trebuia decât să născocești încă o trăznaie în direcția comunicării nonverbale. Și, neapărat, un altfel de fond.

Am rămas o vreme cu ochii pierduți în alb-negrul pe care chiar eu mi-l întinsesem ca o cursă. Nu-mi venea nicio idee. Și-atunci trecu pisica neagră. Prin fața mea, cu coada pe sus, plictisită și care se tolăni pe un tricou alb.

Porți ghinion! era cât pe ce să îi strig — cu animalul de companie puteai vorbi liniștit, aveai voie! —, dar chiar înainte să devin verde (fosforescent) la față, am realizat că trecusem de o poartă foarte importantă către ascensiunea-mi. Am desenat iute două porți, am duplicat pisica și le-am pus pe amândouă străjeri pe stâlpii porților. Pe tricou, după ce am scuturat părul și am izgonit mâța!

Purtându-l, deveneam o fată care poartă ghinion, scăpând de insistențele unora (că, dacă nu ne vorbeam, comunicam între noi ca orbii, pipăindu-ne). Să scap măcar încă o dată pe lună! Că încă o dată pe lună, câteodată și-o săptămână, fata…

Na, că mi-a venit! Încă un tricou cu mesaj.

A urmat încă unul transparent. Pentru nopți. Am scris pe el cu plată. Puteam s-o țin așa, într-o doară, până mâine, dar m-am oprit, că și mâine e o zi. În plus,
deveneam prea opulentă? Deveneam!

(Unele chestii trebuie să rămână așa, negru pe alb.) Hai, Almanahă, car’ te! M-am dus la culcare. M-am culcat pe o ureche! N-aveau ei tricouri câte mesaje puteam!

Când m-am deșteptat, m-am trezit într-o cu totul altă ipostază. Devenisem Ics peste noapte. Cum America nu doarme când dorm eu, iaca că eram toată numa’ un brand (nu mușchiu’ românesc!): Tshirts, tricouri cu personalitate.

Unde mai pui că acum aveam chef de făcut afaceri și de la brâu în jos! Am amânat nevoia, fiindcă cel mai important eveniment din viața mea era că, în sfârșit, îmi plăceau tricourile.

Sigur că, nu toate transformările peste noapte au sorți de izbândă! Sigur că, nu pisica neagră îți calcă pragul în fiecare zi și-ți servește la pat ideea. Chiar dacă mie, ție nu!
Sigur că, nu orice ghinion e norocul tău chior! Sigur că, e important ce tricou porți, ca să-ți spun cine ești! Sigur că, ideea trebuie să meargă mai departe (must go on), precum show-ul. Poți personaliza orice, până la urmă: ace, brice și… le poți dărui sau îți poți promova propria afacere. Prin mine (nu de tanc)!

Am optimizat grafica, apa trece prin țesătură, dar imprimeurile rămân tot acolo, ca pietrele.

Uite, unul dintre Icși are o firmă serioasă de fabricat chiloți. Chiloți cu gust! Vrea tricouri funny pentru angajații zero. Vă țin la curent cu ce oi… mai face, mai drege, mai treacă-meargă.

Oricum, și ceilalți Icși, ceva mai sobri, au înțeles potențialul: tricouri ieftine, tricouri haioase pentru firme (prea) serioase.

Gata, ies afară! E cald, e soare, dar cam rece-n zi e, totuși, pentru a sta doar în chiloți tricou. Îmi iau un sacOU.

Tu porți ghinion șmecherie(tric) de-asta cu OU?

Povestea a cincea pentru Superblog 2015. O poveste cu întârziere, cu minus 30 de puncte din start, că am depășit termenul limită cu trei zile. Dar uneori nu contează punctele, contează liniile!

MULȚUMESC Abisurilor(se știu ele care) care, ca partener SuperBlog, m-a(u) împins( nu în gol) de la spate să rămân în concurs.