Bâz

Mă impiedic de tot. De lucruri, de oameni! De fumul de țigară nu mă leg, că fumez. Fumez de sting! Mă împrăștii pe dalele de piatră gri, o privire verde mă ajută să mă ridic. Îi mulțumesc și alerg mai departe, până să intru. Intru în clădire, cât pe ce să vărs. Cafeaua, pe insul din stânga. Insul apasă pe butonul șapte. Întotdeauna mi-a plăcut cifra șapte. Cobor din lift la trei — am avut degetul mai iute — și-mi caut cheia. Vărs până la urmă cafeaua, pe hol! Un neon chior. Ieri vedea(m). Bâzâie. Sclipocește. Mă enervează neoanele. Mă enervează pierderile. Gata, până aici! Apăs pe buton. Întuneric! Prefer bezna. Găsesc cheia, deschid biroul, închid aerul condiționat, deschid fereastra. Câtă risipă! Câtă energie!

Îmi plac plantele verzi. Golesc sticla de plastic în ghiveci. Pe culoar, neonul bâzâie. Din nou. Imprimanta bâzâie și ea. Încep să bâzâi și eu. Câteodată bâzâi de sting! Dar acum întrerup. Deconectez. Înăbuș! Dacă tot m-am ridicat, mă duc să umplu sticla. Câteodată mi se umple paharul! Că mi se și varsă, am zis.

Azi am întârziat. Nu m-a detectat nimeni. Sunt nedetectabilă. Ah! Am umplut prea mult? Țevile se vaită, or fi înfundate. Neonul bâzâie din nou. Pereți subțiri. Aș bâzâi din nou, dar nu vreau să dau pe-afară, să risipesc. Apăs pe buton. Sting. În difuzoare. Măcar ceva să fie de calitate!

Un coleg de hol aprinde iar neonul. Îi propun o pauză de neon și acceptă. E cam surd de-o ureche, dar măcar le potrivește. L-am poreclit „liniște de termopan”. Nu și când deschide uși. Scârțăie! Nu el, ușa!

Pe mine mă interesează pierderile. Nu cele de auz. Pierderile de căldură, energia risipită în van. Curent? Asta-mi lipsea! Aș putea să astup găurile. Dar nu scrie în fișa postului.
Bâz, bâz… Sună telefonul. Polistiren, am notat!… Când eram mică mă jucam cu polistirenul. Odată am nins prin casă.

Bâz, bâz. Nu, nu vibrez eu! E tot telefonul. Imprimanta?! Desigur că am scos-o din priză!

Bâz, bâz, bâz… și e-mail-ul bâzâie. Citesc. Ba nu citesc încă, mă uit la desen mai întâi.

„Aparatele consumatoare de energie pot fi înlocuite cu unele eficiente, precum centrala în condensație (față de cea clasică), becuri cu LED (față de cele incandescente), aparat aer condiționat de tip inverter sau VRV (față de cel clasic). Deci, echipamentele menționate mai sus, care deservesc clădirea din punct de vedere energetic, pot crește eficiența clădirii prin reducerea consumului. Însă eficientizarea clădirii se poate realiza și prin creșterea performanței energetice a anvelopei (izolare termică și schimbare tâmplărie). Ambele variante de eficientizare conduc la scăderea consumului de energie pe ansamblul clădirii.”

Le-am scris celor de la Enermed Impex SRL(www.avizez.ro). De acasă. De-asta am și întârziat la birou, că le-am cerut un audit energetic. Să iau măsuri scrie în fișa postului! Să primesc răspuns, de la ei, prompt, scrie în fișa lor.

Chem liftul și liftul vine gol. Mi-e milă de lift. Circulă degeaba. Dacă aș fi in locul lui, aș refuza să circul degeaba. Aș aștepta să mă umplu. Dar eu nu sunt lift!

Și la cafenea neoane. Bâzâie mai tare ca oamenii. Mai tare ca mașinile de cafea. Mai tare ca cafeaua! Mai tare ca gândurile mele de prânz, la naiba cu neoanele! Mă lipesc de perete — Ce rece e! Or fi auzit de termografie? — mă prefac că mă mănâncă spatele și mă ating discret. De butonul de „off”. Of, cine-a stins lumina? Oamenii devin negri. Se întreabă, se presupune, se manifestă. Eu îmi beau cafeaua liniștită. Abia acum înțeleg desenul cu săgețile. Prin modernizarea și/sau reabilitarea unei clădiri, aceasta trece într-o clasă energetică superioară, cu consumuri mai mici de energie.

M-am scos din priză. M-am decablat. Mai sorb o gură de cafea. Mă uit la ei. Amar! Am uitat să pun zahăr. Măcar de s-ar trezi! Prea mult consum, prea multă energie!

Povestea a șasea pentru SuperBlog2015.